Res judicata ineligibly applied to distinct EU project construction costs; appellate dismissal quashed and remanded for merits review

Şedinţa publică din data de 22 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, la data de 9.01.2017 reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, au solicitat următoarele:

- Anularea Informării privind situaţia cheltuielilor aprobate in Cererea de rambursare nr. x finală", înregistrata la autoritatea emitenta sub nr. x/10.05.2016 si comunicata autorităţii contractante in data de 12.05.2016;

- Anularea Deciziei nr. 208/08.07.2016 emisa de paratul Ministerul Dezvoltării Regionale si Administratei Publice

- Obligarea paratului la plata diferenţelor neachitate in conformitate cu cerea de plata nr. x finala in cadrul proiectului.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 2211 pronunţată în data de 16 iulie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, Veche, a respins cererea formulată de reclamanţii MUNICIPIUL PLOIEŞTI şi PRIMARUL MUNICIPIULUI PLOIEŞTI, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE, ADMINISTRAŢIEI PUBLICE ŞI FONDURILOR EUROPENE, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 2211 din 16 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamanţii Municipiul Ploieşti şi Primarul Municipiului Ploieşti, încadrând în drept criticile formulate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Au solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei civile nr. 2211 din 16 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, cu consecinţa admiterii acţiunii în sensul anulării Deciziei nr. 208/0.8.07.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Direcţia Generală Programe Europene, anulării actului administrativ "Informare privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x finală" (nr. de înregistrare x/10.05.2016) prin care s-a efectuat autorizarea Cererii de plată nr. x şi obligării pârâtelor la plata diferenţelor neachitate în conformitate cu cererea de plată nr. x în cadrul Proiectului Contractul de Finanţare (cod SMIS 39328) încheiat în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013 pentru proiectul "Realizarea Parcului Municipal Ploieşti Vest inclusiv a căilor de acces şi a reţelelor edilitare specifice - Centrul de Excelenţă în afaceri pentru tinerii întreprinzători":.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamanţi a formulat întâmpinare intimatul -pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, actualmente Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca temeinice şi legale, a actelor administrative atacate.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 11 mai 2020 s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 22 martie 2022.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, de apărările din cuprinsul întâmpinării ce a fost formulată de intimatul-pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei şi de normele legale incidente în litigiul ce face obiectul prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanţii Primarul Municipiului Ploieşti şi Municipiul Ploieşti este întemeiat, urmând a fi admis, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul declarat de recurentul-reclamant este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. criticându-se ca nelegală sentinţa pronunţată de instanţa de fond prin care a fost respinsă acţiunea reclamantului formal împotriva deciziei nr. 208/8.07.2016 emisă de autoritatea pârâtă.

Nelegalitatea vizează greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ. - autoritatea de lucru judecat, acesta în condiţiile în care prin Decizia administrativă contestată nr. 208/2016 s-a respins contestaţia formulată cu privire la cererea de plată nr. x pentru autoritatea de lucru judecat.

Instanţa fondului în mod eronat respinge acţiunea ca neîntemeiată considerând că este obligată să respecte constatările de fapt şi de drept cuprinse în sentinţa civilă nr. 323/04.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia civilă nr. 4064/22.11.2018 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, repunerea în discuţie a chestiunilor de fapt şi de drept tranşate prin aceste hotărâri judecătoreşti definitive constituind o încălcare a prevederilor art. 6 din CEDO (cauza Amurariţei c. României). Astfel, instanţa a considerat că legalitatea şi temeinicia Informării MDRAP nr. 106636/23.01.2015 privind cheltuielile aprobate în cererea de plată nr. x şi a Notei de neconformitate nr. x/13.01.2015 emisă de MDRAP, în baza cărora a fost emisă informarea MDRAP nr. 33046/10.05.2016 privind plata cheltuielilor aprobate pin cererea de rambursare nr. x, finală, având în vedere autoritatea de lucru judecat a sentinţei Civile nr. 323/04.02.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, definitivă prin decizia civilă nr. 4064/22.11.2018 pronunţată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit art. 430 din C. proc. civ.

Totodată, instanţa de fond reţine că în cauza de faţă au fost invocate aceleaşi motive de fapt şi de drept ca cele formulate împotriva Informării nr. .08636/23.01.2015 privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. x, şi se aduce în plus nicio critică propriu-zisă în legătură cu valabilitatea Informărilor.

În cadrul recursului se arată că decizia administrativă a fost emisă cu exces de putere de către autoritate deoarece se apreciază că nu poate fi opusă autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti cu privire la cererea de plată nr. x cu ocazia soluţionării unei cereri de plată ulterioare nr. 5 care are obiect diferit de prima cerere.

În cadrul recursului recurentul-pârât formulează şi critici de fond privind Decizia nr. 208/8.07.2016 emisă în urma contestaţiei nr. 55813/14.06.2016 formulată împotriva actului administrativ Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de plată nr. x finală.

Se arată pentru fiecare categorie de cheltuieli care au făcut obiectul cererii de rambursare motivele pentru care aceste cheltuieli erau eligibile şi puteau fi admise a fi rambursate.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulat.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, Curtea îl apreciază ca fondat, în cauză sentinţa atacată fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 431 C. proc. civ.

Aceasta deoarece, în parte obiectul celor două cereri de plată cererea de plată mr. 1 şi cererea de plată nr. x cerere care a făcut obiectul Deciziei nr. 208/8.07.2016, nu este identic în totalitate.

Prin Decizia nr. 208/8.07.2016 emisă de intimatul-pârât s-a respins contestaţia nr. 55813/14.06.2016 formulată împotriva actului "Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de plată nr. 5n finală pentru autoritate de lucru judecat, în raport de dispoziţiile art. 430-431 C. proc. civ.

Această Decizie administrativă a fost menţinută prin sentinţa atacată, hotărâre a cărei legalitate a fost contestată prin invocarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 C. proc. civ.

În esenţă s-a invocat excesul de putere al autorităţii care a emis Decizia nr. 208/2016 şi greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 430-431 C. proc. civ. de către prima instanţă care prin soluţia de respingere a acţiunii a validat legalitatea deciziei administrative.

Curtea apreciază recursul ca fondat în cauză impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, deoarece obiectul celor două cereri de plată nu a fost identic, iar prima instanţă nu a analizat pe fond cheltuielile care au fost apreciate ca neeligibile pe cererea de plată nr. x cheltuieli care nu au făcut obiectul cererii de plată nr. x respectiv din Nota de neconformitate din 13.04.2015, care a făcut obiectul dosarului nr. x/2015

Curtea constată că în ceea ce priveşte cererea de plată nr. x, recurentul-pârât, în calitate de autoritate contractantă a fost informată că aceasta a fost admisă în parte, fiind apreciate neeligibile şi respinse la rambursare următoarele sume:

50.480,46 RON si TVA aferenta în valoare de 12.115.31 RON, 9.302,46 RON şi TVA aferentă de 2.232,59 RON şi 11.079,04 RON TVA aferentă de 2.658,97 RON reprezentând contravaloare materiale noi, neofertate iniţial şi neincluse în oferta prin act adiţional;

25.162,68 RON şi TVA aferentă în suma de 6.039,04 RON, 30.673,37 şi TVA aferentă de 7.361,61 RON şi 24.059,01 RON şi TVA de 5.774,16 RON, reprezentând corecţie financiară de 5% din valoarea contractului potrivit Notei de neconformitate nr. x/13.01.2015, având în vedere faptul că, în conformitate cu art. 6 şi art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 "A.M. are obligaţia aplicării de reduceri procentuale din sumele solicitate la plată de către beneficiar, în conformitate cu prevederile anexei O.U.G. nr. 66/2011" astfel încât anumite cheltuieli au fost considerate neeligibile, ca urmarea a aplicării următoarelor reduceri procentuale:

contravaloare materiale noi, neofertate iniţial şi neincluse în oferta prin act adiţional;

5 % la cheltuielile solicitate spre rambursare, aferente contractului de lucrări nr. x/17.07.2014, semnat cu S.C. A. S.A..

Curtea constată că puterea de lucru judecat a fost corect reţinută de autoritate şi de prima instanţă în raport de corecţia financiară de 5% aplicată prin nota de neconformitate nr. x din 13.01.2015 vizând contractul de lucrări nr. x/17.07.2014.

Prin sentinţa recurată s-a constatat corect cu privire la corecţia de 5% în sensul că informarea nr. x/10.05.2016 este o măsură de executare a reducerii de 5% aplicate anterior prin informarea din 13.01.2015 contestată în dosarul nr. x/2015 soluţionat definitiv prin sentinţa nr. 323/4.02.2016 sentinţă rămasă definitivă.

Curtea constată că sunt corect aplicate dispoziţiile art. 430-431 C. proc. civ. numai în ceea ce priveşte corecţia de 5%, în cauză impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare pe celelalte categorii de cheltuieli neeligibile care nu au fost analizate pe fond de prima instanţă.

Aceste cheltuieli, faţă de care nu operează puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2015 sunt următoarele sume;

50.480,46 RON si TVA aferenta în valoare de 12.115.31 RON, 9.302,46 RON şi TVA aferentă de 2.232,59 RON şi 11.079,04 RON TVA aferentă de 2.658,97 RON reprezentând contravaloare materiale noi, neofertate iniţial şi neincluse în oferta prin act adiţional.

În raport de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată.

Va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru analizarea pe fond a cheltuielilor apreciate neeligibile faţă de care nu operează puterea de lucru judecat a hotărârii pronunţate în dosarul nr. x/2015.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanţii Primarul Municipiului Ploieşti şi Municipiul Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 2211 din 16 iulie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - Veche.

Casează sentinţa civilă recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 22 martie 2022.