Appeal over refusal to disclose vehicle owner data rejected on res judicata grounds; prior final judgment upheld.

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. ("societate cu răspundere limitată pentru menţinerea în funcţiune a sistemului de taxare "A."), în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, a solicitat:

- anularea actelor administrative care constau în refuzul nejustificat de a comunica la cerere, datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismelor cu nr. înmatriculare x, emise de pârâtă, care sunt nelegale şi netemeinice;

- obligarea pârâtei la comunicarea datelor de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismelor cu nr. înmatriculare x;

- obligarea pârâtei la plata de daune interese in cuantum de 55.000 forinţi în echivalent RON (814 RON RON), constând în cheltuielile de judecată în cursul procedurii somaţiei europene de plată, pentru pretenţii imposibile de recuperat de la debitori datorită refuzului nejustificat de a furniza datele solicitate, cu obligarea pârâtei la cheltuielile de judecată justificate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 720 din 04 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins măsura suspendării judecăţii până la rămânerea definitivă a sentinţelor nr. 122/CA/03.07.2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 şi a sentinţei civile nr. 321/28.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ fiscal în dosarul nr. x/2019, ca neîntemeiată;

- a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtă;

- a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, pentru autoritate de lucru judecat.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1011 din 19 decembrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că în cauză există autoritatea de lucru judecat, dar nu în sensul reţinut de instanţa de fond şi nu datorită sentinţei civile nr. 321/28.06.2019, pronunţată în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti, ci în sensul celor stabilite prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 916/06.03.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015.

Recurenta-reclamantă a apreciat că prin neexaminarea excepţiei invocată, prin raportare la decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 916/06.03.2018, pronunţată în dosarul nr. x/2015, s-a pronunţată o hotărâre nelegală, a cărei casare se impune.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 martie 2020, intimata-pârâtă a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., sunt nefondate.

Pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate este necesar ca hotărârea recurată să fi încălcat autoritatea de lucru judecat de care se bucură o altă hotărâre judecătorească, pronunţată anterior primei.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă critică hotărârea instanţei de fond pentru că a admis excepţia autorităţii de lucru judecat prin raportare la sentinţa civilă nr. 321/28.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019 şi nu prin raportare la decizia nr. 916/06.03.2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2015.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curtea reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 431 din C. proc. civ., republicat, "(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeaşi calitate, în temeiul aceleiaşi cauze şi pentru acelaşi obiect. (2) Oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă."

Potrivit prevederilor art. 432 C. proc. civ., republicat, "Excepţia autorităţii de lucru judecat poate fi invocată de instanţă sau de părţi în orice stare a procesului, chiar înaintea instanţei de recurs. Ca efect al admiterii excepţiei, părţii i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai rea decât aceea din hotărârea atacată".

Prin urmare, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri judecătoreşti semnifică faptul că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, iar hotărârea este prezumată a exprima adevărul, astfel încât nu trebuie să fie contrazisă de o altă hotărâre. Lucrul judecat atrage deci exclusivitatea, ceea ce face ca un nou litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi cu aceeaşi cauză să nu mai fie cu putinţă.

Efectele autorităţii de lucru judecat, astfel cum rezultă din art. 431 C. proc. civ., republicat, sunt:

(1) efectul negativ sau extinctiv al lucrului judecat, de natură să împiedice o nouă judecată atunci când există identitate de calitate a părţilor, aceeaşi cauză juridică şi acelaşi obiect al cererii de chemare în judecată, spre a se evita contradicţia între dispozitivele hotărârilor judecătoreşti;

(2) efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, de natură să permită oricăreia dintre părţi să poată opune lucrul anterior judecat într-un litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Excepţia autorităţii de lucru judecat reprezintă o formă de punere în valoare a efectului negativ, extinctiv, al autorităţii de lucru judecat.

Elementele autorităţii de lucru judecat, atunci când se urmăreşte blocarea judiciară a celei de-a doua cereri, adică efectul negativ ori extinctiv, sunt: (a) părţile, (b) obiectul şi (c) cauza, care trebuie să fie aceleaşi în ambele procese.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că instanţa de fond, cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale anterior menţionate, a reţinut în mod corect autoritatea de lucru judecat în cauză faţă de sentinţa civilă nr. 321/28.06.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin nerecurare.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 07 februarie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, solicitând instanţei:

- anularea actelor administrative care constau în refuzul nejustificat de a comunica la cererea acesteia datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismelor cu nr. înmatriculare x, emise de pârâtă care sunt nelegale şi netemeinice;

- obligarea pârâtei la comunicarea datelor de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismelor cu nr. înmatriculare x; x; x; x; x; x; x; x; x; x; x;

- obligarea pârâtei la plata de daune interese în cuantum de 55.000 forinti în echivalent RON (814 RON RON), constând în cheltuielile de judecată în cursul procedurii somaţiei europene de plată, pentru pretenţii imposibile de recuperat de la debitori datorită refuzului nejustificat de a furniza datele solicitate;

- cu obligarea pârâtului la cheltuielile de judecată justificate.

Prin sentinţa civilă nr. 321/28.06.2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, ca neîntemeiată, această sentinţă rămânând definitivă prin nerecurare, aspect care nu este contestat în cauză.

În ceea ce priveşte dosarul nr. x/2015, instanţa de control judiciar reţine că acesta a avut ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor, prin care a solicitat anularea actului administrativ care constă în refuzul nejustificat al pârâtului de a furniza datele de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismelor cu numerele de înmatriculare x şi x exprimat prin adresa nr. x/05.12.2014 şi obligarea pârâtului la furnizarea datelor de identificare ale proprietarului/utilizatorului autoturismelor cu numerele de înmatriculare menţionate, cu cheltuieli de judecată.

În consecinţă, având în vedere că se confirmă existenţa triplei identităţi privind părţile, obiectul şi cauza doar faţă de cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, în mod judicios instanţa de fond a admis excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de acest dosar şi a respins cererea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., pentru autoritate de lucru judecat.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 720 din 04 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2022.