Judicial recusal in subsequent procedural cycles: exclusion of judges who adjudicated a prior appeal and standards for proving pre-judgment or lack of impartiality.

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin sentinţa civilă nr. 574 din 06.04.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, s-a admis acţiunea formulată în dosarul nr. x/2017, privind pe reclamant A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Cluj prin Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj şi Judeţul Cluj prin Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj şi s-a admis acţiunea formulată în dosarul nr. x/2017 privind pe reclamantul Prefectul Judeţului Cluj, s-a anulat HCJ nr. 46/2017 privind stabilirea calificativului final de evaluare a performanţelor individuale ale reclamantului pe anul 2016 precum şi HCJ Cluj nr. 50/2017 privind eliberarea reclamantului din funcţia de director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Cluj, respingându-se acţiunea sub alte aspecte. Pârâţii au fost obligaţi la plata în favoarea reclamantului a sumei de 11.081 RON cu titlul de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, recurenţii pârâţi Judeţul Cluj şi Consiliul Judeţean Cluj, ambii prin preşedintele Consiliului Judeţean Cluj au formulat recurs, solicitând instanţei casarea în tot a hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea în tot a cererii de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 16 septembrie 2016 în cadrul dosarului x/2017 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, intimatul-reclamant A. a precizat că înţelege să recuze pe doamnele judecător B., C. şi D., întrucât au făcut parte din completul care a soluţionat recursul în primul ciclu procesual în cauză, astfel că se afla în stare de incompatibilitate absolută neputând soluţiona calea de atac din al doilea ciclu procesual.

În cadrul cererii de recuzare a invocat dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ. susţinându-se că judecătorii a căror recuzare se solicită şi-au exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce se va acorda în cauză, respectiv că există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea judecătorului.

În drept cererea de recuzare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 41 alin. (1) şi ale art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ.

La data de 17 septembrie 2020, doamnele judecător B., C. şi D. au formulat declaraţie de abţinere privind cauza înregistrată sub numărul x/2017*, stadiu procesual recurs.

Prin decizia nr. 1222/2020 pronunţată la 7 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de recurenţii Judeţul Cluj şi Consiliul Judeţean Cluj, ambii prin preşedintele Consiliului Judeţean Cluj, împotriva sentinţei civile nr. 574 din 06.04.2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Cluj, pe care a casat-o în tot în sensul că, rejudecând, a respins acţiunea formulată.

2. Soluţia instanţei atacată cu recurs

Prin încheierea pronunţată în data de 18 septembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins declaraţia de abţinere formulată de doamnele judecător C., D. şi B. de la soluţionarea dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj şi cererea de recuzare a doamnelor judecător C., D. şi B. formulată de intimatul A. privind soluţionarea dosarului nr. x/2017 al Curţii de Apel Cluj.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii pronunţate la 18 septembrie 2020 de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea cererii de recuzare astfel cum a fost formulată.

După prezentarea pe larg a istoricului speţei, a prezentării opiniilor completului de judecată desemnat să soluţioneze calea de atac a recursului în rejudecare după casare şi a faptului că lecturarea considerentelor deciziei inţiale de casare prefigura soluţia de respingere a acţiunii sale, susţine că încheierea recurată în cauză, a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motiv de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Menţionează că cererea de recuzare a fost respinsă în mod nelegal, cu neobservarea particularităţilor cauzei, a aspectelor deduse judecăţii şi analizate de instanţa de judecată în primul ciclu procesual şi a faptului că, inclusiv membrele completului de judecată au apreciat că sunt în stare de incompatibilitate, sens în care au formulat două cereri de abţinere distincte.

În dezvoltarea motivului de nelegalitate invocat precizează că instanţa care a soluţionat cererea de recuzare nu a observat aspectele care au format convingerea sa asupra antepronunţării şi a parţialităţii completului de judecată.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii-pârâţi Judeţul Cluj prin Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj şi Consiliul Judeţean Cluj prin Preşedintele Consiliului Judeţean Cluj au depus întâmpinare prin care solicită în principal anularea căii de atac, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivul de casare precizat şi, în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţie s-a fixat termen de judecată la data de pentru data de 16 martie 2021.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu încheierea atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Cu privire la excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine că a motiva un recurs înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre cele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat. Nu orice nemulţumire a unei părţi cu privire la soluţia pronunţată poate constitui motiv de recurs, instanţa fiind ţinută să examineze numai acele critici privitoare la decizia atacată care pot fi încadrate în prevederile dispoziţiilor menţionate.

În cauza de faţă, deşi susţinerile recurentului nu sunt structurate corespunzător, totuşi unele critici pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., după cum se va arăta în cele ce urmează, astfel încât excepţia nulităţii recursului nu este incidentă în cauză.

În cauză recurentul-reclamant A. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, cu o cerere de recuzare a doamnelor judecător B., C. şi D., întrucât au făcut parte din completul care a soluţionat recursul în primul ciclu procesual în cauză, astfel că se afla în stare de incompatibilitate absolută neputând soluţiona calea de atac din al doilea ciclu procesual.

Instanţa de fond a respins cererea de recuzare constatând că în ce priveşte capătul întemeiat pe dispoziţiile art. 41 alin. (1) C. proc. civ. argumentele părţii sunt identice cu cele reţinute în încheierea din data de 16 iulie 2020, ce are putere de lucru judecat. În ce priveşte motivele (identice cu declaraţia de abţinere formulată de membrii completului de judecată) prevăzute de art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ., s-a apreciat că cererea de recuzare nu este întemeiată, întrucât legiuitorul a urmărit să acorde posibilitatea justiţiabililor de a-şi manifesta neîncrederea faţă de lipsa de imparţialitate a unui judecător, dar calea unei cereri de recuzare nu poate să devină o simplă modalitate de înlăturare de la soluţionarea pricinii, a unui judecător pe care partea nu îl agreează.

Trebuie precizat că, în cauză, completul de judecată a formulat două cereri de abţinere, prin prima cerere ce a fost respinsă prin încheierea din data de 16.07.2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, doamnele judecător au invocat dispoziţiile art. 41 pct. 1 şi art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar cea de-a doua cerere a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 41 pct. 1 şi art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ.

Curtea de Apel Cluj a respins prin încheierea recurată cea de-a doua cerere de abţinere a completului de judecată întemeiat pe dispoziţiile art. 41 alin. (1) ca fiind autoritate de lucru judecat, a constatat că nu au fost invocate motive suplimentare care să susţină aceste motiv de abţinere şi nu a analizat declaraţia de abţinere din această perspectivă. Sub aspectul prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi pct. 13 C. proc. civ. s-a precizat că " (...) din cuprinsul declaraţiei de abţinere nu reiese niciun un motiv de factură subiectivă care să ducă la o fracturare a principiului imparţialităţii judecătorului chemat să soluţioneze pricina. Aspectul că doamnele judecător au pronunţat o decizie în aceeaşi cauză, în primul ciclu procesual nu poate duce direct şi imediat la incidenţa existentei unor aspecte care să nască îndoieli cu privire la modul în care judecătorul soluţionează cauza".

Împotriva încheierii de respingere a cererii de recuzare a declarat recurs reclamantul apreciind că instanţa de fond a încălcat normele de procedură întrucât nu s-a observat că membrii completului de judecată a căror recuzare a înţeles să o ceară s-au antepronunţat în cauză.

Motivul de recurs invocat este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., potrivit cărora casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii. Acest motiv de recurs include toate neregularităţile procedurale care atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la punctele 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În doctrină s-a arătat, cu titlu de exemplu, că hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralităţii, al publicităţii şedinţelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părţii pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) şi art. 338 C. proc. civ.. încălcarea dreptului de apărare dacă instanţa a admis apelul şi s-a pronunţat şi asupra fondului, fără ca părţile să fi pus concluzii şi asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialităţii şi al nemijlocirii prin pronunţarea soluţiei în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului şi nu au fost puse în dezbaterea părţilor; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greşită a unor texte de lege.

Conform dispoziţiilor art. 41 alin. (1) C. proc. civ.:

"Judecătorul care a pronunţat o încheiere interlocutorie sau o hotărâre prin care s-a soluţionat cauza nu poate judeca aceeaşi pricină în apel, recurs, contestaţie în anulare sau revizuire şi nici după trimiterea spre rejudecare".

Potrivit dispoziţiilor art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ.,,(1) Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: 1. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil. (...) 13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa."

Înalta Curte verificând actele şi lucrările dosarului, se constată că în mod legal instanţa de fond a constatat că există autoritate de lucru judecat în ceea ce priveşte capătul din cererea de recuzare întemeiat pe dispoziţiile art. art. 41 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ. prin raportare la încheierea de şedinţă din data de 16 iulie 2020.

Prin soluţia pronunţată în încheierea din data de 16 iulie 2020, nerecurată în cauză, în mod corect s-a reţinut că "nu poate fi incident acest caz de incompatibilitate, doamnele judecător pronunţând, anterior, o decizie de casare în parte, în sensul că, admiţând recursul declarat de Judeţul Cluj şi Consiliul Judeţean Cluj, au casat în parte sentinţa civilă nr. 1305/04.06.2019 pronunţată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2017 conexat cu dosarul nr. x/2017, menţinând soluţia privind excepţia de nelegalitate al art. 26 din anexa 1 a HCJ nr. 26/29.01.2016 şi trimiţând cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe. S-a reţinut că litigiul se află în al doilea ciclu procesual, doamnele judecător fiind investite cu soluţionarea recursului declarat împotriva sentinţei prin care cauza a fost rejudecată, prin urmare nu se pune problema incompatibilităţii lor. Chiar dacă prin decizia de casare s-ar fi dat anumite dezlegări şi îndrumări instanţei de fond, Curtea constată că acestea au intrat în puterea de lucru judecat, fiind obligatorii pentru instanţa fondului, potrivit dispoziţiilor art. 501 alin. (1) C. proc. civ.."

Înalta Curte precizează că, pentru judecătorul învestit să judece o cale extraordinară de atac de retractare împotriva unei decizii date tot într-o cale extraordinară de atac de retractare exercitată succesiv împotriva hotărârii sale din apel sau recurs, nu sunt aplicabile prevederile art. 41 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ., dacă din circumstanţele particulare ale litigiului reiese în mod evident că acesta nu este pus în situaţia de a-şi evalua, direct sau indirect, propria hotărâre.

Se constată că decizia de casare nr. 1588/20.11.2019 nu constituie o antepronunţare în calea de atac a recursului al doilea ciclu procesual, instanţa de recurs verificând, în primul ciclu procesual, în concret, raportat la situaţia de fapt şi de drept, doar legalitatea şi temeinicia modului de soluţionare a excepţiei de nelegalitate a art. 26, din Anexa 1 a HCJ nr. 26/29.01.2016 şi în rest a constatat că nu s-a intrat în cercetarea fondului, întrucât s-au analizat actele supuse controlului de legalitate doar ca o consecinţă a admiterii acestei excepţii.

Înalta Curte apreciază că nu există niciun indiciu pentru care imparţialitatea şi obiectivitatea celor 3 magistraţi să fie ştirbită, Curtea de Apel Cluj în mod legal şi temeinic a respins cererea de recuzare întemeiată pe dispoziţiile art. 42 alin. (1) pct. 1 şi 13 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte susţinerea că "inclusiv membrele completului de judecată au apreciat că sunt în stare de incompatibilitate, sens în care au formulat două cereri de abţinere distincte" instanţa de recurs nu o poate reţine ca fiind un criteriu de admitere a căii de atac, întrucât, în acord cu prima instanţă "din cuprinsul declaraţiei de abţinere nu reiese niciun un motiv de factură subiectivă care să ducă la o fracturare a principiului imparţialităţii judecătorului chemat să soluţioneze pricina".

Se constată că în cauza de faţă, recurentul deşi formulează critici privind faptul că instanţa s-ar fi antepronunţat în cauză, aspect care atrage sancţiunea nulităţii încheierii prin care s-a respins cererea sa de recuzare, în realitate este nemulţumit de soluţia pronunţată de instanţă cu privire la capetele principale de cerere, astfel încât motivul de casare invocat apare ca nefondat.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 18 septembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2021.