Invalidity of disciplinary sanction against insolvency practitioner for insufficient motivation and failure to identify specific ethical breaches

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 02 aprilie 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, a solicitat anularea deciziei atacate prin care s-a dispus menţinerea Hotărârii Instanţei Locale de Disciplină Bucureşti nr. 3/26.09.2017, schimbarea în tot a deciziei atacate, cu consecinţa exonerării practicianului în insolvenţă de la sancţiunea aplicată, respectiv aceea a suspendării calităţii pe o perioadă de 3 luni.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 iunie 2020, instanţa de fond a dispus introducerea în cauză, în temeiul art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004, a B. S.A. Paris - Sucursala România şi a Instanţei Superioare de Disciplină.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1360 din 08 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, B. S.A. Paris - Sucursala România şi Instanţa Superioară de Disciplină, a respins cererea de suspendare a Deciziei nr. 4/30.03.2018, emisă de Instanţa Superioară de Disciplină a UNPIR, ca neîntemeiată şi a anulat Decizia nr. 4/30.03.2018, emisă de Instanţa Superioară de Disciplină a UNPIR şi Hotărârea nr. 3/26.09.2017, emisă de Instanţa Locală de Disciplină Bucureşti a UNPIR.

3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1360 din 08 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs comun pârâtele Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România şi Instanţa Superioară de Disciplină, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

În motivarea căii de atac, recurentele-pârâte au arătat, în esenţă, următoarele:

- hotărârile instanţei disciplinare sunt motivate, contrar reţinerilor instanţei de fond, şi, în plus acestea conţin şi alte argumente care au condus la sancţionarea practicianului în insolvenţă, respectiv: neîntocmirea rapoartelor prevăzute de art. 59 din Legea nr. 85/2014, neîntocmirea planului de distribuire între creditori, nerespectarea hotărârilor pronunţate în procedura insolvenţei debitorului C. S.R.L., vânzarea bunurilor din averea debitorului fără a se menţiona despre acestea în rapoartele de activitate şi fără să informeze judecătorul sindic şi creditorii, neprezentarea raportului asupra fondurilor obţinute în procedură, neprezentarea situaţiilor financiare ale debitorului şi a operaţiunilor derulate prin contul unic de insolvenţă.

- în mod vădit greşit instanţa de fond a reţinut că în hotărârile emise de instanţele de disciplină nu sunt indicate în concret care principii de etică profesională au fost încălcate de practicianul în insolvenţă A., în condiţiile în care în cuprinsul acestora se face referire directă la dispoziţiile art. 3 lit. b) şi g) din Codul de etică profesională care prevăd:

Principiile fundamentale care trebuie să fie respectate de către practicianul în insolvenţă în conduita lui, în relaţiile profesionale cu ceilalţi, sunt:lit. b) integritatea morală - în exercitarea activităţii lor, membrii Uniunii vor acţiona cu cinste, corectitudine şi sinceritate; lit. g) respectarea prevederilor legale-membrii Uniunii vor respecta legislaţia aplicabilă activităţii pe care o desfăşoară.

- faptul că practicianul în insolvenţă nu a respectat dispoziţiile legale aplicabile activităţii pe care o desfăşoară (de practician în insolvenţă), nu poate fi tăgăduită de către instanţa de fond, în condiţiile în care aceste nerespectări repetate de către practicianul în insolvenţă au constituit motive temeinice de înlocuire a sa din calitatea de practician al debitorului C. S.R.L..

- a se admite ipoteza avansată de instanţa de fond în sensul că:

"este forţat a se considera că încălcarea oricărei dispoziţii din legislaţia privind insolvenţă este de natură a aduce atingere onestităţii şi probităţii profesionale a practicianului în insolvenţă, în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut căile legale de contestare de către persoanele interesate a actelor pe care acestea le consideră a fi îndeplinite nelegal", ar însemna a se încuraja toţi practicienii în insolvenţă să nu respecte dispoziţiile legale, pentru că oricum nu vor putea fi sancţionaţi de corpul profesional, aspect care nu este de dorit într-un stat de drept. Indiferent de faptul că există sau nu remedii procesuale (căi de atac) împotriva actelor întocmite de practicienii în insolvenţă, aceştia trebuie să respecte cu sfinţenie dispoziţiile legale referitoare la activitatea pe care o desfăşoară pentru a nu aduce atingere corpului profesional.

- prin hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu numai că se înfrânge autoritatea de lucru judecat a încheierii din data de 06.04.2017, care priveşte atât considerentele cât şi dispozitivul, ci practic se anulează cele statuate prin această hotărâre.

- în privinţa reţinerilor instanţei de fond cum că hotărârile instanţelor disciplinare nu sunt motivate, acestea nu pot fi primite de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât chiar dacă în mare parte motivarea se bazează pe cele reţinute în încheierea din data de 06.04.2017, niciun text de lege nu interzice instanţelor disciplinare să îşi însuşească cele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, ba dimpotrivă, se apreciază că acestea se impuneau a fi reţinute şi în cadrul cercetării disciplinare.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 19 aprilie 2021, intimata-reclamantă a solicitat în principal, anularea recursului, în procedura de filtru, fără citarea părţilor, în temeiul disp. art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în subsidiar, constatarea nulităţii recursului raportat la disp. art. 489 alin. (2) C. proc. civ., iar pe fondul cauzei, respingerea recursului ca nefondat. Totodată, s-a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Intimata-reclamantă A. a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acţiune îndreptată împotriva pârâtei Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei prin care s-a dispus menţinerea Hotărârii Instanţei Locale de Disciplină Bucureşti nr. 3/26.09.2017, schimbarea în tot a deciziei atacate, cu consecinţa exonerării practicianului în insolvenţă de la sancţiunea aplicată, respectiv aceea a suspendării calităţii pe o perioadă de 3 luni.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea reclamantei A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România, B. S.A. Paris - Sucursala România şi Instanţa Superioară de Disciplină, a respins cererea de suspendare a Deciziei nr. 4/30.03.2018, emisă de Instanţa Superioară de Disciplină a UNPIR, ca neîntemeiată şi a anulat Decizia nr. 4/30.03.2018, emisă de Instanţa Superioară de Disciplină a UNPIR şi Hotărârea nr. 3/26.09.2017, emisă de Instanţa Locală de Disciplină Bucureşti a UNPIR.

Pârâtele Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România şi Instanţa Superioară de Disciplină au declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 şi 8 din C. proc. civ.

Potrivit motivului de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat. Potrivit principiului autorităţii de lucru judecat, judecătorului nu i se mai permite să reia dezbaterile asupra unei chestiuni litigioase deja tranşate de către o jurisdicţie anterioară.

Subsumat acestui motiv de recurs, susţin recurentele că prin hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti nu numai că se înfrânge autoritatea de lucru judecat a încheierii din data de 06.04.2017, care priveşte atât considerentele cât şi dispozitivul, ci practic se anulează cele statuate prin această hotărâre.

Critica este nefondată întrucât, prin încheierea pronunţată de Tribunalul Bucureşti la data de 06.04.2017, în dosarul nr. x/2015, s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar A. reţinându-se neîndeplinirea sau îndeplinirea deficitară a unor atribuţii ce vizau activitatea de practician în insolvenţă.

Acestă înlocuire a practicianului în insolvenţă (administrator judiciar sau lichidator judiciar) se poate dispune de către judecătorul sindic în condiţiile art. 57 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, potrivit căruia: "În orice stadiu al procedurii, judecătorul-sindic, din oficiu sau ca urmare a adoptării unei hotărâri a adunării creditorilor în acest sens, cu votul a mai mult de 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot, îl poate înlocui pe administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, pentru motive temeinice. Înlocuirea se judecă în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea administratorului judiciar şi a comitetului creditorilor. Împotriva încheierii se poate formula apel în termen de 5 zile de la comunicare."

Or, nu se poate reţine că a intervenit autoritatea de lucru judecat cu privire la faptele reţinute de judecătorul sindic, ca motive temeinice de înlocuire a practicianului în insolvenţă, de natură a înlătura o verificare proprie asupra comportamentului practicianului în insolvenţă de către comisiile competente în materie disciplinară.

În aceste condiţii, în mod corect prima instanţă a reţinut că nu orice încălcare a unei dispoziţii din legislaţia privind insolvenţa este de natură a aduce o atingere onestităţii şi probităţii profesionale a practicianului în insolvenţă, în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut căile legale de contestare, de către persoanele interesate, a actelor pe care acestea le consideră a fi îndeplinite nelegal.

Cel de al doilea motiv de recurs este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Prin hotărârea nr. 3/26.09.2017 emisă de Instanţa Locală de Disciplină Bucureşti a UNPIR s-a constatat săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute la art. 73 lit. e) din O.U.G. nr. 86/2006 - încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională, cu trimitere la dispoziţiile art. 3 lit. g) din Codul de etică profesională şi de disciplină al UNPIR, conform cărora principiile fundamentale care trebuie să fie respectate de către practicianul în insolvenţă în conduita lui, în relaţiile profesionale cu ceilalţi sunt (…) "respectarea prevederilor legale - membrii Uniunii vor respecta legislaţia aplicabilă activităţii pe care o desfăşoară" şi s-a dispus aplicarea sancţiunii constând suspendarea calităţii de practician în insolvenţă pe o perioadă de 3 luni".

Potrivit dispoziţiilor art. 73 din Ordonanţa de urgenţă nr. 86/2006 privind organizarea activităţii practicienilor în insolvenţă:

"Constituie abateri disciplinare următoarele fapte:

a) îndeplinirea de activităţi specifice profesiei pentru persoane cu interese contrare;

b) divulgarea secretului profesional, cu excepţia cazurilor prevăzute expres de lege;

c) nerespectarea obligaţiei de asigurare de răspundere profesională;

d) neplata primei de asigurare;

e) încălcarea principiilor fundamentale de etică profesională, definite de Codul de etică profesională;

f) desfăşurarea de activităţi politice în cadrul UNPIR şi cu ocazia manifestărilor organizate de aceasta;

g) neparticiparea fără motive temeinice a membrilor Congresului UNPIR la două congrese succesive la care au fost convocaţi; h) neparticiparea fără motive temeinice a membrilor adunărilor generale ale filialelor la două adunări generale succesive la care au fost convocaţi;

i) neplata cotizaţiei şi a contribuţiei conform art. 44;

j) declararea incorectă a veniturilor obţinute ca urmare a desfăşurării activităţii de practician în insolvenţă şi, implicit, plata unei contribuţii anuale pe tranşe de venituri neconforme cu realitatea;

k) necomunicarea în termen de 30 de zile a schimbărilor intervenite în legătură cu datele înscrise în Tabloul UNPIR şi în Registrul formelor de organizare.

l) nerespectarea prevederilor art. 4 alin. (10) din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare;

m) necalcularea şi nevirarea, în primele 10 zile ale lunii pentru încasările din luna anterioară, a procentului de 2% prevăzut de art. 4, din Legea nr. 85/2006, cu modificările şi completările ulterioare, din sumele recuperate în cadrul procedurilor de insolvenţă;

n) declanşarea de către practicianul în insolvenţă a unor măsuri asigurătorii sau a procedurii de executare silită asupra fondului de lichidare;

o) exercitarea de către practicianul în insolvenţă incompatibil a oricărei activităţi prevăzute la art. 11 în competenţa practicienilor în insolvenţă compatibili."

De asemenea, potrivit art. 3 din Codul de etică profesională şi disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România: "Principiile fundamentale care trebuie să fie respectate de către practicianul în insolvenţă în conduita lui, în relaţiile profesionale cu ceilalţi, sunt:

a) independenţa - în exercitarea profesiei, practicianul în insolvenţă trebuie să se manifeste liber faţă de orice interes care ar putea fi incompatibil cu integritatea şi obiectivitatea sa;

b) integritatea morală - în exercitarea activităţii lor, membrii Uniunii vor acţiona cu cinste, corectitudine şi sinceritate;

c) respectarea secretului profesional - membrii Uniunii vor păstra secretul profesional şi vor respecta caracterul confidenţial al informaţiilor obţinute cu ocazia desfăşurării activităţii în calitate de practicieni în insolvenţă;

d) conflictul de interese - practicienii în insolvenţă vor evita în exercitarea activităţii lor conflictul de interese;

e) concurenţa neloială - membrii Uniunii îşi vor exercita activitatea cu bună-credinţă şi cu respectarea cerinţelor unei concurenţe loiale;

f) practica anticoncurenţială - membrii Uniunii vor evita actele şi faptele care au sau pot avea ca efect restrângerea, împiedicarea sau denaturarea concurenţei libere între practicienii în insolvenţă;

g) respectarea prevederilor legale - membrii Uniunii vor respecta legislaţia aplicabilă activităţii pe care o desfăşoară;

h) competenţa profesională - practicienii în insolvenţă sunt datori să abordeze cu competenţă profesională lucrările pe care le realizează."

În următoarele secţiuni din Codul de etică profesională şi de disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România sunt explicate pe larg aceste principii fundamentale sau este arătată categoria de dispoziţii legale ce intră în sfera de aplicare a unui principiu.

Se poate lesne observa că în SECŢIUNEA a 7-a Respectarea prevederilor legale din Codul de etică profesională şi de disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România sunt menţionate multiple (art. 16- art. 43) obligaţii legale în sarcina practicienilor în insolvenţă.

Or, este de necontestat faptul că obligaţia autorităţii emitente de a motiva actul administrativ constituie o garanţie contra arbitrariului administraţiei publice şi se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situaţii juridice individuale şi subiective. În acest sens, art. 31 alin. (2) din Constituţia României prevede expres că autorităţile publice, potrivit competenţelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerentele legate de competenţa emitentului, ci trebuie să conţină elemente de fapt şi de drept care, pe de o parte, să permită destinatarilor să cunoască şi să evalueze temeiurile şi efectele deciziei, iar, pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

În jurisprudenţa comunitară s-a reţinut în mod constant că amploarea şi detalierea motivării depind de natura actului adoptat sau emis şi de circumstanţele fiecărui caz.

În aceste condiţii, înainte de pronunţarea hotărârii de aplicare a sancţiunii, comisia de disciplină se impunea să efectueze o veritabilă cercetare a abaterii reţinute, pornind de la aspectele menţionate de judecătorul sindic şi cu o indicare precisă a normelor legale încălcate, norme ce pot constitui abatere disciplinară (prevăzute în art. 16-43 din Codul de etică profesională şi de disciplină al Uniunii Naţionale a Practicienilor în Insolvenţă din România), urmând o procedură reglementată legal, în cadrul căreia persoana cercetată este îndreptăţită să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să îşi formuleze apărarea.

Analizând actele administrative atacate, în lumina consideraţiilor teoretice arătate mai sus, se constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că întreaga argumentaţie a actului sancţionator constă în redarea considerentelor hotărârii pronunţate de Tribunalul Bucureşti la data de 06.04.2017 în dosarul nr. x/2015, prin care s-a dispus înlocuirea administratorului judiciar A., fără a se arăta în concret de către instanţa de disciplină care este fapta ce constituie abatere, în ce împrejurări a fost săvârşită, ce principiu fundamental de etică profesională a fost încălcat, care este forma de vinovăţie.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia adoptată a fost corect şi amplu motivată, s-a fundamentat pe interpretarea probelor administrate raportat la prevederile legale aplicabile, astfel încât motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. nu sunt incidente în cauză.

6. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtele Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România şi Instanţa Superioară de Disciplină împotriva sentinţei civile nr. 1360 din 08 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtele Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România şi Instanţa Superioară de Disciplină împotriva sentinţei civile nr. 1360 din 08 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2022.