Government's lack of competence to declassify normative acts precludes obligation to de-secrete a law

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 20 octombrie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată Guvernul României, arătând că în mod nejustificat pârâtul a refuzat să îi răspundă la contestaţia formulată la data de 03-06 martie 2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 7/2018 pronunţată în data de 23 ianuarie 2018, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 7/2018 pronunţată la 23 ianuarie 2018 de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1, 4 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii.

În suţinerea recursului promovat reclamantul a precizat următoarele:

- instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, întrucât nu a fost repartizat dosarul unui complet cu acces la informaţiile clasificate. Sub acest aspect a menţionat că bănuieşte că judecătorul şi grefierul cauzei nu aveau acces la informaţiile clasificate şi nu s-au informat pentru a soluţiona corect cauza.

- instanţa şi-a depăşit atribuţiile judecătoreşti;

- hotărârea a fost data cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Susţine că instanţa de fond nu a stăruit prin toate mijloacele de a afla adevărul, a încălcat principiile fundamentale, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil. În acest sens precizează că singura dovadă a existenţei actului normativ clasificat de guvernul comunist, care l-a transformat în cobai, este adresa nr. x/8-12-2017.

Menţionează că nu are cum să prezinte/să precizeze instanţei tipul actului normativ, numărul şi data emiterii şi cine este emitentul, această obligaţie urmând să revină, după admiterea acţiunii Guvernului României, în calitate de reprezentant al statului şi care va constata că există o lege clasificată care favorizează crima. În cazul său de 30 de ani şi că se încalcă grav drepturile omului, existând sute de victime omorâte, care au fost iniţial, aşa cum este reclamantul, cobai.

În finalul criticilor sale recurentul solicită ca membrii completului de judecată să deţină certificate ORNISS şi să oprească cei 30 de ani de tortură şi experimente împotriva sa.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 16 martie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să răspundă la contestaţia formulată luna martie 2017

Recurentul - reclamat a susţinut, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., nelegalitatea sentinţei atacate pentru motivul nealcătuirii instanţei potrivit dispoziţiilor legale, invocând încălcarea dispoziţiilor legale în alcătuirea completului de judecată căruia i-a fost repartizată soluţionarea cauzei, prin prisma faptului că judecătorul şi grefierul desemnat nu ar avea certificat ORNISS.

Potrivit legii dosarul a fost repartizat prin sistemul electronic ECRIS unui complet din cadrul Curţii de Apel Iaşi conform planificării şedinţelor de judecată pentru anul 2017, completurile de judecată fiind numerotate, ţinându-se seama de materiile în care se judecă, de specializarea lor şi de faza procesuală în care se află, conform art. 101 alin. (5) din ROIIJ.

Completul 05 fond din cadrul secţiei de contencios administrativ căruia i s-a repartizat cauza este specializat în materia litigiilor având ca obiect obligaţie a face, sens în care critica este neîntemeiată.

De altfel, acest aspect nu a fost susţinut de recurentul - reclamant în cadrul cererii de chemare în judecată şi nici la instanţa de fond, prezentând această cerinţă în cadrul motivelor de recurs, unde "bănuieşte" că judecătorul şi grefierul nu ar avea certificat special pentru studiul documentelor clasificate.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va constata că motivul de recurs privind nelegala alcătuire a completului de judecată este neîntemeiat.

Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., invocat în mod formal de recurentul-reclamant, vizează faptul că instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Prin sintagma depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera autorităţii executive sau legislative, astfel cum au fost acestea delimitate de Constituţie sau de alte legi organice.

Altfel spus, prin depăşirea limitelor sferei puterii judecătoreşti, instanţa de judecată a săvârşit acte care intră în atribuţiile unor alte organe aparţinând unei alte autorităţi de stat.

În doctrină s-a constat că instanţa de judecată a săvârşit un exces de putere în următoarele situaţii: a îndeplinit un act pe care numai un organ al puterii executive sau legislative îl poate face; a consfinţit cu valoare legală texte abrogate; a contestat puterea legală a unor texte; a aplicat o lege adoptată înainte de intrarea ei în vigoare; s-a pronunţat pe cale de dispoziţii generale.

Înalta Curte, analizând susţinerile invocate de către recurentul-reclamant, consideră că acestea nu se încadrează în motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., şi anume depăşirea limitelor puterii judecătoreşti ca imixtiune a puterii judecătoreşti în sfera autorităţii legislative sau executive.

Aspectele criticate de recurent în cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă depăşiri ale puterii judecătoreşti, ci exercitări în limitele legii tocmai a acestei puteri judecătoreşti, instanţa fiind învestită prin lege pentru a afla adevărul într-o cauză, a analiza probele administrate în cauză în vederea formulării unei convingeri proprii.

Înalta Curte constată că este nefondat şi motivul de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esenţă, se poate desprinde concluzia că recurentul reclamant critică soluţia de respingere a acţiunii prin care solicitat obligarea pârâtului să declasifice actul normativ care a permis guvernul comunist să îl transforme în cobai.

Soluţia instanţei de fond este legală, nefiind pronunţată cu încălcarea niciunei norme de drept material.

Câtă vreme reclamantul nu a precizat ce act normativ trebuie desecretizat, instanţa de fond nu avea cum să admită acţiunea.

Recurentul invocă în susţinerea recursului său, că singura dovadă a existenţei actului normativ clasificat de guvernul comunist, care l-a transformat în cobai, este adresa nr. x/8.12.2017.

Verificând înscrisul aflat la dosar fond, Înalta Curte constată că este un răspuns din partea Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău la o cerere formulată în baza Legii 544/2001 şi nu un răspuns din partea pârâtului Guvernul României.

În acest context instanţa de recurs nu poate aprecia relevanţa în cauză a înscrisului, întrucât din cuprinsul lui nu rezultă că instituţia guvernamentală a clasificat un act normativ pentru a o obliga să îl declasifice.

Totodată se poate observa că, prin obiectul acţiunii s-a urmărit obligarea unei instituţii să desecretizeze o lege, deşi aceasta (Guvernul României) nu emite legi şi nici nu poate dispune clasificarea/declasificarea unui asemenea act normativ.

Titularul unei astfel de cereri ar trebui să se informeze în prealabil dacă instituţia chemată în judecată are competenţe potrivit art. 20 din Legea nr. 182/2002 să îi soluţioneze cererea.

Nu în ultimul rând, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte precizează că atât timp cât un act normativ cu aplicabilitate generală, pentru a intra în vigoare şi a produce efecte, trebuie să fie publicat, ceea ce exclude clasificarea.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Ca o consecinţă a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituţie, la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi la jurisprudenţa CEDO, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică, pe care o va menţine.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 1, 4 şi 8 din C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 7/2018 din 23 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2021.