Rejecting appeals on EU-funded project reimbursement: preclusion of duplicate administrative challenges and time-barred cross-appeals

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 19 decembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul Patronatul Confidustria România, în contradictoriu cu pârâţii Organismul Interimar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic şi Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, a solicitat:

- anularea Adresei nr. x/19.06.2017, asimilată unei soluţii la plângerea prealabilă nr. OI/786/13.03.2017 şi 1527/12.06.2017;

- anularea Scrisorii de informare nr. x/27.04.2016, aferentă Cererii de rambursare nr. x şi a Scrisorii nr. x/16.12.2015, aferentă Cererii de rambursare nr. x;

- anularea în parte a răspunsului nr. x/20.07.2016 la contestaţia împotriva Scrisorii de informare nr. x/27.04.2016, în legătură cu Cererea de rambursare nr. x, prin care a fost respinsă suma solicitată la validare;

- obligarea pârâţilor la emiterea unor scrisori de informare ca răspuns la Cererile de ramburasare nr. 5,7,8 şi 9 în baza Contractului de finanţare nr. x/6.05.2014 pentru implementarea Proiectului "A. - Tranzacţia de la educaţie la viaţă activă pentru viitorii economişti" finanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013, prin care să fie aprobată rambursarea sumei totale de 214.172,93 RON, diferenţa de plată dintre cheltuielile eligibile şi cele considerate neeligibile;

- obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale penalizatoare, de la data exigibilităţii cheltuielilor până la plata efectivă;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5116 din 06 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile invocate şi a respins acţiunea formulată de către reclamantul Patronatul Confidustria România, în contradictoriu cu pârâţii OIPOCU MEN şi Ministerul Fondurilor Europene, ca neîntemeiată.

3. Cererile de recurs declarate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 5116 din 06 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs principal reclamantul Patronatul Confidustria România şi recurs incident pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamantul Patronatul Confidustria România a solicitat admiterea căii de atac, casarea în parte a sentinţei recurate şi, pe cale de consecinţă, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a învederat, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat prevederile imperative ale art. 425 alin. (1) pct. b) din C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, întrucât nu a motivat soluţia privind Scrisorile standard de informare aferente Cererilor nr. x şi 9.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a arătat că prima instanţă a interpretat greşit prevederile Instrucţiunii nr. 103/18.05.2015 şi în mod eronat a considerat că plângerile prealabile introduse erau inadmisibile în condiţiile în care, în prezent, urmare a Deciziei nr. 9278/24.05.2016, emisă de Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POSDRU, nu există nicio modalitate de a mai contesta eventualele sume care au fost considerate neeligibile de autoritate.

Referitor la soluţia instanţei de fond privind cererea de rambursare nr. x, recurentul-reclamant a susţinut că în mod eronat instanţa de fond a reţinut faptul că Scrisoarea de informare i-a fost comunicată prin e-mail în data de 06 noiembrie 2015 şi că oricum transmiterea unui document pe e-mail trebuie să fie subsidiară altor mijloace de comunicare a documentelor.

Totodată, a considerat că împrejurarea că CNDIPT OI POSDRU a efectuat o plată parţială pentru Cererea de rambursare nr. x şi două plăţi parţiale pentru Cererea de rabursare nr. x nu echivalează cu un refuz de plată a diferenţei.

Astfel, din moment ce nu i-a fost comunicat niciun răspuns, ci au fost realizate doar plăţi parţiale, societatea nu cunoştea dacă urmează a fi realizate şi alte plăţi sau dacă acest fapt echivalează cu refuzul la plată.

În aceste condiţii, în care procedura nu este clară, organele statului au un comportament oscilant, asfel încât în anumite cazuri emit Scrisoarea informativă, emit Răspuns la contestaţie şi în alte cazuri procedează la achitarea parţială a sumelor în mod direct fără a informa beneficiarul, a apreciat ca abuzivă şi cu încălcarea drepurilor sale conduita organelor statului şi vădit nelegală soluţia instanţei de fond.

Cu privire la Cererile de rambursare nr. x şi nr. 9, recurentul-reclamant a reiterat critica potrivit căreia în mod eronat instanţa de fond a considerat că plângerile prealabile introduse erau inadmisibile şi a învederat că, în ambele situaţii, a fost nevoită să formuleze plângere prealabilă întrucât (i) autoritatea nu a motivat refuzul plăţii diferenţelor de achitat, (ii) nici autoritatea, nici dispoziţiile legale nu prevăd modalitatea de contestare a acestui comportament al autorităţii.

De asemenea, a mai precizat faptul că prin Adresa nr. x/19.06.2017, autoritatea a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Scrisorii Standard de Informare nr. x/27.04.2016 şi Scrisorii Standard de Informare nr. x/16.12.2015 ca fiind tardiv formulate, şi nu ca fiind inadmisibile, aspect ce echivalează cu recunoaşterea de către intimatul-pârât a faptului că societatea recurentă avea dreptul legal de a formula plângere prealabilă.

3.2. Pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a declarat recurs incident, faţă de cererea de recurs formulată de reclamantul Patronatul Confidustria România, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea excepţiilor şi respingerea cererii de chemare în judecată în consecinţă.

În motivarea recursului incident, pârâtul a învederat că în mod greşit a respins prima instanţă excepţia nulităţii cererii de anulare a Scrisorii nr. x/16.12.2015, întrucât aceasta nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază, astfel cum prevede art. 194 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., lipsa lor fiind sancţionată de art. 196 alin. (1) din C. proc. civ. cu nulitatea.

De asemenea, se impunea admiterea excepţiei inadmisibilităţii cererii de anulare a Scrisorii de informare nr. x/27.04.2016 şi a Scrisorii nr. x/16.12.2015, anularea răspunsului nr. x/20.07.2016 (nr. x/19.07.2016) şi obligarea la emiterea unor scrisori de informare ca răspuns la Cererile de rambursare nr. x, nr. 7, nr. 8 şi nr. 9 pentru aprobarea la rambursare a sumei de 214.172,93 RON, ca urmare a admiterii cererii de anulare a adresei nr. x/19.06.2017.

Totodată, instanţa de fond ar fi trebuit să admită excepţia prescripţiei dreptului material la acţiunea în anularea răspunsului la contestaţie nr. 7/20.07.2016, înregistrat la CNDIPT-OIPOSDRU sub nr. x/19.07.2016, iar cererea de anulare a Scrisorii nr. x/16.12.2015 şi cea de obligare a la emiterea unor scrisori de informare ca răspuns la Cererile de rambursare nr. x, nr. 7 şi nr. 9, ar fi trebuit respinse în principal ca inadmisibile, iar în subsidiar ca tardiv introduse.

4. Apărările formulate în cauză

Recurentul-pârât Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului principal, ca nefondat.

Recurentul-reclamant Patronatul Confidustria România a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident, ca nefondat.

Intimata - pârâtă Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Capital Uman din cadrul Ministerului Educaţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului principal.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Patronatul Confidustria România este nefondat, iar recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene este tardiv formulat, pentru următoarele considerente:

II.1. În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), invocat de recurentul-reclamant Patronatul Confidustria România, acesta este nefondat.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că obligaţia instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispoziţiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Înalta Curte mai arată şi că, în acord cu dispoziţiile art. 22 alin. (2) din C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluţionarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situaţia de fapt specifică procesului, iar în funcţie de aceasta să aplice normele juridice incidente.

Or, instanţa de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluţia din sentinţa recurată; Înalta Curte apreciază că sentinţa recurată respectă dispoziţiile art. 22 alin. (2) şi art. 425 C. proc. civ.. Astfel, prima instanţă a expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluţiei pronunţate, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă.

Totodată, se constată că prin argumentele aduse de recurent pe această cale se invocă, în esenţă, o eventuală greşită interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce vor fi verificate în cadrul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. invocat în cuprinsul recursului, dar motivarea insuficientă sau contradictorie nu poate fi reţinută raportat la sentinţa atacată. Instanţa are obligaţia de a răspunde argumentelor esenţiale invocate de părţi, iar nu tuturor susţinerilor formulate de acestea.

Astfel, aşa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunţate în Cauza Gheorghe Mocuţa împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deşi articolul 6 § 1 obligă instanţele să îşi motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Ţărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligaţia de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanţele trebuie să răspundă la argumentele esenţiale ale părţilor, dar măsura în care se aplică această obligaţie poate varia în funcţie de natura hotărârii şi, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanţelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanţă a pronunţat o hotărâre motivată şi nu există niciun element care indice caracterul arbitrar al modalităţii în care instanţa a aplicat legislaţia relevantă pentru faptele cauzei. De asemenea, constată că această motivare are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părţi, fiind respectate cerinţele unui proces echitabil, inclusiv prin raportare la prevederile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil.

În concluzie, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută niciuna dintre ipotezele reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sens în care apreciază nefondate susţinerile recurentului privind incidenţa unui astfel de motiv de casare.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit acestuia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Astfel, reclamantul a încheiat, în calitate de beneficiar, cu CNDIPT OI POSDRU, contractul de finanţare nr. x/06.05.2014, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOSDRU prin CNDIPT OI POSDRU, pentru implementarea proiectului "A. - Tranziţia de la educaţie la viaţă activă pentru viitorii economişti" finanţat de Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 - 2013.

Pârâţii s-au obligat la acordarea unei finanţări nerambursabile în valoare totală de 2.057.157,20 RON, reprezentând 98% din valoarea totală eligibilă, diferenţa de 2% fiind contribuţia reclamantului.

Potrivit contractului, reclamanta avea obligaţia să depună prima cerere de rambursare în termen de 45 zile de la data începerii implementării proiectului, cererile intermediare urmând a fi depuse la interval de maxim 3 luni.

Actele contestate de reclamant prin cererea de chemare în judecată privesc cererile de rambursare nr. x, 7, 8 şi 9.

Cererea de rambursare nr. x a fost depusă de reclamant la data de 16 iunie 2015 şi a privit rambursarea cheltuielilor totale de 104.740,26 RON.

La data de 23 octombrie 2015, CNDIPT OI POSDRU a solicitat reclamantei clarificări, acestea fiind comunicate la data de 28 octombrie 2015.

La data de 30 decembrie 2015, CNDIPT OI POSDRU a plătit o parte a sumei solicitate, diferenţa de 20.709,43 RON fiind neacoperită.

Cererea de rambursare nr. x a fost depusă de reclamant la data de 05 noiembrie 2015 şi a privit rambursarea cheltuielilor totale de 109.724,44 RON.

La data de 05 ianuarie 2016, CNDIPT OI POSDRU a solicitat reclamantei clarificări, acestea fiind comunicate la data de 26 ianuarie 2016.

La data de 30 decembrie 2015, apoi la data de 26 mai 2016, CNDIPT OI POSDRU a plătit o parte a sumei solicitate, diferenţa de 77.030,11 RON fiind neacoperită.

Cererea de rambursare nr. x a fost depusă de reclamantă la data de 27 noiembrie 2015 şi a privit rambursarea cheltuielilor totale de 173.795,12 RON.

La data de 27 aprilie 2016, CNDIPT OI POSDRU a comunicat Scrisoarea standard de informare nr. 4815 cu privire la validarea sumei de 68.092,91 RON.

Contestaţia formulată de reclamantă la data de 06 mai 2016 a fost admisă în parte, în sensul validării şi a sumei de 7.368,62 RON.

Cererea de rambursare nr. x aferentă cererii de plată nr. x a fost depusă de reclamantă la data de 11 ianuarie 2016 şi a privit rambursarea cheltuielilor totale de 98.193,94 RON.

La data de 16 decembrie 2015, CNDIPT OI POSDRU a comunicat Scrisoarea standard de informare nr. x cu privire la validarea sumei de 81.450 RON.

Contestaţia formulată de reclamantă la data de 22 decembrie 2015 a fost admisă în parte, rămânând neachitată suma de 18.370 RON.

Reclamantul a formulat o plângere prealabilă către CNDIPT OI POSDRU la data de 10 martie 2017, prin care a solicitat analizarea celor patru cereri de rambursare şi plata diferenţelor de sume considerate neeligibile. Pârâtul nu a răspuns la plângerea prealabilă.

La data de 12 iunie 2017, reclamantul a trimis aceeaşi plângere prealabilă ambilor pârâţi.

Cu adresa nr. x/19.06.2017, CNDIPT OI POSDRU a respins plângerile prealabile ca tardive, faţă de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004. Celălalt pârât nu a soluţionat plângerea prealabilă.

Prin cererea care face obiectul prezentei cauze, reclamantul a solicitat anularea răspunsului primit la plângerea prealabilă, a Scrisorilor de informare aferente cererilor de rambursare nr. x şi 9, a răspunsului primit la contestaţia formulată în legătură cu cererea de rambursare nr. x, obligarea la emiterea unor noi scrisori de informare cu luarea în calcul a tuturor sumelor solicitate prin cele patru cereri de rambursare şi la plata unor dobânzi legale penalizatoare.

Contrar susţinerilor recurentului-reclamant, Înalta Curte împărtăşeşte opinia instanţei de fond, potrivit căreia, capătul de cerere referitor la adresa CNDIPT OI POSDRU nr. 1549/19.06.2017, privind anularea răspunsului la plângerile prealabile este neîntemeiat.

În acest sens, se reţine cu prioritate că în cadrul procesual al recursului, instanţa de control judiciar analizează doar motivele de nelegalitate a hotărârii atacate, conform art. 483, coroborat cu art. 488 C. proc. civ., iar nu şi motivele de netemeinicie, sens în care astfel de critici, ce vizează modul în care instanţa de fond a reţinut situaţia de fapt, nu pot fi avute în vedere.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului".

Referitor la Cererea de rambursare nr. x, contrar susţinerilor recurentului-reclamant, se reţine, pe de o parte, că există o Scrisoare de informare care i-a fost comunicată acestuia prin e-mail la data de 06 noiembrie 2015, acesta fiind momentul de început al curgerii termenului de formulare a plângerii prealabile, iar pe de altă parte, că recurentul-reclamant nu a indicat nicio dispoziţie legală incidentă în cauză din care să reiasă că autoritatea pârâtă nu ar fi putut proceda la comunicarea acesteia prin poştă electronică sau că transmiterea unui document pe e-mail trebuie să fie subsidiară altor mijloace de comunicare a documentelor.

În ceea ce priveşte Cererea de rambursare nr. x, deşi este adevărat că nu există la dosarul cauzei o dovadă a comunicării către reclamant a Scrisorii standard de informare emisă în legătură cu aceasta, în mod corect a reţinut instanţa de fond că la data de 30 decembrie 2015, apoi la data de 26 mai 2016, CNDIPT OI POSDRU a plătit o parte din suma solicitată, astfel că cel mai târziu de la ultima plată primită, aferentă acestei cereri de rambursare, a început să curgă termenul de contestare pentru reclamant în ceea ce priveşte restul de plată reţinut de autoritatea pârâtă ca fiind neeligibil.

De altfel, Înalta Curte reţine că beneficiarul avea posibilitatea să urmărească care era stadiul cererilor sale de rambursare şi să formuleze eventualele contestaţii în termenul prevăzut de lege în condiţiile în care potrivit art. 2 pasul 2 din Instrucţiunea nr. 103/18.03.2015, invocată şi de recurentul-reclamant, "Fiecare beneficiar va putea vizualiza în sistemul B., în modulul Cereri de rambursare, clasa de risc aferentă proiectului şi istoricul încadrării într-o anumită clasă de risc, precum şi cheltuielile neavizate la plată de către AM/OIR/OI POSDRU responsabil".

Nu în ultimul rând, se are în vedere că pentru Cererea de rambursare nr. x a fost emisă şi comunicată Scrisoarea standard de informare, care a fost contestată de reclamant, contestaţia fiind admisă în parte prin Adresa x/19.07.2016, iar pentru Cererea de rambursare nr. x, a fost emisă şi comunicată Scrisoarea standard de informare, care a fost contestată de reclamant, contestaţia nefiind soluţionată.

În condiţiile în care pentru Scrisorile standard de informare aferente Cererilor nr. x şi 9 reclamantul deja a utilizat o procedură administrativă de contestare, în mod corect a reţinut prima instanţă că o nouă procedură iniţiată prin cele două plângeri prealabile era inadmisibilă, limitarea accesului la o nouă procedură administrativă fiind admisibilă în baza principiului electa una via non datur recursus ad alteram, în acest sens fiind şi dispoziţiile art. 51 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, care statuează că decizia de soluţionare a contestaţiei este definitivă în sistemul căilor administrative de atac.

Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal declarat de reclamantul Patronatul Confidustria România, ca nefondat.

II.2. Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a recursului incident, Înalta Curte constată că recursul formulat de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 491, coroborat cu art. 474 din C. proc. civ., recursul incident se depune odată cu întâmpinarea la recursul principal, iar potrivit art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 indice 1 alin. (3) C. proc. civ., intimatul are obligaţia de a depune la dosar întâmpinare în termen de cel mult 30 zile de la data comunicării cererii de recurs.

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Înalta Curte reţine că recursul principal, formulat de reclamantul Patronatul Confidustria România, a fost comunicat pârâtului Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene la data de 10 martie 2020, conform dovezii de înmânare aflate la dosarul instanţei de recurs, iar întâmpinarea şi recursul incident au fost înaintate prin poştă electronică la data de 05 iunie 2020, cu mult în afara termenului de 30 zile prevăzut de lege, ultima zi în care putea fi promovat recursul incident fiind 10 aprilie 2020, potrivit dispoziţiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de reclamantul Patronatul Confidustria România împotriva sentinţei civile nr. 5116 din 06 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene împotriva sentinţei civile nr. 5116 din 06 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2022.