Invalidation of medical ineligibility ruling for military college admission due to insufficient administrative motivation regarding chronic asthma diagnosis

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 06.06.2018 sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrala de Expertiza Medico-Militara din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, solicitând instantei ca, prin hotărârea pe care o va pronunta, să dispună anularea deciziei medicale nr. A3330/49/17.04.2018, emisă de pârâtă; obligarea la plata unor despăgubiri materiale în cuantum de 1/2 din salariul minim al unui soldat pe perioada cuprinsă între data împlinirii vârstei de 19 ani şi data pensionării; obligarea pârâtei la plata daunelor morale de 100.000 Euro; oligarea pârâtei la restituirea actelor depuse la dosarul medical; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1601 pronunţată în data de 24 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinţei de mai sus, prin care a solicitat casarea acesteia, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată este una nelegală şi netemeinică, întrucât recurentul a făcut dovada că nu suferă de astm bronşic prin Raportul de expertiză medico militară nr. 230/RUA935/02.04.2018. În acest sens, în raportul de expertiză pe care l-a depus la dosarul cauzei se menţionează următoarele: "Nu există argumente pentru diagnosticul de astm bronşic".

Interpretarea instanţei constând în aceea că cele precizate în raportul de expertiză reprezintă o constatare care se referă la starea în care s-a aflat n momentul examinării şi nu reprezintă un diagnostic atemporal, adică valabil în orice moment al vieţii sale de până acum, este una greşită din moment ce doctorul specialist nu a făcut o asemenea precizare.

La fila x din hotărâre instanţa de judecată menţionează că "inflamaţia din bronhii este prezentă în permanenţă la astmatici". Plecând de la această concluzie a instanţei, rezultă că la momentul examinării sale de către medicul specialist trebuia să se constate o inflamatie în bronhii care să-i permită medicului să îl diagnosticheze cu astm bronşic. Pentru a dovedi buna-credinţă, recurentul se pune la dispoziţia instanţei pentru a i se dovedi acesta inflamatie permanentă în bronhii, dacă testul spirometriei şi radiografia plămânilor nu au fost suficiente.

Pe de altă parte, pentru a face dovada faptului că nu suferă de această afecţiune, se obligă să întreprindă demersuri în urma cărora să intre în posesia documentelor care au stat la baza emiterii adeverinţei nr. x/19.03.2018.

Referitor la adeverinţa nr. x/19.03.2018 în care medicul de familie B. susţine că este suferind de astm bronşic, recurentul a arătat că la trei luni de la data emiterii acestei adeverinţe, acelaşi medic de familie indică în adeverinţa nr. x din 29.06.2018 la capitolul Rezultatul investigaţiilor medicale/radioscopie pulmonară că este clinic normal.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, pentru Comisia centrală de expertiză medico-militară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, pe cale de excepţie, anularea recursului şi în subsidiar, pe fondul cauzei, respingerea acestuia ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, intimatul a arătat că cererea de recurs nu este motivată în fapt şi în drept, aşa cum prevăd dispoziţiile exprese ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului, potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol. Criticile recurentului-reclamant reprezintă simple opinii, idei şi nu un demers judiciar concret şi coerent, bine fundamentat în fapt si în drept, care de altfel sunt şi cerinţe obligatorii pentru orice cerere în instanţă.

Pe fondul cauzei, intimatul a arătat că nemulţumirea recurentului-reclamant derivă din rezultatul obţinut de acesta cu ocazia efectuării examenului medical, obligatoriu în procedura de recrutare organizată în vederea admiterii la Colegiul Naţional Militar "Dimitrie Cantemir" Breaza, deoarece a fost declarat inapt.

Recurentul-reclamant apreciază că soluţia Comisiei centrale de expertiză medico-militară este nelegală, deoarece comisia nu putea avea certitudinea că diagnosticul de astm bronşic, pus în trecut, a fost stabilit corect, că exista un dubiu cu privire la acesta, că membrii Comisiei aveau obligaţia de a demonstra dincolo de orice dubiu că recurentul-reclamant suferă de astm şi ca nu au făcut o astfel de dovadă, din moment ce toate analizele au ieşit bine şi însuşi medicul specialist în pneumologice a afirmat că nu exista argumente pentru un astfel de diagnostic, bazându-se şi pe experienţa sa profesională în acest domeniu.

De asemenea, a susţinut că nu a mai luat de aproape 4 ani niciun medicament împotriva astmului, că nu a mai avut niciun fel de probleme de acest fel şi că, din acest motiv, tatăl nu a mai acceptat utilizarea acelui spray special care ar fi trebui purtat în buzunar şi din care ar fi trebuit să inspire în fiecare seară.

Intimatul a arătat că instanţa a respins în mod corect cererea, având în vedere că astmul bronşic este o afecţiune cronică, asimptomatică, caracterizată prin obstrucţia căilor respiratorii care poate ceda, atât spontan, cât şi sub tratament specific. Astfel, este corectă reţinerea instanţei potrivit căreia "cunoaşterea antecedentelor patologice ale candidatului este firească, deoarece declararea ca apt sau inapt pentru urmarea unei instituţii de învăţământ militar nu se poate face exclusiv pe baza stării de sănătate pe care candidatul o are, punctual, în ziua examinării de către comisia medico-militară, trebuind cunoscute eventualele boli relevante din trecut ce ar putea fi reactivate/agravate de condiţiile specifice de desfăşurare a învăţământului militar."

În acest sens, astfel cum este cuprins şi în considerentele hotărârii atacate, Adeverinţa nr. x/19.03.2018 emisă de medicul de familie B., din care rezulta ca recurentul-reclamantul fusese diagnosticat în trecut cu astm bronşic, nu poate fi ignorata de comisia de examinare.

De asemenea, nu pot fi primite adeverinţele emise ulterior de acelaşi medic de familie, prin care omite să se pronunţe asupra anamnezei recurenrului-reclamant referitor la astmul bronşic.

Prin prisma celor învederate anterior, reiese concluzia că diagnosticul iniţial de astm a fost pus corect şi nu reprezintă consecinţe ale vindecării bolii (sau ale faptului ca aceasta ar fi " în remisie", neexistând noţiunea de emisie în cazul acestei boli), ci doar ale faptului ca în aceasta perioada nu au existat simptome relevante.

In acest context, trebuie amintite dispoziţiile paragrafului 13 din Baremele medicale, conform cărora "astmul bronşic conduce la inaptitudine pentru a urma instituţii militare de învăţământ".

Or, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa, "caracterul variabil al bolii, faptul ca ea nu se vindecă, faptul că simptomele (crizele) pot fi declanşate de o diversitate practic incontrolabilă de factori, din care o mare parte se întâlnesc în activitatea instituţiilor de învăţământ militar, au justificat includerea acestei afecţiuni în lista celor care atrag inaptitudinea de a urma astfel de forme de învăţământ."

Analizând legalitatea deciziei medicale nr. A 3330/49/17.04.2018, instanţa reţine în ceea ce priveşte cvorumul cu care a fost luata decizia, atât din cuprinsul acesteia, cât şi din cuprinsul Raportului de expertiza medico-militara nr. 230/RUA935/02.04.2018 ce a stat la baza ei, ca hotărârea a fost luata in unanimitate de cei 6 membri ai comisiei şi în cuprinsul acesteia se regăsesc toate menţiunile obligatorii prevăzute de anexa nr. 3 din Regulamentul privind constituirea, organizarea, funcţionarea şi atribuţiile comisiilor de expertiză medico-militară din 17.05.2016 aprobat prin Ordinul nr. M. 66/98/3005/8966/2016.

Cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, instituţia militară nu se găseşte în culpă procesuală faţă de recurent, motiv pentru care nu îi sunt incidente prevederile art. 453 din C. proc. civ. şi, drept urmare, solicită respingerea ca neîntemeiat şi a acestui capăt de cerere.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi urm. din C. proc. civ.

5. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-reclamant nu a formulat răspuns la întâmpinare, deşi aceasta i-a fost comunicată în termenul legal.

6. Procedura de soluţionare a recursului

6.1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul - pârât în cadrul întâmpinării depusă la dosar, Înalta Curte s-a pronunţat, în sensul respingerii acesteia, considerentele avute în vedere fiind consemnate în practicaua prezentei hotărâri.

6.2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

6.2.1. Situaţia de fapt reţinută de prima instanţă

Cu ocazia efectuării examenului medical, obligatoriu în procedura de recrutare organizată în vederea admiterii la Colegiul Naţional Militar "Dimitrie Cantemir" Breaza, recurentul-reclamant, la acea dată minor, a fost declarat inapt.

Astfel, în Fişa de examinare medicală nr. x/26.03.2018, acesta a fost declarat inapt, reţinându-se incidenţa pct. 13 si 871 din Anexa nr. 1 la Ordinul nr. M.55/107/2.587/C/10.357/210/49 6/831/2014 pentru aprobarea baremelor medicale privind efectuarea examenului medical pentru admiterea în unităţile/instituţiile de învăţământ militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, pe perioada şcolarizării elevilor şi studenţilor în unităţile/instituţiile de învăţământ militar, de informaţii, de ordine publică şi de securitate naţională, pentru ocuparea funcţiilor de soldat/gradat profesionist, precum şi pentru candidaţii care urmează a fi chemaţi/rechemaţi/încadraţi în rândul cadrelor militare în activitate/poliţiştilor în serviciu/funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare din 30.04.2014, respectiv astm bronşic şi hiperbilirubinemie.

Diagnosticul de hiperbilirubinemie fost pus în urma analizelor de sânge efectuate în data de 22.03.2018, unde, prin Buletinul de analize medicale nr. x din aceeaşi dată, s-a constatat o depăşire a valorilor normale la bilirubina totală (1,75 mg/dL fata de maximul de 1,20 mg/dL).

Diagnosticul de astm bronşic a fost pus în baza adeverinţei nr. x/19.03.2018, emisă de medicul de familie B., din care rezultă că acesta a fost diagnosticat în trecut cu astm bronşic, fiind "în remisie, fără tratament din 12015".

Recurentul-reclamant a formulat contestaţie administrativă împotriva concluziei "inapt" stabilită prin Fişa de examinare medicală nr. x/26.03.2018, fiind rechemat la Bucureşti pentru noi examinări medicale.

Prin buletinul de analize nr. x/02.04.2018, în urma noilor analize la sânge, s-a constatat că valorile bilirubinei totale au fost normale, ajungând la 0,5 mg/dl.

In ceea ce priveşte afecţiunea de astm bronşic, recurentul-reclamant a fost examinat de un medic pneumolog, s-a efectuat o spirometrie ale cărei rezultate au fost favorabile, medicul pneumolog menţionând în cuprinsul Raportului de expertiza medico-militara nr. 230/RUA935/02.04.2018, la rubrica 1, în data de 03.04.2018, că "nu există argumente pentru diagnosticul de astm bronşic".

Ulterior, Comisia centrală de expertiză medico-militară a respins contestaţia şi a menţinut concluzia iniţiala de "inapt", motivat de faptul că recurentul-reclamant a fost diagnosticat în trecut cu astm bronşic, înlăturând diagnosticul de la pct. 87 indice 1 (hiperbilirubinemie) din Anexa nr. 1 a Ordinului, mentinandu-1 pe cel de la pct. 13 (astm bronşic).

În acest sens, membrii Comisiei centrale au completat rubrica III din Raportului de expertiza medico-militara nr. 230/RUA935/02.04.2018, iar ulterior, pe baza acestuia, a fost intocmita şi decizia medicala nr. A 3330/49/17.04.2018, prin care reclamantului i-au fost aduse la cunoştinţa motivele respingerii contestatiei.

6.2.2. Analiza motivelor de recurs invocate de recurentul-reclamant şi a apărărilor intimatului-pârât

Înalta Curte reţine, mai întâi, că este învestită exclusiv cu verificarea legalităţii soluţiei primei instanţe, de constatare a valabilităţii actului administrativ atacat de către recurent, reprezentat de Decizia medicală nr. A3330/49/17.04.2018 emisă de pârâta Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul M.Ap. N.

În al doilea rând, se mai constată că recurentul nu a formulat critici concrete cu privire la capetele de cerere accesorii având ca obiect acordarea de despăgubiri şi de daune morale, precum şi obligarea la restituirea actelor medicale; astfel, acestea au intrat în puterea de lucru judecat în sensul respingerii.

În al treilea rând, Înalta Curte mai are în vedere faptul că soluţia procedurală ce se impune a fi dată în cazul considerării ca fondat a unui motiv de casare este stabilită în mod imperativ de legiuitor prin prevederile art. 496 şi 497 din C. proc. civ., nefiind la latitudinea părţilor. Ca urmare, deşi recurentul a solicitat exclusiv casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei după admiterea recursului, cât timp motivul de casare nu ar impune o asemenea trimitere, ci doar casarea cu rejudecarea de către instanţa de recurs, se va dispune conform C. proc. civ.

Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe este dată cu aplicarea greşită a legii, actul administrativ atacat de către reclamant fiind afectat de vicii de motivare, care conduc la nulitatea acestuia.

Astfel, deşi propunerea medicului care a întocmit raportul specialist în pneumologie, a fost în sensul că nu există argumente pentru diagnosticul de astm bronşic, prin actul de soluţionare a contestaţiei, s a reţinut că acesta este inapt pentru a urma instituţiile militare de învăţământ.

Cu privire la această opţiune, intimatul a arătat că instanţa a respins în mod corect cererea, având în vedere că astmul bronşic este o afecţiune cronică, asimptomatică, caracterizată prin obstrucţia căilor respiratorii care poate ceda, atât spontan, cât şi sub tratament specific.

Practic, prima instanţă a motivat din punct de vedere medical inaptitudinea reclamantului, folosind argumente legate de boala (astm bronşic) consdierate a fi de notorietate şi având ca sursă internetul. Dincolo de împrejurarea că o asemenea modalitate de adunare a argumentelor ştiinţifice nu este suficientă pentru formarea convingerii judecătorului, nu este supusă contradictorialităţii şi nu respectă dreptul la apărare al părţii care pierde procesul in acest fel, Înalta Curte reţine că nu aceasta era ceea ce trebuie să verifice instanţa în cauza de faţă.

Astfel, prima instanţă a fost învestită cu verificarea legalităţii Deciziei medicale nr. A3330/49/17.04.2018, care a reţinut inaptitudinea reclamantului de a urma invîţământul militar, ceea ce presupune verificarea temeiurilor de fapt şi de drept avute în vedere de organul administrativ la emiterea acestei concluzii, iar nu adăugarea de justificări ce nu au fost avute în vedere de către acesta.

Or, dacă din punct de vedere legal şi teoretic, astmul bronşic se afla printre cauzele de inaptitudine prevăzute de lege, justificarea lui în fapt prin actul administrativ atacat este superfluă şi contradictorie.

Deşi fişa de examinare medicală nr. x/26.03.2018 a avut în vedere adeverinţa nr. x/19.03.2018 emisă de medicul de familie B., ulterior, la soluţionarea contestaţiei administrative, organul administrativ a refuzat să ia în considerare adeverinţa nr. x/29.06.2018 emisă de acelaşi medic, fără a justifica de ce a înţeles să acorde preferinţă primei adeverinţe în raport de cea de a doua, cât timp erau emise de acelaşi medic curant care şi-a asumat răspunderea profesională prin emiterea lor şi niciuna dintre acestea nu a fost suspectată ca fiind nereală.

Pe de altă parte, prima adeverinţă se referea la astm bronşic în remise şi fără tratament din 2015, iar concluzia organului administrativ (susţinută de opinia primei instanţe) în sensul că astmul odată diagnosticat reprezintă o condiţie medicală permanentă ce afectează pentru totdeauna aptitudinea de a urma învăţământul militar, nu este susţinută nici de legislaţie, nici de situaţia de fapt dedusă judecăţii.

Astfel, pct. 13 din Anexa nr. 1 a Ordinului nr. M.55 din 30 aprilie 2014 pentru aprobarea baremelor medicale menţionează astmul bronşic ca afecţiune medicală, ceea ce necesită existenţa unor acte medicale certe şi indubitabile care să confirme, la data emiterii raportului de constatare a inaptitudinii medicale, faptul că reclamantul suferă de această boală. Or, dincolo de faptul că pârâtul nu a avut la dispoziţie acte medicale certe (expertiză medico-legală sau ceva de putere juridică similară), acesta a avut de analizat inclusiv acte care infirmau ipoteza suferinţei medicale de care a fost acuzat reclamantul.

Ca urmare, actul administrativ atacat este contradictoriu în fapt şi nu justifică, din punct de vedere al motivării acestuia, concluzia inaptitudinii medicale a reclamantului, având în vedere consecinţele imuabile ale unui asemenea diagnostic, de natură să afecteze pe viaţă cariera reclamantului.

Motivarea unui act administrativ urmăreşte o dublă finalitate: îndeplineşte, în primul rând, o funcţie de transparenţă în profitul beneficiarilor actului, care vor putea, astfel, să verifice dacă actul este sau nu întemeiat; permite, de asemenea, instanţei să realizeze controlul său jurisdicţional, deci în cele din urmă permite reconstituirea raţionamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia; ea trebuie să figureze chiar în cuprinsul actului şi să fie realizată de autorul său. Deşi motivarea reprezintă o obligaţie generală, aplicabilă oricărui act administrativ, ea face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia şi contextul adoptării sale, prin prisma obiectivul său, care este prezentarea într-un mod clar şi neechivoc a raţionamentului instituţiei emitente a actului.

Prin urmare, constatând că actul administrativ atacat nu îndeplineşte standardele motivării şi astfel nu justifică concluzia inaptitudinii medicale a reclamantului, acesta este nelegal, prima instanţă a realizat o greşită aplicare a legii prin menţinerea ca valabil a acestuia.

6.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

În temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamantul A., va casa sentinţa recurată şi rejudecând, va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A.; va anulA Decizia medicală nr. A3330/49/17.04.2018 emisă de pârâta Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul M.Ap. N.; va respinge restul pretenţiilor reclamantului, ca nefondate, nefiind formulate critici cu privire la aceste capete de cerere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1601 din 24 aprilie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând,

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul A..

Anulează Decizia medicală nr. A3330/49/17.04.2018 emisă de pârâta Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară din cadrul M.Ap. N.

Respinge restul pretenţiilor reclamantului, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.