Competence for Disputes Arising from Execution of Public Procurement Concessions: Primacy of Law No. 101/2016 Over Administrative Litigation

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 31.03.2021, iniţial sub număr de dosar x/2021, pe rolul Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, secţia a II-a Civilă, reclamanţii Cabinet medical-veterinar A., Cabinet medical-veterinar B., Cabinet medical-veterinar C., Cabinet medical-veterinar D., Cabinet medical-veterinar Dr. E., Cabinet medical-veterinar F., Cabinet medical-veterinar G., Cabinet medical-veterinar individual dr. H., Cabinet medical-veterinar individual I., J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.R.L., P. S.R.L., Q. S.R.L., Cabinet medical-veterinar R., S. S.R.L., T. S.R.L., U. S.R.L., V. S.R.L., W. S.R.L., X. S.R.L., Cabinet medical-veterinar individual dr. Y., Z. S.R.L., Cabinet medical-veterinar AA., Cabinet medical-BB., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet medical-veterinar FF., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II.. S.R.L., JJ. S.R.L., Cabinet medical-veterinar KK., LL. S.R.L., MM. S.R.L., Cabinet medical-veterinar NN., X. S.R.L., OO. S.R.L., au solicitat în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava:

I. Obligarea pârâtei de rândul II la modificarea contractelor de concesiune încheiate cu reclamanţi, potrivit art. 15 alin. (6) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;

II. Obligarea pârâtei de rândul I la bugetarea şi la ordonarea către pârâta de rândul II a sumelor datorate reclamanţilor în cuantum de 10000 RON/lună, reprezentând plăţi pentru transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferentă activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi pentru inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării, începând cu data de 16 decembrie 2019 şi până la data de 31 iulie 2020, stabilite potrivit art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;

III. Obligarea pârâtei de rândul I şi II la plata către fiecare reclamant concesionar a sumei de 10.000 RON/lună, reprezentând plăţi pentru transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferentă activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea1 catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi pentru inspecţia şi certificarea; animalelor destinate sacrificării, începând cu data de 16 decembrie 2019 şi până la data de 31 iulie 2020, stabilite potrivit art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor;

IV. Obligarea pârâtelor la plata către fiecare reclamant, medic veterinar concesionar, a dobânzii legale penalizatoare, aferentă sumelor devenite exigibile şi precizate la petitul II, de la data scadenţei fiecărei sume lunare până în prezent.

V. Obligarea pârâtelor la plata către fiecare reclamant a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în temeiul art. 451 şi urm. C. proc. civ.

Prin încheierea nr. 225 pronunţată la data de 01.04.2021 Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava, invocată din oficiu, a trimis acţiunea ce face obiectul judecăţii secţiei a II-a Civilă din cadrul Tribunalului Suceava.

A reţinut instanţa de contencios administrativ a Tribunalului Suceava că, în cauza dedusă judecăţii este vorba despre un litigiu ce decurge din executarea unui contract administrativ, fiind incidente dispoziţiile art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, conform cărora competenţa de judecată revine secţiei a II-a Civilă din cadrul aceluiaşi tribunal, raportat la obiectul contractului.

Astfel, dosarul a fost înregistrat pe rolul secţiei a II-a Civilă din cadrul Tribunalului Suceava, la data de 02.04.2021, sub nr. de dosar x/2021

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă

Prin sentinţa nr. 257/2021 pronunţată în dosar nr. x/2021, Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, invocată de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor şi, în consecinţă a declinat în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal competenţa soluţionării acţiunii formulate de reclamanţii Cabinet medical-veterinar A., Cabinet medical-veterinar B., Cabinet medical-veterinar C., Cabinet medical-veterinar D., Cabinet medical-veterinar Dr. E., Cabinet medical-veterinar F., Cabinet medical-veterinar G., Cabinet medical-veterinar individual dr. H., Cabinet medical-veterinar individual I., J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.R.L., P. S.R.L., Q. S.R.L., Cabinet medical-veterinar R., S. S.R.L., T. S.R.L., U. S.R.L., V. S.R.L., W. S.R.L., X. S.R.L., Cabinet medical-veterinar individual dr. Y., Z. S.R.L., Cabinet medical-veterinar AA., Cabinet medical-BB., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet medical-veterinar FF., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II.. S.R.L., JJ. S.R.L., Cabinet medical-veterinar KK., LL. S.R.L., MM. S.R.L., Cabinet medical-veterinar NN., X. S.R.L., OO. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Suceava, secţia a II-a civilă a reţinut, în esenţă că în cauza dedusă judecăţii, obiectul cererii de chemare în judecată, îl reprezintă obţinerea unor sume de bani în temeiul disp. art. III din O.U.G. nr. 117/22.07.2020 rap. la art. IV din Legea nr. 236/11.12.2019, iar din coroborarea dispoziţiilor art.

Din coroborarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi alin. (3) din H.G. nr. 1415/2009 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi a unităţilor din subordinea acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, cu art. IV din Legea nr. 236/11.12.2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. x privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative precum şi cu art. V din acelaşi act normativ, reiese că direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti atribuie medicilor veterinari organizaţi în condiţiile legii, pe bază de contract de concesiune cu durata de 5 ani, realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 98/19.05.2016 privind achiziţiile publice, cu modificările şi completările ulterioare:

"Art. 1 - Prezenta lege reglementează modul de realizare a achiziţiilor publice, procedurile de atribuire a contractelor de achiziţie publică şi de organizare a concursurilor de soluţii, instrumentele şi tehnicile specifice care pot fi utilizate pentru atribuirea contractelor de achiziţie publică, precum şi anumite aspecte specifice în legătură cu executarea contractelor de achiziţie publică."

În cauza dedusă judecăţii, având în vedere că reclamanţii solicită şi obligarea A.N.S.V.S.A., care reprezintă organul de specialitate al administraţiei publice centrale, instanţa reţine că, în conformitate cu normele legale amintite, este competentă să soluţioneze cererea de chemare în judecată, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ Fiscal.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile legale precitate, obiectul acţiunii şi calitatea autorităţii pârâte (de organ de specialitate al administraţiei publice centrale, conform art. 1 alin. (1) si alin. (3) din H.G. nr. 1415/2009), instanţa a apreciat că Tribunalul Suceava nu este instanţa competentă să judece prezenta cauză, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 08.11.2021 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr.

Hotărârea Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 104 pronunţată la data de la 14.12.2021, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată de apărătorul reclamanţilor şi de pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor, în cadrul întâmpinării şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că legiuitorul a prevăzut modalităţi alternative de achitare a contravalorii serviciilor prestate în cadrul activităţilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, pe bază de tarife sau prin plata sumei prestabilite de 10.000 RON lunar, suma la care se face referire în art. IV alin. (1) al Legii nr. 236/2019 fiind în mod expres echivalată cu cea din art. 15 alin. (7) din O.G. nr. 42/2004, care, după cum s-a arătat deja, au fost reglementate în mod expres ca echivalent al serviciilor prestate în executarea contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii.

Astfel, s-a reţinut că sumele pretinse de reclamanţi în temeiul art. IV alin. (1) al Legii nr. 236/2019 sunt prevăzute de legiuitor în executarea acelor contracte, fiind necontestată în speţă, natura administrativă a contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, aşa cum sunt definite de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004

Însă, după cum rezultă din analiza contractelor de care se prevalează reclamanţii, Curtea a constatat că ele au fost încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016, astfel că litigiile privind executarea acestor contracte vor fi soluţionate conform dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Prin urmare, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016 precum şi că pretenţiile reclamanţilor decurg din executarea unor contracte administrative ce au fost încheiate în conformitate cu prevederile Legii nr. 98/2016, ţinând cont că în privinţa acestora legiuitorul a înţeles să reglementeze norme speciale, sub aspectul procedurii de soluţionare a litigiilor născute, în speţă, Legea nr. 101/2016, văzând şi dispoziţiile art. 132 alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, Curtea de Apel Suceava a admis excepţia de necompetenţă materială şi funcţională a instanţei de contencios administrativ declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia a II a civilă.

Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Constată Înalta Curte, în regulator de competenţă, că, prin cererea de chemare în judecată reclamanţii au solicitat în esenţă plata unor sume de bani, pretinse în temeiul art. IV alin. (1) al Legii nr. 236/2019, potrivit căruia "beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora".

Reţine astfel Înalta Curte că aceste contracte de concesiune, prin care se asigură prestarea unui serviciu public, în speţă, serviciul de supraveghere, prevenire şi control a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecţia animalelor şi protecţia mediului, de identificare şi înregistrare a bovinelor, suinelor, ovinelor, caprinelor şi ecvideelor, sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. c) indice 1, ca fiind contracte administrative.

Contractele menţionate anterior, a căror natură administrativă nu este contestată în cauză, au fost încheiate în temeiul Legii nr. 98/2016, act normativ ce nu reglementează competenţa instanţelor judecătoreşti de soluţionare a litigiilor având ca obiect executarea contractelor de achiziţie publică, contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, această competenţă fiind consacrată legislativ prin Legea nr. 101/2016 din 19 mai 2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Astfel, chiar dacă temeiul juridic al pretinsei obligaţii de plată, care formează obiectul contractului şi actului adiţional încheiat între părţi, îl constituie o prevedere legală, acest fapt nu este de natură a determina concluzia că litigiul dintre părţi nu ar fi unul privind executarea contractului administrativ, de vreme ce atât temeiul juridic invocat în susţinerea acţiunii, cât şi legea în sine are ca premisă conferirea unui drept în favoarea titularului contractului de concesiune.

Prin urmare, constată Înalta Curte, în regulator de competenţă că litigiul dintre părţi este unul care priveşte executarea unui contract administrativ, finalitatea acţiunii reprezentând-o stabilirea obligaţiei de plată a unei sume de bani lunară în temeiul unor prevederi legale apărute în timpul derulării raporturilor contractuale dintre părţi.

Chiar şi dacă s-ar considera că temeiul juridic al pretenţiilor reclamanţilor nu îl constituie contractul de concesiune încheiat între părţi, ci direct dispoziţiile Legii nr. 236/2019, nu sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 554/2004, deoarece instanţa de contencios administrativ nu soluţionează cereri în pretenţii decât în măsura în care cererea este accesorie cererii principale care are ca obiect anularea în tot sau în parte a actului/obligarea autorităţii pârâte la emiterea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite anumită operaţiuni administrative, sau dacă se constituie într-o cerere principală formulată în temeiul art. 19, ulterior anulării actului administrativ (când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în acelaşi timp şi despăgubiri.).

Or, refuzul de a efectua o plată asumată în baza unui contract chiar şi administrativ nu reprezintă un refuz nejustificat în sensul Legii nr. 554/2004 iar în urma admiterii cererii instanţa de judecată nu ar putea obliga pârâta autoritate publică la executarea obligaţiei contractuale, întrucât executarea obligaţiei (în cazul de faţă obligaţia de a da o sumă de bani) nu poate fi echivalată cu emiterea unui act administrativ, eliberarea unui alt înscris sau efectuarea unei anumite anumită operaţiuni administrative. A primi o astfel de susţinere ar însemna a transforma orice litigiu legat de executarea contractului administrativ într-un litigiu administrativ, prin formularea unei cereri de executare urmată de tăcerea administraţiei sau refuzul explicit de executare, în contra dispoziţiilor art. 8 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Se reţine, aşadar, că demersul judiciar cu care a fost învestită instanţa vizează executarea unor obligaţii decurgând dintr-un contract administrativ încheiat în temeiul Legii nr. 98/2016 privind achiziţiile publice şi O.G. nr. 42/2004 şi, chiar dacă obligaţia autorităţii contractante este reglementată prin lege, cauza ei rezidă în obligaţiile reciproce ale părţilor contractante.

Prin urmare, prezentul litigiu a fost generat de executarea contractelor încheiate de părţi, iar împrejurarea că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei Direcţia Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor Suceava la plata unei sume de bani în temeiul acestuia, nu determină schimbarea naturii sale juridice de contract administrativ, astfel de litigii, ce decurg din executarea contractelor administrative, fiind atribuite în competenţa instanţelor de drept comun, neavând relevanţă calitatea pârâţilor de autorităţi publice.

Cum contractele invocate de reclamanţi au fost încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 98/2016, rezultă că litigiile privind executarea acestor contracte vor fi soluţionate conform dispoziţiilor Legii nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

În consecinţă, pretenţiile reclamanţilor au la bază răspunderea contractuală şi, în condiţiile în care contractul invocat este un contract de achiziţie publică, încheiat în condiţiile Legii nr. 98/2016, act normativ ce nu reglementează competenţa instanţelor judecătoreşti de soluţionare a litigiilor având ca obiect executarea contractelor de achiziţie publică, contractelor de concesiune/contractelor de prestări servicii, sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, care se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept conform căruia specialul derogă de la general, astfel încât ori de câte ori există prevederi derogatorii prevăzute în legi speciale incidente în speţă, acestea din urmă au întâietate, şi nu dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Din această perspectivă sunt relevante prevederile art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, forma în vigoare în perioada de referinţă, potrivit cărora "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

Prin urmare, obiectul acţiunii nu este circumscris dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi a aplicării normelor de competenţă statuate prin art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din acelaşi act normativ, deoarece acestea reprezintă dreptul comun în materia contenciosului administrativ, în speţă dreptul special fiind reprezentat de prevederile Legii nr. 101/2016, care se aplică cu prioritate în virtutea principiului de drept conform căruia specialul derogă de la general, astfel încât ori de câte ori există prevederi derogatorii prevăzute în legi speciale incidente în cauză, acestea din urmă au întâietate.

Din punct de vedere teritorial se va avea în vedere instanţa unde reclamanţii îşi au sediile sociale, care, de altfel, coincide cu instanţa de la sediul autorităţii publice locale.

Pentru toate aceste considerente, cum din actele dosarului rezultă că reclamanţii, potrivit cererii de chemare în judecată îşi au sediile sociale în judeţul Suceava, iar pârâta Direcţia Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, are sediul în municipiul Suceava, judeţ Suceava, Înalta Curte, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamant în favoarea Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă, competent conform 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanţii Cabinet medical-veterinar A., Cabinet medical-veterinar B., Cabinet medical-veterinar C., Cabinet medical-veterinar D., Cabinet medical-veterinar Dr. E., Cabinet medical-veterinar F., Cabinet medical-veterinar G., Cabinet medical-veterinar individual dr. H., Cabinet medical-veterinar individual I., J. S.R.L., K. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L., N. S.R.L., O. S.R.L., P. S.R.L., Q. S.R.L., Cabinet medical-veterinar R., S. S.R.L., T. S.R.L., U. S.R.L., V. S.R.L., W. S.R.L., X. S.R.L., Cabinet medical-veterinar individual dr. Y., Z. S.R.L., Cabinet medical-veterinar AA., Cabinet medical-BB., CC. S.R.L., DD. S.R.L., EE. S.R.L., Cabinet medical-veterinar FF., GG. S.R.L., HH. S.R.L., II.. S.R.L., JJ. S.R.L., Cabinet medical-veterinar KK., LL. S.R.L., MM. S.R.L., Cabinet medical-veterinar NN., X. S.R.L., OO. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava în favoarea Tribunalului Suceava, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.