Revision motion inadmissible as provisional suspension rulings lack res judicata effect over merits

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2014, astfel cum a fost modificată prin cererea de la fila x, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul General al Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti, B. S.R.L. şi Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional a Municipiului Bucureşti a solicitat anularea autorizaţiei de desfiinţare nr. x/2.10.2013, emise de Primarul general al Municipiului Bucureşti şi reconstruirea de către pârâţi a imobilelor situate în str. x, 16B şi 18, pe amplasamentul pe care se aflau înainte de demolare.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinta civilă nr. 6537 din 15 noiembrie 2016, Tribunalul Bucuresti a respins ca neîntemeiate excepţiile nulităţii cererii de chemare în judecată, lipsei calităţii procesuale active, lipsei interesului, lipsei calităţii procesuale pasive, lipsei de obiect, inadmisibilităţii şi autorităţii de lucru judecat invocate de către pârâţi si a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamanta A., care a solicitat casarea în parte a sentinţei citate sub aspectul soluţiei pronunţate pe fondul cauzei, rejudecarea cauzei şi admiterea cererii asa cum a fost formulată şi completată, precum şi pârâţii Municipiul Bucureşti şi Primarul General al Municipiului Bucureşti.

4. Soluţia instanţei de recurs

Prin decizia civilă nr. 2758 din 16 iunie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a admis recursul recurentei-reclamante A. formulat împotriva sentinţei civile nr. 6537 din 15 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu recurenţii pârâţi Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti şi intimaţii pârâţi B. S.R.L. şi Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional a Municipiului Bucureşti;

- a casat sentinţa civilă recurată şi rejudecând, a admis în parte acţiunea;

- a anulat autorizaţia de desfiinţare nr. x/02.10.2013, emisă de Primarul Municipiului Bucureşti;

- a menţinut sentinţa civilă recurată în privinţa soluţiei de respingere a capătului 2 de cerere;

- a respins recursul declarat de recurenţii-pârâţi Municipiul Bucureşti şi Primarul General al Municipiului Bucureşti ca nefondat.

5. Cererea de revizuire formulată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 2758 din 16 iunie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire intimata-pârâtă B. S.R.L., în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., solicitând admiterea cererii de revizuire şi modificarea (schimbarea) în parte a hotărârii atacate, în sensul respingerii în tot a cererii de recurs, respectiv a capătului de cerere privind anularea autorizaţiei de desfiinţare nr. x/02.10.2013, emisă de Primăria Municipiului Bucureşti, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017.

Revizuenta a depus o cerere completatoare la cererea de revizuire, întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că există contradicţie între sentinţa civilă nr. 379/24.01.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti (astfel cum a fost aceasta menţinută prin decizia nr. 1087/11.03.2013 a Curţii de Apel Bucureşti), pronunţată în dosarul nr. x/2012 şi hotărârea a cărei revizuire se solicită.

6. Hotărârea recurată în cauză

Prin decizia civilă nr. 1551 din 15 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii completării motivelor de revizuire şi a respins cererea de revizuire astfel cum a fost completată şi formulată de revizuenta B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2758/16.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimaţii A., Primarul General al Municipiului Bucureşti, Municipiul Bucureşti, Direcţia pentru Cultură şi Patrimoniu Naţional a Municipiului Bucureşti, ca nefondată.

7. Cererea de recurs exercitată în cauză

Împotriva deciziei civile nr. 1551 din 15 martie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, a declarat recurs B. S.R.L., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi anularea deciziei recurate, cu consecinţa admiterii cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 2758/16.06.2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, astfel cum aceasta a fost modificată prin încheierea din data de 12 ianuarie 2018, în ceea ceea ce priveşte motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a apreciat că hotărarea trebuia pronuntată definitivă în ceea ce priveste motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 şi cu recurs în ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel cum stipulează prevederile art. 513 alin. (6) C. proc. civ.

Procedural, au fost încălcate dispozitiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., lipsind-o practic de o etapă procesuală la care avea dreptul, astfel că se impune admiterea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Subsumat aceluiaşi motiv de recurs, recurenta a învederat că, procedural, au fost încălcate dispozitiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că a existat contradictorialitate de hotărâri între cea revizuită şi sentinţa civilă nr. 379/24.01.2013, pronunţată de Tribunalul Bucuresti în dosarul nr. x/2012, care la pagina 12, ultimul paragraf menţionează:

"În consecinţă, tribunalul apreciază ca pârâta avea competenţa de emitere a actului administrativ contestat".

Această sentinţă a fost menţinută prin decizia nr. 1087/11.03.2013, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în acelasi dosar. Astfel, la pagina 20, ultimul paragraf, instanta de recurs a reţinut:

"Din examinarea sumară a situaţiilor de fapt şi de drept invocate de recurentul-reclamant, Curtea constată ca acestea nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare a fost solicitată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004".

Având în vedere că legalitatea avizului, mai exact chestiunea litigioasă privind competenţa organului emitent de a elibera avizul respectiv, a mai fost pusă în discuţie în alte două procese care au privit anularea, respectiv suspendarea acestui aviz, a considerat că se impunea să atace hotărârea în noua ei formă cu cerere de revizuire întemeiată pe dispozitiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., existând contradicţie între sentinţa civilă nr. 379/24.01.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti (astfel cum a fost aceasta menţinută prin decizia nr. 1087/11.03.2013 a Curţii de Apel Bucureşti), pronunţată în dosarul nr. x/2012 şi hotărârea a cărei revizuire o solicită.

În motivare însă, Curtea de Apel a apreciat că nu există autoritate de lucru judecat între o hotărare prin care se ia o măsură provizorie şi o hotărâre de fond, deşi nu asta este ceea ce a invocat în cererea de revizuire, respectiv autoritatea de lucru judecat a unei chestiuni care s-a tranşat în considerentele hotărârii respective, mai exact cu privire la instituţia abilitată să emită avizul respectiv şi nu a opus o solutie provizorie de suspendare la o acţiune de fond.

Aşadar, în cauză, nu a opus soluţia instanţei de suspendare într-un dosar de fond, ci o chestiune care s-a tranşat cu privire la un anumit aviz, care nu a făcut obiectul dosarului de faţă, ci a fost invocat ca şi principală cauză de nelegalitate a autorizaţiei de desfiinţare, pe lângă alte motive.

Recurenta a susţinut astfel, în esenţă, că hotărârea recurată a fost pronunţată cu greşita aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 430 şi art. 431 din C. proc. civ., precum şi cele ale art. 18 din Legea nr. 554/2004.

A apreciat îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că respectiva chestiune litigioasă tranşată prin sentinţa civilă nr. 379/24.01.2013, rămasă definitivă prin decizia nr. 1087/11.03.2013 a Curţii de Apel Bucureşti, în ceea ce priveşte competenţa Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural National de a emite Avizul 1123, intrase la data pronunţării hotărârii revizuite în puterea de lucru judecat, aspect de care instanţa de recurs era obligată să ţină cont la data pronunţării.

De asemenea, este vorba de aceleaşi părţi şi aceeaşi chestiune litigioasă care privea strict Avizul x/07.11.2012, operaţiune administrativă ce a stat la baza emiterii Autorizaţiei de desfiinţare nr. x/02.10.2013, respectiv dacă Direcţia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional era competentă de a emite Avizul menţionat.

8. Apărările formulate în cauză

Deşi prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 17 octombrie 2019, intimaţii Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti au solicitat admiterea recursului, prin concluziile orale susţinute în faţa instanţei cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul conventional al acestora a solicitat respingerea recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia recurată, în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de B. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte reţine că, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a învederat că, procedural, pronunţând o decizie definitivă, prima instanţă a încălcat dispozitiile art. 513 alin. (6) C. proc. civ., lipsind-o practic de o etapă procesuală la care avea dreptul şi, totodată, prima instanţă a respins cererea de revizuire cu încălcarea prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Or, Înalta Curte reţine, în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 513 alin. (6) C. proc. civ., că această chestiune s-a rezolvat, în sensul că urmează a fi analizat pe fond recursul formulat de B. S.R.L., astfel că nu se mai poate susţine că recurenta a fost privată de această etapă procesuală la care era îndrituită. În ceea ce priveşte criticile privind greşita aplicare a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., se are în vedere că aceastea nu reprezintă critici subsumate cazului de casare indicat, ci se circumscriu prevederilor pct. 8 al aceluiaşi articol, respectiv cazului de casare care sancţionează greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, criticile urmând a fi analizate din această perspectivă.

Criticile formulate în susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prin care recurenta a arătat, în esenţă, că decizia recurată a fost pronunţată cu interpretarea/aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente în cauză, respectiv art. 509 alin. (1) pct. 8 şi ale art. 430 şi art. 431 din C. proc. civ., precum şi art. 18 din Legea nr. 554/2004, sunt nefondate.

Recurenta a apreciat că în mod greşit prima instanţă nu a constatat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arătând că există o încălcare a autorităţii de lucru judecat în sensul dispoziţiilor art. 430 C. proc. civ.

Potrivit art. 430 C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează în tot sau în parte fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată.

(2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul precum şi considerentele pe care se sprijină inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă".

Prin cererea de revizuire aceasta a invocat încălcarea autorităţii de lucru judecat cu privire la chestiunea litigioasă a legalităţii emiterii avizului nr. 1123/Z/7. XI.2012, aviz care a stat la baza autorizaţiei de desfiinţare nr. x/2 octombrie 2013, autorizaţie anulată prin decizia nr. 2758/16.06.2007, motivul de anulare fiind nelegalitatea emiterii avizului nr. 1123/Z/7. XI.2012.

Recurenta susţine că prima instanţă nu a ţinut cont de faptul că legalitatea emiterii avizului nr. 1123/Z/7. XI.2012 pe aspectul autorităţii competente să-l emită ca act preparator este o chestiune tranşată şi care a intrat în autoritatea de lucru judecat conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ., fiind o chestiune litigioasă care a fost rezolvată prin hotărâri anterioare, respectiv sentinţa civilă nr. 379/24.01.2013, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1087/11.03.2013 a Curţii de Apel Bucureşti.

Recurenta mai arată că în cadrul acestor dosare soluţionate anterior în anul 2013 în cadrul unei cereri de suspendare conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, cerere de suspendare formulată de intimata A., instanţele au analizat legalitatea actului administrativ a cărui anulare se solicită, respectiv avizul nr. 1123, sub aspectul competenţei autorităţii care l-a emis conform legii şi prin soluţia de respingere definitivă a cererii de suspendare au rezolvat o chestiune litigioasă a legalităţii Avizului, chestiune intrată în autoritatea de lucru judecat în raport de dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. şi care nu mai putea fi pusă în discuţie într-un litigiu ulterior, fără a fi încălcată această autoritate.

Contrar susţinerilor recurentei, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut prima instanţă că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece decizia civilă nr. 2758 din 16 iunie 2017 nu a încălcat autoritatea de lucru judecat în sensul dispoziţiilor art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., în cauză neexistând o chestiune litigioasă tranşantă definitiv prin hotărârile anterioare invocate de recurentă.

Aceasta deoarece problema legalităţii Avizului nr. x/2012 nu a fost rezolvată printr-o hotărâre definitivă, ipoteză care să reprezintă o chestiune litigioasă rezolvată cu autoritate de lucru judecat prin hotărârile din 2013.

Hotărârile din 2013, sentinţa civilă 379/2013 şi decizia nr. 1089/2013 au analizat aparenţa de legalitate a Avizului nr. 1123 pe aspectul contestat al competenţei Direcţiei de Cultură a Municipiului Bucureşti, în cadrul unei cereri de suspendare formulată conform art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Hotărârile invocate prin care s-a analizat suspendarea ca măsură provizorie nu pot avea autoritate de lucru judecat asupra fondului soluţionat ulterior prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Instanţa de control judiciar are în vedere că potrivit art. 430 alin. (3) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului".

Astfel, faptul că instanţa investită cu o cerere de suspendare formulată în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004 a verificat aparenţa de legalitate a Avizului nr. 1123 şi a constatat că motivele de suspendare nu sunt de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ a cărui suspendare a fost solicitată, nu reprezintă o soluţionare definitivă a chestiunii litigioase a legalităţii Avizului nr. x/2012, ca act care a stat la baza emiterii autorizaţiei de desfiinţare anulată prin decizia nr. 2758/16.06.2017. Această chestiune nu a fost rezolvată definitiv deoarece nu putea primi o atare dezlegare în cadrul unei cereri provizorii de suspendare şi astfel nu putea intra în autoritatea de lucru judecat conform art. 430 (1) şi (2) C. proc. civ. şi, prin urmare, nu putea fi opusă ca atare în litigiul de fond soluţionat prin decizia civilă nr. 2758/2017.

Neexistând autoritate de lucru judecat cu privire la legalitatea emiterii Avizului nr. 1123/Z/7. XI.2012, în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., hotărârea contestată prin cererea de revizuire formulată în cauză, nefiind pronunţată prin încălcarea autorităţii de lucru judecat a hotărârilor din anul 2013.

În anul 2013 instanţele s-au pronunţat pe o cerere de suspendare care a avut ca obiect Avizul nr. x/2012 sau pe o acţiune directă formulată împotriva aceluiaşi act apreciată ca inadmisibilă şi respinsă ca atare, hotărâri ce nu au soluţionat definitiv chestiunea litigioasă a legalităţii emiterii Avizului nr. x/2012.

În consecinţă, ulterior, în cadrul litigiului pe fond care avea ca obiect anularea autorizaţiei de desfiinţare şi anularea Avizului nr. x/2012 ca act preparator, instanţa, prin hotărârea a cărei revizuire se solicită în prezenta cauză s-a pronunţat fără a încălca dispoziţiile art. 430 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.

În concluzie, Înalta Curte constată că decizia recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 513 alin. (6) şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1551 din 15 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1551 din 15 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2022.