Competence for objection to enforcement of administrative judgment against the state: application of Civil Procedure Code Article 651 over Law 554/2004 Article 2(lit. t)

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.12.2019 sub număr de dosar x/2019 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I-a civilă, contestatorul GUVERNUL ROMÂNIEI prin Secretariatul General al Guvernului, a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimaţii A. şi alţii, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună anularea executării silite în dosarul de executare nr. 134/2019 al BEJ B..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 6804 pronunţată la data de 12 octombrie 2020, Judecătoria Sectorului 1 a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului în contradictoriu cu intimaţii A. + alţi 2128 intimaţi la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, Judecătoria a reţinut că se solicită anularea executării silite în dosarul de executare nr. 134/2019 al BEJ B. demarată de creditori în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 1901 din 26.06.2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul x/2015 modificată prin decizia civilă nr. 2370 din 08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin decizie a fost obligat Guvernul României să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicarea a dispoziţiilor art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 47/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acţiuni ale OMV Petrom S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării deciziei şi până la executarea obligaţiei.

Prevederile art. 24 din legea nr. 554/2004 au caracter special, derogatoriu, aplicându-se cu prioritate faţă de dispoziţiile de drept comun, cuprinse în C. proc. civ.

Aceasta înseamnă că o obligaţie cum este cea stabilită în sarcina contestatorului Guvernul României, prin titlul executoriu decizia civilă nr. 2370 din 08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, trebuie adusă la îndeplinire de bună voie, în caz contrar creditorul având posibilitatea de a-l constrânge pe debitor la executare doar conform procedurii reglementate de art. 24 din Legea 554/2004.

Această procedură specială implică intervenţia instanţei de executare, iar în acest sens art. 25. - (1) din Legea 554/2004 prevede că instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, (...).

În prezenta speţă, instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ este Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Având în vedere aspectele de fapt şi de drept expuse anterior, ţinând seama şi de caracterul de ordine publică al competenţei în materia contestaţiilor la executare, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, cu consecinţa declinării competenţei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

2.2. Prin sentinţa nr. 16 pronunţată în data de 13 ianuarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului negativ.

În motivarea soluţiei, a reţinut că, în cauză este necontestat faptul că obiectul litigiului de faţă vizează contestaţia la executare formulată de petentul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2019, precum şi a actelor de executare emise de B.E.J. B. în data de 03.12.2019 în dosarul de executare silită nr. x/2019, deschis la cererea unui număr de 2139 de creditori (A. ş.a.).

Or, potrivit art. 651 (1) C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel., "".

Astfel fiind, competentă material cu soluţionarea prezentei contestaţii este Judecătoria Sectorului 1, iar nu Curtea de Apel Bucureşti aşa cum în mod eronat a apreciat prima instanţă învestită, prevederile art. 24 şi art. 25 din Legea nr. 554/2004 nefiind incidente în cauză.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecăţii, petentul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2019, precum şi a actelor de executare emise de B.E.J. B. în data de 03.12.2019 în dosarul de executare silită nr. x/2019, deschis la cererea unui număr de 2139 de creditori (A. ş.a.).

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei dedusă judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Înalta Curte constată că în speţă titlul executoriu ce stă la baza executării silite este reprezentat de sentinţa nr. 1901din 26 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a - contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, prin care s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, fiind obligată pârâtul să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicarea a dispoziţiilor art. 9 din anexa la O.U.G. nr. 47/1997, astfel cum a fost modificat prin O.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acţiuni ale OMV Petrom S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la acelaşi preţ la care au fost vândute acţiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancţiunea unor penalităţi de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunţării deciziei şi până la executarea obligaţiei.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii."

Contestatorul Guvernul României a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat anularea formelor de executare silită demarate împotriva acesteia în dosarul de executare silită nr. x/2019 al Biroului Executorului Judecătoresc B..

Prin urmare, acţiunea contestatoarei are natura juridică a unei contestaţii la executare, ceea ce, în virtutea normei de trimitere de la art. 28 din Legea nr. 554/2004, atrage incidenţa dispoziţiilor de drept comun ale art. 651 din C. proc. civ., conform cărora:

"(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Astfel fiind, nu are incidenţă în cauză norma de competenţă prevăzută pentru instanţa de executare de la art. 2 lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, conform căreia instanţa de executare este "instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ", întrucât aceste dispoziţii stabilesc instanţa de executare pentru procedura reglementată de art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004.

Or, în prezenta cauză, este vorba despre o contestaţie la executare, reglementată de dreptul comun, reprezentat de art. 651 C. proc. civ., şi nu de o executare întemeiată pe dispoziţiile art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004 pentru a atrage incidenţa prevederilor art. 2 lit. ţ) din Legea nr. 554/2044 în ceea ce priveşte instanţa de executare.

În cauză, sediul debitorului Guvernul României se află în circumscripţia Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei în temeiul art. 651 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, secţia a I-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul GUVERNUL ROMÂNIEI prin Secretariatul General al Guvernului, împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite, pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2019, precum şi a actelor de executare emise de B.E.J. B. în data de 03.12.2019 în dosarul de executare silită nr. x/2019, deschis la cererea unui număr de 2139 de creditori (A. ş.a.)., în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, secţia a I-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2021.