Salarization of judges: loss of procedural interest in appeal due to administrative compliance with court-ordered wage adjustments

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche la data de 12 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Tribunalul Constanţa, Tribunalul Bacău, Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, a solicitat:

1. anularea parţială a Ordinului de salarizare individuală nr. 2744/C/11.10.2017;

2. obligarea pârâtului Ministrul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare în care să se facă atât aplicarea Legii nr. 71/2015, cât şi aplicarea în totalitate a O.U.G. nr. 20/2016 şi a Legii nr. 293/2015, în sensul de a recunoaşte beneficiul indemnizaţiei de încadrare brute lunare stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de:

- 405 RON începând de la 09 aprilie 2015, când a intrat în vigoare Legea nr. 71/2015, care a introdus art. 1 alin. (51) al O.U.G. nr. 83/2014, precum şi de

- 445,50 RON (405 RON majorat cu 10%) începând de la 01 decembrie 2015, potrivit art. II din Legea nr. 293/2015, cuantum care a fost menţinut ulterior prin art. 1 din O.U.G. nr. 57/2016, modificată prin O.U.G. nr. 20/2016;

3. obligarea Ministerului Justiţiei şi a Tribunalul Bacău - unde şi-a desfăşurat activitatea în perioada 09.04-30.06.2015 - la repararea prejudiciului cauzat, în sensul acordării diferenţei salariale între valoarea fie referinţa acordată şi cea de 405 RON pentru această perioadă (09.04-30.06.2015), obligarea Ministerului Justiţiei şi a Tribunalul Constanţa, unde îţi desfăşoară activitatea începând cu data de 01.07.2015, la repararea prejudiciului cauzat, în sensul acordării diferenţei salariale între valoarea de referinţă acordată şi cea de 405 RON pentru perioada 01.07.2015 - 30.11.2015, şi între valoarea de referinţă acordată şi cea de 445,5 RON pentru perioada 01.12.2015-30.09.2016;

4. obligarea pârâţilor la actualizarea, în funcţie de rata inflaţiei, a diferenţelor salariate restante înregistrate începând de la 09.04.2015, până la plata efectivă;

5. obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferentă acestor diferenţe salariale restante, calculată pentru fiecare zi de întârziere, începând de la 09.04.2015 şi succesiv de la scadenţa fiecărei diferenţe salariale, până la plata efectivă.

Pentru termenul de judecată din 05 octombrie 2018, reclamanta a formulat cerere de modificare a unor petite din acţiunea introductivă, solicitând la petitele 2, 3 şi 4 obligarea pârâţilor la emiterea unui ordin de salarizare, respectiv la plata diferenţelor salariale aferente VRS în sumă de 421,36 RON pentru perioada 09 aprilie 2015 - 30 noiembrie 2015 şi respectiv 463,5 RON pentru perioada 01 decembrie 2015 - 31 decembrie 2017, aducând ca argument Ordinul MJ nr. 2066/C/2018 prin care se stabilesc aceste sume cu natura de VRS pentru cele două intervale de timp.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1975 din 11 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, după pronunţarea şi a încheierii de îndreptare eroare materială din oficiu din 14 ianuarie 2020, a dispus următoarele:

- a admis în parte excepţia invocată de pârâtul Tribunalul Bacău privind rămânerea fără obiect a acţiunii reclamantei A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, în ce priveşte petitul privind obligarea acestor doi pârâţi la emiterea unui nou ordin de salarizare pentru reclamantă cu valorile de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09 aprilie 2015-30 noiembrie 2015 şi de 463,50 RON pentru perioada 01 decembrie 2015-31 decembrie 2017;

- a admis în parte acţiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Ministrul Justiţiei, Tribunalul Constanţa şi Tribunalul Bacău şi, în consecinţă:

- a dispus anularea parţială a Ordinului MJ nr. 2744/C/11.10.2017, emis de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministrul Justiţiei, în ce priveşte recalcularea drepturilor salariale prin prisma cuantumului valorilor de referinţă sectorială de 421,36 RON, respectiv 463,50 RON, aferente perioadelor menţionate la alin. (1);

- a obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să emită un nou ordin de salarizare pe numele reclamantei, conţinând valorile de referinţă sectoriale şi perioadele aferente acestora potrivit prezentei hotărâri;

- a obligat pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Bacău să dispună măsurile legale în sensul de a se calcula şi plăti reclamantei diferenţa salarială între valoarea de referinţă sectorială acordată prin ordinul MJ nr. 2744/C şi valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON aferent perioadei 09 aprilie 2015-30 iunie 2015;

- a obligat pârâţii Ministerul Justiţiei şi Tribunalul Constanţa să dispună măsurile legale în sensul de a se calcula şi plăti reclamantei diferenţa salarială între valoarea de referinţă sectorială acordată prin ordinul MJ nr. 2744/C şi valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON aferent perioadei 01 iulie 2015-30 noiembrie 2015, respectiv diferenţa până la valoarea de referinţă sectorială de 463,50 RON pentru perioada 01 decembrie 2015-21 decembrie 2015;

- a obligat pârâţii la actualizarea diferenţelor salariale restante cu rata inflaţiei şi la plata dobânzii legale începând cu data de 09 aprilie 2015 şi până la plata efectivă;

- a respins restul pretenţiilor reclamantei.

3. Cererea de recurs declarată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1975 din 11 iunie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii ca rămasă fără obiect.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 21 mai 2020, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia lipsei de interes în susţinerea recursurilor, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziţii aplicabile şi în cazul căilor de atac.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmăreşte cel ce învesteşte o instanţă de judecată cu o cerere (acţiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut şi actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiţie generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât şi în căile de atac.

Întrucât cauza de faţă are drept obiect obligarea recurentului-pârât Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin de salarizare, în acord cu prevederile legale invocate de reclamantă şi la plata diferenţelor salariale în valoare actualizată cu rata inflaţiei şi daune moratorii, în stabilirea interesului procesual al susţinerii recursului se au în vedere şi modificările survenite ulterior pronunţării hotărârii atacate, respectiv actele administrative emise în vederea punerii în aplicare a sentinţei recurate.

Înalta Curte reţine că, recurentul-pârât Ministerul Justiţiei a procedat la emiterea Ordinului nr. 2066/C/2018, prin care s-a stabilit pentru judecători drepturile salariale prin aplicarea unei valori de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09 aprilie 2015 - 31 noiembrie 2015 şi a unei valori de referinţă sectorială de 463,5 RON pentru perioada 01 decembrie 2015 - 31 decembrie 2017, precum şi Ordinul MJ nr. 4988/C/2019 prin care la art. 1 alin. (1) s-a prevăzut stabilirea pentru judecători a drepturilor salariale prin aplicarea unei valori de referinţă sectorială de 484,18 RON pentru perioada 01 decembrie 2016 - 31 decembrie 2017 .

În raport de această împrejurare, precum şi faţă de dispoziţiile O.U.G. nr. 3/2019, Înalta Curte reţine că, în prezent, nu mai subzistă interesul procesual al susţinerii recursului, având în vedere că recurentul - pârât şi-a îndeplinit obligaţiile stabilite prin hotărârea atacată, cu efectul unei recunoaşteri implicite a pretenţiilor reclamantei. Prin urmare, interesul de a acţiona al pârâtului Ministerul Justiţiei nu mai este actual, potrivit art. 33 din C. proc. civ., iar condiţia de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes nu este îndeplinită, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi va respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1975 din 11 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 1975 din 11 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2022.