Revision denied for failure to establish identity of parties, object, and cause in conflicting administrative disciplinary appointments

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 14 septembrie 2018, pe rolul Tribunalul Argeş, secţia civilă - complet specializat contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea anularea deciziilor nr. 215/2016, nr. 96/2018 şi respectiv nr. 161/2018 emise de pârât, cu cheltuieli de judecată.

Reclamanta a depus cerere completatoare prin care a solicitat anularea deciziilor enumerate în acţiunea principală suplimentând motivele avute în vedere, susţinând că existenţa conflictului de interese cu reprezentantul legal al pârâtului este dovedită şi cu încheierea penală nr. 629/20.06.2019 şi extrasul din dosarul penal nr. x/2019 Totodată, reclamanta a arătat că prin raportul nr. x/26.04.2017, comisia de disciplină a Ministerului Muncii şi Justiţiei Sociale l-a sancţionat cu mustrare scrisă pe inspectorul şef al pârâtului ca urmare a celor două sesizări formulate de reclamantă, iar în dosarul nr. x/2019 au calitate de intimaţi B., C., D., Din E. şi F., fiind astfel evidentă presupusa părtinire, respectiv imposibilitatea de a fi imparţiali în ce o priveşte pe reclamantă.

Prin notele de şedinţă depuse la data de 26.09.2019, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, ataşând la dosar şi copie de pe decizia civilă nr. 650/R-Cont/2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosar nr. x/2018.

Prin sentinţa civilă nr. 701 din 17 octombrie 2019, Tribunalul Argeş, secţia civilă -complet specializat contencios administrativ şi fiscal a admis, acţiunea completată şi a anulat Decizia nr. 215/9.12.2016, Decizia nr. 96/6.03.2018 şi respectiv, Decizia nr. 161/19.07.2018.

2. Hotărârea supusă revizuirii

Prin decizia nr. 496/R-CONT din data de 18 iunie 2020, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de pârâtul Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, împotriva sentinţei nr. 701/17 octombrie 2019 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă - Complet specializat contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, intimată fiind reclamanta A., a casat sentinţa şi în rejudecare a respins cererea.

3. Cererea de revizuire

La data de 20 iulie 2020, A. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei nr. 496/R-CONT pronunţată la 18 iunie 2020 de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii extraordinare de atac, revizuenta a arătat că decizia civilă nr. 496/R-CONT din 18 iunie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, este contrară deciziei nr. 812/R-CONT/26.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016; deciziei nr. 1282/R-CONT/18.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016 şi sentinţei Tribunalului Argeş nr. 781/14.09.2018 rămasă definitivă prin nerecurare în dosarul nr. x/2017 .

Sub acest aspect menţionează că prin deciziile nr. 812/R-CONT/26.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016 şi nr. 1282/R-CONT/18.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016 şi sentinţa Tribunalului Argeş nr. 781/14.09.2018 din dosarul nr. x/2017 s-a statuat cu putere de lucru judecat că membrii titulari şi supleanţi ai comisiei de disciplină, numiţi prin deciziile contestate şi inspectorul şef nu au respectat prevederile legale privind conflictul de interese, situaţia fiind de natură să afecteze respectarea principiilor integrităţii, obiectivităţii şi imparţialităţii cu ocazia desfăşurării cercetării disciplinare a revizuentei.

Din cuprinsul hotărârilor rezultă că, în procedura de evaluare a revizuentei A., evaluatorul F. se afla într-un conflict de interese, sens în care trebuia să se abţină de la evaluare.

În dovedirea afirmaţiilor sale, în sensul că toţi funcţionarii publici din cadrul ITM Vâlcea ce au fost membrii titulari şi supleanţi ai comisiei de disciplină nu au respectat prevederile legale privind conflictul de interese, a depus două încheieri penale definitive, pronunţate în urma unor plângeri penale pe care revizuenta le-a formulat împotriva funcţionarilor publici F., D., Din E., C. şi B. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu, uzurparea de funcţie şi fals în înscrisuri.

4. Apărările formulate de intimat

Intimatul Inspectorarul Teritorial de Muncă Vâlcea a formulat întâmpinare, solicitând, în esenţă, respingerea cererii de revizuire, aceasta neîncadrându-se în dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

5. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire în raport cu decizia atacată şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Astfel, invocarea normei de drept citate, presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunţată cu nesocotirea autorităţii de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanţa să fi omis să se pronunţe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunţată cu încălcarea autorităţii de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată de dispoziţiile art. 430 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Hotărârea judecătorească ce soluţionează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepţii procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunţare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranşată. (2) Autoritatea de lucru judecat priveşte dispozitivul, precum şi considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (3) Hotărârea judecătorească prin care se ia o măsură provizorie nu are autoritate de lucru judecat asupra fondului. (4) Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie. (5) Hotărârea atacată cu contestaţia în anulare sau revizuire îşi păstrează autoritatea de lucru judecat până ce va fi înlocuită cu o altă hotărâre".

Raţiunea reglementării menţionate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorităţii de lucru judecat, atunci când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, atât în ceea ce priveşte efectul negativ, cât şi cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea prevederilor art. 431 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte condiţia identităţii de părţi, obiect şi cauză, pornind de la scopul acestui caz de revizuire, anume evitarea contradicţiilor dintre hotărârile judecătoreşti, Înalta Curte a reţinut că aceasta reprezintă o cerinţă care valorifică efectul negativ al autorităţii de lucru judecat: interzicerea reluării aceleiaşi judecăţi, în condiţiile identităţii de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ., - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect".

În cauză, nu se poate reţine contradictorialitatea de hotărâri, întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sub aspectul identităţii de obiect, cauză şi părţi.

Astfel, decizia nr. 812/R-CONT/26.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016 şi decizia nr. 1282/R-CONT/18.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016 are ca obiect anularea raportului de evaluare aferent perioadei 01.01.2015 - 31.12.2015 şi decizia nr. 5/2016 emise de ITM Vâlcea. Sentinţa Tribunalului Argeş nr. 781/14.09.2018 din dosarul nr. x/2017 are ca obiect anularea raportului de evaluare aferent perioadei 01.01.2016 - 15.02.2016 ce a stat la baza Deciziei nr. 5/2016. Din cuprinsul acestor hotărâri rezultă că în cadrul procedurii de evaluare a revizuentei A., evaluatorul F. se afla într-un conflict de interese, sens în care trebuia să se abţină de la evaluare.

Decizia nr. 496/R-CONT din 18 iunie 2020 a cărei revizuire se solicită cu susţinerea că încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterior menţionate, a avut ca obiect anularea deciziilor nr. 215/2016, nr. 96/2018 şi respectiv nr. 161/2018, prin care au fost numiţi membrii şi membrii supleanţi ai comisiei de disciplină, comisie care a desfăşurat cercetarea disciplinară în ce o privea revizuentă.

Verificând hotărârile deduse analizei - respectiv deciziile nr. 812/R-CONT/26.06.2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016 şi nr. 1282/R-CONT/18.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. x/2016 şi sentinţa Tribunalului Argeş nr. 781/14.09.2018 din dosarul nr. x/2017 -, Înalta Curte constată că obiectul, respectiv pretenţia concretă dedusă judecăţii nu este aceeaşi. Or, lipsa de identitate raportată fie şi la un singur element dintre cele trei, faţă de care se apreciază autoritatea de lucru judecat, este de natură să atragă respingerea cererii de revizuire.

În cadrul hotărârii supuse revizuirii, Înalta Curte analizează, deopotrivă, îndeplinirea, în speţă, a condiţiilor pentru aplicarea efectului pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecăţii în mod incidental şi dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părţi (res iudicata pro veritate habetur).

Într-o astfel de situaţie, efectul pozitiv al lucrului judecat presupune existenţa unui proces în desfăşurare, în cadrul căruia se impun ca un "dat" dezlegările anterioare ale instanţei, spre deosebire de efectul negativ, reglementat de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., care opreşte o nouă judecată în fond (bis de eadem re ne sit actio), doar dacă există tripla identitate de elemente (părţi, obiect, cauză).

Cu alte cuvinte nu îi este permis unei instanţe de revizuire să se transforme în instanţă de recurs şi să cenzureze modalitatea în care o altă instanţă a dat efect sau nu autorităţii de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanţă s-a pronunţat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluţii se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare şi nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ., în care instanţa este chemată să statueze ea însăşi asupra incidenţei acestei instituţii şi nu să cenzureze o judecată anterioară.

Instanţa de revizuire apreciază că, în realitate, prin demersul său, situat în afara dispoziţiilor procedurale în materie, revizuenta pune în discuţie dezlegări definitive, intrate în autoritatea de lucru judecat, nesocotind faptul că revizuirea se constituie într-un remediu extraordinar, care sancţionează încălcări procedurale grave şi nu într-o nouă cale de atac deschisă controlului de legalitate.

Promovarea revizuirii, în contextul menţionat, periclitează însăşi securitatea raporturilor juridice, de vreme ce este contestată, altfel decât pentru motive strict prevăzute de lege, o hotărâre definitivă intrată ea însăşi în autoritatea de lucru judecat, astfel cum s-a statuat în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului "securitatea juridică implică respectul pentru principiul res iudicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătoreşti. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi obligatorii doar pentru a obţine o nouă rejudecare a cauzei" (hotărârea Mitrea împotriva României).

De asemenea, Curtea, în alte decizii de speţă (Cauza Iordan Iordanov şi alţii contra Bulgariei), a statuat asupra faptului că divergenţele de jurisprudenţă nu pot justifica o intervenţie prin intermediul căilor extraordinare de atac, prin care să se desfiinţeze hotărâri judecătoreşti intrate în puterea lucrului judecat.

Cererea de revizuire formulată în cauză este, astfel, nefondată, situându-se, prin modalitatea în care este dedusă judecăţii, în afara sistemului legal al căilor de atac şi tinzând la periclitarea securităţii raporturilor juridice, prin contestarea unei hotărâri definitive, intrate ea însăşi, în autoritatea de lucru judecat.

Pentru considerentele expuse, constatând că argumentele invocate de revizuentă nu demonstrează temeinicia motivelor prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în conformitate cu dispoziţiile art. 513 din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei nr. 496/R-CONT pronunţată în data de 18 iunie 2020 de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2021.