Judicial transfer refusal challenged under unconstitutional statutory provisions and Constitutional Court decision effects

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 august 2020 pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat modificarea Hotărârii nr. 1591/19.11.2019 a Consiliului Superior al Magistraturii în sensul de a se dispune transferul reclamantei la Tribunalul Bacău şi obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii, să emită o hotărâre prin care să se dispună transferul reclamantei la Tribunalul Bacău.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 89 din 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi a modificat Hotărârea nr. 1591/19.11.2019, emisă de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii în sensul obligării acestuia să emită o nouă hotărâre prin care să se dispună transferul reclamantei la Tribunalul Bacău.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 89 din 25 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Criticile circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. constau în faptul că, în opinia recurentului, instanţa de fond a procedat la o greşită aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, a dispoziţiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, precum şi a celor din Regulamentul privind transferul judecătorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 1347/2019 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, apreciind eronat că actele administrative atacate sunt motivate necorespunzător şi că nu ar fi fost analizate criteriile prevăzute de art. 4 din Regulament.

În acest sens, recurentul reia argumentele invocate în întâmpinare referitoare la criteriile avute în vedere la respingerea cererilor de transfer, considerând că nu există un exces de putere, nu există o vătămare şi niciun tratament discriminatoriu.

De asemenea recurentul consideră că în mod greşit instanţa de fond a reţinut incidenţa Deciziei nr. 454 din data de 24.06.2020 a Curţii Constituţionale deoarece această decizie se aplică doar pentru viitor, respectiv, dosarelor aflate în curs de judecată la momentul publicării deciziei, situaţie neregăsită în speţă. Astfel, din considerentele acestei decizii (paragraful 40) se observă că legiuitorul constituţional a invocat prevederile art. 147 alin. (1) din Constituţie referitoare la faptul că dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale îşi încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei, dacă legiuitorul nu se conformează în sensul celor arătate mai sus şi că doar dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004, în redactarea anterioară Legii nr. 242/2018, urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecată la momentul publicării deciziei, precum şi în cauzele supuse revizuirii, în condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 11 din C. proc. civ., ceea ce nu este cazul în speţă.

Având în vedere specificul contenciosului administrativ şi faptul că motivele de nulitate a unui act administrativ se analizează în raport cu situaţia şi legislaţia existente la momentul emiterii acestuia, recurentul-pârât a apreciat că hotărârile prin care s-a dispus cu privire la cereri de transfer până la momentul la care decizia Curţii Constituţionale începe să-şi producă efectele reprezintă "facta praeterita". Trebuie avut în vedere în acest sens şi faptul că până la momentul publicării deciziilor în Monitorul Oficial, norma analizată a beneficiat de o prezumţie de constituţionalitate care nu a fost răsturnată decât ulterior finalizării procedurii de transfer, actul administrativ atacat menţinându-şi aptitudinea de a răspunde scopului pentru care a fost emis, cu păstrarea echilibrului între interesul public şi drepturile şi interesele legitime ale destinatarului său.

În concluzie, recurentul a învederat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit asupra oportunităţii emiterii actului administrative cu privire la cererea de transfer a reclamantei în condiţiile în care nu s-a dovedit excesul de putere al Consiliului Superior al Magistraturii.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 19 martie 2021 în dosarul instanţei de recurs, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, răspunzând criticilor cuprinse în motivarea căii de atac.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii este fondat, în următoarele limite şi pentru următoarele considerente:

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată întemeiate criticile, însă în următoarele limite:

În ceea ce priveşte criticile privind neaplicabilitatea în cauză a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020, acestea sunt nefondate.

Astfel, prezentul litigiu a fost înregistrat pe rolul instanţei de fond ulterior publicării Deciziei CCR nr. 454/2020 în Monitorul Oficial în data de 24 iulie 2020, motiv pentru care, în temeiul art. 147 alin. (4) din Constituţie, Decizia CCR nr. 454 din 24 iunie 2020 este incidentă în cauză.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor, precum şi art. 60 alin. (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale.

În esenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale - art. 60 (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 - prin care este reglementată instituţia transferului, fără stabilirea condiţiilor în care se realizează transferul şi care au permis adoptarea Regulamentului ce completează legea, cu încălcarea art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 133 alin. (1) din Constituţie.

Or, aceste dispoziţii legale au stat la baza emiterii hotărârii CSM contestate în prezenta cauză. Temeiul de drept al Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1591/19.11.2019, prin care s-u respins cererea de transfer a reclamantei, îl reprezintă dispoziţiile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004.

Din cuprinsul motivării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020 rezultă faptul că prevederile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 au fost constatate neconstituţionale pentru lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor fapt care generează o stare de impredictibilitate fiind încălcate art. 1 alin. (5) din Constituţie, deoarece de la caz la caz, în mod arbitrar se poate decide în mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor.

S-a arătat în motivarea Curţii Constituţionale, cu privire la statutul judecătorilor şi procurorilor, că elementele esenţiale ale raporturilor de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă juridică inferioară acestuia, respectiv prin hotărâre cu caracter normativ emisă de autoritatea pârâtă.

Se arată în motivarea Deciziei nr. 454/2020 a Curţii Constituţionale că revine legiuitorului sarcina de a reglementa prin lege, pe de o parte, instituţia transferului şi criteriile care trebuie să fie îndeplinite (în cadrul Legii nr. 303/2004) şi, pe de altă parte, procedura realizării acestuia (în cadrul Legii nr. 317/2004).

În ceea ce priveşte sentinţa atacată, deşi instanţa de fond reţine corect incidenţa Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/24.06.2020, în mod greşit a obligat pârâtul să emită o nouă hotărâre prin care să se dispună transferul reclamantei la Tribunalul Bacău, apreciind că sunt întrunite condiţiile legale în acest scop.

Înalta Curte consideră că nu numai în controlul de legalitate al hotărârilor CSM, ci şi în privinţa înseşi cererilor de transfer sunt incidente dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020.

Astfel, Curtea Constituţională a arătat că dispoziţiile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004 sunt neconstituţionale şi urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecare la momentul publicării deciziei, dar şi că nu pot fi prevăzute prin Regulament condiţiile transferului, acestea fiind necesar a fi reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Aşadar nu se poate apela la alte legi care reglementează instituţia transferului (dreptul muncii, C. civ., etc) pentru a "împrumuta" de la acestea condiţiile transferului, cu atât mai mult cu cât elementele esenţiale ale raporturilor de muncă ale judecătorilor şi procurorilor sunt reglementate prin Legea nr. 303/2004, lege specială în raport cu cele invocate de instanţa de fond.

În consecinţă, în respectarea principiului legalităţii, nu se putea dispune de către instanţa de judecată asupra cererii de transfer, în condiţiile declarării neconstituţionalităţii textului de lege care reglementa transferul, fără însă a cuprinde condiţiile de transfer.

Legiuitorul având obligaţia de a pune în acord cu Constituţia prevederile art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, iar CSM păstrând atribuţia de a dispune asupra cererilor de transfer, conform art. 40 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte consideră că soluţia instanţei de fond trebuia să se limiteze la anularea hotărârii adoptate asupra cererii de transfer, CSM rămânând învestit cu aceasta şi urmând să o soluţioneze după punerea în acord cu Constituţia a dispoziţiilor art. 60 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004.

Totodată, Înalta Curte reţine că ulterior pronunţării primei instanţe s-a reglementat prin Legea nr. 313/2021 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004, publicată în data de 28 decembrie 2021, procedura transferului judecătorilor şi procurorilor prin modificarea art. 60 din Legea nr. 303/2004 şi punerea în acord cu dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr. 454/2020.

Dispoziţiile art. 60 astfel cum au fost modificate prevăd procedura administrativă şi competenţa directă a secţiei corespunzătoare a CSM în soluţionarea cererii de transfer a unui magistrat, judecător sau procuror.

Prin dispoziţiile art. 61 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, astfel cum au fost modificate, s-a instituit procedura contestării hotărârilor prin care se dispune cu privire la cererea de transfer, de orice persoană interesată în condiţiile art. 29 alin. (7) - (9) din Legea nr. 317/2004.

În raport de această nouă reglementare aplicabilă prezentei cauze, Înalta Curte va înlătura dispoziţia privind obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei A. la Tribunalul Bacău.

Pentru toate acestea, în baza art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, va casa în parte sentinţa recurată în sensul că va fi înlăturată dispoziţia privind obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei A. la Tribunalul Bacău, urmând a fi menţinute restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate,

Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei civile nr. 89 din 25 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată, în sensul că înlătură dispoziţia privind obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei A. la Tribunalul Bacău.

Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2022.

OPINIE SEPARATĂ

Îmbrăţişez punctul de vedere exprimat în opinie majoritară cu privire la efectele produse în cauză de Decizia Curţii Constituţionale nr. 454/2020 asupra legalităţii Hotărârii nr. 1591/19.11.2019 emisă de secţia pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Opinez însă că se impunea şi admiterea capătului de cerere privind obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea hotărârii de transfer a d-nei judecător A..

Efectivitatea drepturilor reclamantei presupune ca acestea să fie în mod concret respectate şi utile celei căreia îi sunt recunoscute, depăşindu-se astfel etapa teoretizării şi formalismului declarării nelegalităţii actului administrativ contestat.

Apreciez că, prin respingerea cererii reclamantei de obligare a CSM la emiterea hotărârii de transfer, nu au fost epuizate efectele vătămării cauzate prin emiterea actului administrativ anulat, în absenţa dispunerii asupra transferului producându-se, în fapt, o denegare de dreptate.

Dreptul la acces la justiţie, efectiv şi util titularului, implică pronunţarea unei soluţii care să se impună inclusiv prin echitate, aşadar, independent de orice criterii ori condiţii, în cazul reclamantei se impunea a fi dispusă inclusiv obligarea Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri în sensul solicitat de d-na judecător, în caz contrar demersul său rămânând unul fără nici o finalitate practică, în ciuda soluţiei favorabile a Înaltei Curţi asupra petitului principal, de anulare a actului administrativ vătămător.

Pe de altă parte, nu se poate afirma că declararea ca neconstituţional a art. 60 din Legea nr. 303/2004 prin Decizia CCR nr. 454/24.06.2020 a produs vreun efect în ceea ce priveşte activitatea Hotărârii nr. 1347/2019 a secţiei pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii. Acest act normativ infralegal a rămas în fondul normativ naţional, nefiind înregistrat vreun eveniment care să fi determinat ieşirea sa din vigoare (abrogare sau anulare), astfel că nu este susţinută afirmaţia conform căreia nu ar exista criterii legale de transfer.

De altfel, atunci când a soluţionat cauza, judecătorul fondului a avut în vedere aceste criterii, apreciind în mod just că cererea de transfer a reclamantei este fondată, întrucât refuzul autorităţii publice pârâte de valida această operaţiune s-a întemeiat în exclusivitate pe date statistice, fără a se raporta şi la celelalte criterii care pledau pentru această modificare a raporturilor de serviciu a reclamantei.