Damages for wrongful allocation of county transport routes: fault attribution to national vs. local authority and valuation of lost profit via accounting expertize

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 18 august 2016 sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Rutieră Română - ARR, Consiliul Judeţului Galaţi şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României - AADR, prin cererea precizată de la dosar următoarele:

ü obligarea Autorităţii Rutiere Române

- să recunoască vechimea S.C. A. S.R.L. pe traseul 15: Galaţi - Scânteieşti- Fântânele 38 km şi pe traseul 19 Galaţi - Smârdan - Cişmele 17 km pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016.

- să elibereze un act prin care să se ateste vechimea S.C. A. S.R.L. pe traseul 15 Galaţi- Scânteieşti- Fântânele 38 km şi pentru traseul 19 Galaţi - Smârdan- Cişmele 17 km pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016.

ü obligarea pârâţilor Autoritatea Rutieră Română - ARR, Consiliul Judeţului Galaţi şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României - AADR la plata sumei de 1.879.360 RON, reprezentând despăgubiri pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016, perioadă în care reclamanta nu a putut efectua activitatea de transport pe traseul 15 Galaţi- Scânteieşti- Fântânele 38 km şi pe traseul 19 Galaţi-Smârdan-Cişmele 17 km din culpa pârâţilor.

Prin sentinţa nr. 562/22.06.2017 pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi. Instanţa a reţinut că obiectul cauzei este reprezentat de despăgubiri în valoare de 1.879.360 RON iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 litigiile după criteriul valoric sunt de competenţa judecăţii în primă instanţă de curtea de apel dacă au o valoare mai mare de 1.000.000 RON.

Pe rolul Curţii de Apel Galaţi cauza a fost înregistrată la data de 13.07.2017. Pârâţii Consiliul Judeţului Galaţi şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României au solicitat suspendarea judecăţii cauzei potrivit art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că pe rolul Tribunalului Galaţi se află dosarul penal nr. x/2016 având ca obiect infracţiuni de corupţie.

Prin încheierea din data de 20.09.2017 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost respinsă cererea de suspendare a judecăţii cauzei, apreciindu-se că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 17.10.2017 a fost încuviinţată cererea formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L. privind instrumentarea unei expertize contabile având ca obiect stabilirea cuantumului despăgubirilor ce s-ar cuveni reclamantei, respectiv a profitului nerealizat pentru perioada 1.01.2014-1.02.2016.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din data de 24 mai 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea privind efectuarea unei noi expertize solicitată de pârâta Autoritatea Rutieră Română - A.R.R. Bucureşti şi a acordat termen pentru judecata pe fond a cauzei.

Prin sentinţa nr. 104/2018 pronunţată în data de 3 iulie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâţii Consiliul Judeţului Galaţi şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi pentru lipsă calitate procesuală pasivă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Rutieră Română - A.R.R., Consiliul Judeţean Galaţi şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României - A.A.D.R. a obligat pe pârâta Autoritatea Rutieră Română să plătească reclamantei S.C. A. S.R.L. Galaţi suma de 846.286 RON cu titlu de despăgubiri, a respins ca nefondate capetele de cerere vizând obligarea pârâtei ARR la recunoaşterea vechimii reclamantei pentru traseele 15 şi 19 în perioada 1.01.2014 - 1.02.2016 şi eliberarea unui act care să ateste această vechime, a admis cererea formulată de domnul expert B. şi a obligat pe reclamantă la plata către expert a sumei de 2.700 RON cu titlul de supliment onorariu expertiză.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 104/2018 pronunţată la 3 iulie 2018 de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Autoritatea Rutieră Română, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată în vederea efectuării unui nou raport de expertiză.

După expunerea pe larg a istoricului speţei, recurenta - pârâtă menţionează următoarele aspecte în susţinerea căii de atac promovate:

- instanţa de fond nu a motivat în nici un fel înlăturarea aspectelor invocate de instituţia pârâtă, a pronunţat sentinţa şi a încheierea cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a Normei CECCAR, precum şi a Ordinului nr. 353/2007.

- în mod eronat instanţa de fond a reţinut că doar instituţia recurentă are capacitate procesuală pasivă în cauză conform OMT nr. 980/2011, deşi traseele nu erau interjudeţene, ci judeţene, fiind aplicabile dispoziţiile OMIRA 353/2007.

- în ceea ce priveşte încheierea de şedinţă din data de 24 mai 2018, în mod greşit, judecătorul fondului a respins cererea sa, întemeiată pe dispoziţiile art. 338 C. proc. civ. pentru efectuarea unui nou raport de expertiză, motivat de faptul că raportul de expertiză efectuat în cauză nu respecta motivele încuviinţate de instanţa de judecată şi documentele contabile justificative.

- pe fondul cauzei a susţinut următoarele:

Potrivit normei CECCAR expertul cauzei avea obligaţia de a întocmi expertiza pe baza materialului documentar adecvat, iar conform art. 1.1 din Ghidul pentru aplicarea Standardului Profesional 35, expertiza este activitatea pentru reconstituirea realităţii unor operaţiuni de natură economică pe baza cercetării documentelor, datelor şi informaţiilor din contabilitate.

Potrivit ghidului expertul avea obligaţia să menţioneze în raportul său doar acele evenimente şi tranzacţii probate cu documente justificative şi/sau evidenţieri contabile care au o legătură cauzală cu obiectivul fixat de către instanţa de judecată;

În mod eronat judecătorul fondului şi-a fundamentat soluţia pe raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni efectuate în cauză, întrucât o expertiză trebuie să reflecte cât mai aproape de valoarea adevărată a activităţii de transporturi desfăşurată de intimata reclamantă.

Astfel, conform bilanţurilor publicate de Ministerul Finanţelor Publice pe anii 2016 şi 2017 pierderile anuale era declarate erau de aproximativ de cheltuială la 1000 RON venit la 925 RON.

În mod eronat prima instanţă a reţinut că datele afişate pe site-ul MFP nu erau îndeajuns pentru a răspunde la obiectiv, întrucât singurele care relevă realitatea economică cu privire la prejudiciul în cauză sunt bilanţurile contabile comunicate de intimată şi afişate de MFP;

Mai mult cum poate obţine profit de 846.286 RON pe 2 trasee, când pe anii 2016 şi 2017 societatea reclamantă a obţinut din întreaga activitate, respectiv 13 trasee judeţene, 29 de curse şi un parc de 51 de vehicule a obţinut profit în sumă de 573.480 RON.

Potrivit Programului de transport, intimata reclamantă a nominalizat la atribuirea publică pe traseele judeţene 15 şi 19 trei autovehicule cu capacităţi de locuri diferite, astfel că faţă de lungimea traseelor şi a numărului de salariaţi, nu avea cum să aibă un profit net atât de mare.

Judecătorul fondului a încălcat şi aplicat greşit dispoziţiile incidente reţinând că reclamanta a utilizat pentru efectuarea traseului 15 cu 5 maşini, respectiv traseul 19 cu 15 autovehicule, întrucât potrivit prevederilor art. 18 alin. (1) din OMIRA nr. 353/2007 operatorii de transport rutier pot utiliza la efectuarea curselor de pe un traseu autovehiculele înscrise la atribuirea publică a traseelor şi în cauză au fost emise licenţele pentru 3 autovehicule.

Conform art. 18 (2) din OMIRA 353/2007 pentru înlocuirea unui autovehicul trebuia notificată C. sau Consiliul Judeţean, dar în cauză nu au fost depuse dovezi în acest sens.

Profitul net stabilit prin raportul de expertiză este lipsit de raţionament economic întrucât a fost stabilit luând în considerare 20 autovehicule, altele decât cele nominalizate de intimată la atribuirea publică, precum şi în caietele de sarcini ale licenţelor pentru traseele judeţene 15 şi 19.

Deşi onorariul definitiv al expertizei se stabileşte în funcţie de complexitatea lucrării, în mod eronat Curtea de Apel a încuviinţat şi nu a cenzurat suplimentul de onorariu solicitat de expertul desemnat, întrucât decontul nu a putut fi verificat nefiind depuse înscrisuri doveditoare.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

Intimaţii - pârâţi Agenţia pentru Agenda Digitală a României - AADR şi Consiliul Judeţean Galaţi a depus întâmpinari şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 12 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar şi la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Reclamanta a solicitat instanţei de contencios administrativ obligarea Autorităţii Rutiere Române să recunoască vechimea S.C. A. S.R.L. pe traseul 15: Galaţi - Scânteieşti- Fântânele 38 km şi pe traseul 19 Galaţi - Smârdan - Cişmele 17 km pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016, să elibereze un act prin care să se ateste vechimea S.C. A. S.R.L. pe traseul 15 Galaţi- Scânteieşti- Fântânele 38 km şi pentru traseul 19 Galaţi - Smârdan- Cişmele 17 km pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016 şi obligarea pârâţilor Autoritatea Rutieră Română - ARR, Consiliul Judeţului Galaţi şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României - AADR la plata sumei de 1.879.360 RON, reprezentând despăgubiri pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016, perioadă în care reclamanta nu a putut efectua activitatea de transport pe traseul 15 Galaţi- Scânteieşti- Fântânele 38 km şi pe traseul 19 Galaţi-Smârdan-Cişmele 17 km.

Instanţa de fond a admis în parte acţiunea, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de către pârâţii Consiliul Judeţului Galaţi şi Agenţia pentru Agenda Digitală a României, a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi pentru lipsă calitate procesuală pasivă, a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Galaţi apreciind că sunt întemiate criticile acesteia în ceea ce priveşte cererea de despăgubiri pentru perioada 01.01.2014-01.02.2016, perioadă în care nu a putut efectua activitatea de transport pe traseul 15 Galaţi- Scânteieşti- Fântânele 38 km şi pe traseul 19 Galaţi-Smârdan-Cişmele 17 km.

Împotriva acestei soluţii, pârâta Autoritatea Rutieră Română a declarat recurs apreciind că instanţa de fond a încălcat normele de drept material, nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate.

Motivele de casare invocate de recurenta-pârâtă în susţinerea recursului promovat în cauză sunt prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nemotivarea hotărârii recurate (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), Înalta Curte reţine că este nefondată.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunţată de instanţă ca urmare a soluţionării cauzei cu care a fost investită va cuprinde:

"...motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Respectarea acestei cerinţe are valoare de principiu şi se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.

Jurisprudenţa CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, pentru a le aprecia pertinenţa.

Examinând considerentele sentinţei recurate, se constată că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor părţilor, expunând pe larg motivele pentru care a admis, respectiv cele pentru care a înlăturat argumentele părţilor, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, care afirmă că instanţa de fond a făcut o motivarea contradictoriu cu încălcarea prevederilor legale incidente cauzei, fără a aduce o argumentare convingătoare soluţiei pronunţate.

Critica vizând faptul că judecătorul fondului nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate, nu poate fi reţinută de către instanţa de control judiciar şi pentru faptul că instanţa nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susţinere a părţilor, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluţionarea cauzei.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-pârâtă, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate în două critici, respectiv că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reţinut că doar instituţia recurentă are capacitate procesuală pasivă în cauză conform OMT nr. 980/2011, deşi traseele nu erau interjudeţene, ci judeţene, fiind aplicabile dispoziţiile OMIRA 353/2007 şi a pronunţat sentinţa şi a încheierea cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a Normei CECCAR, precum şi a Ordinului nr. 353/2007.

Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentei potrivit căreia hotărârea recurată încalcă normelor de drept material, aplicându-se texte de lege străine situaţiei de fapt şi prin extinderea unor norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică.

Sub acest aspect judecătorul fondului a arătat cu claritate prevederile legale incidente, fără a adăuga la actul atacat, extrăgând cu cuprinsul actelor contestate esenţa, respectiv textele de lege indicate şi a răspuns conform acestora tuturor criticilor aduse de către pârâtă actelor administrative.

Critica vizând faptul că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că doar instituţia recurentă are capacitate procesuală pasivă în cauză conform OMT nr. 980/2011 deşi traseele nu erau interjudeţene, ci judeţene, fiind aplicabile dispoziţiile OMIRA 353/2007, nu este fondată.

Acţiunea depusă la data de 18 august 2018 vizează repararea unui prejudiciu produs printr-o faptă ilicită civilă cauzatoare de prejudiciu, astfel cum se va arăta în continuare.

Prezenta speţă a fost promovată după ce, prin sentinţa nr. 267/24.02.2015 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul x/2014 rămasă definitivă prin respingerea recursului s-a stabilit cu putere de lucru judecat că la şedinţa de atribuire trasee din data de 18.12.2013 datele privind vechimea pe traseu a S.C. D. S.R.L. au fost în mod eronat comunicate de către ARR către CNMSI fapt ce a condus la atribuirea în mod eronat a traseelor 15 şi 19 către S.C. D. S.R.L. cu consecinţa vătămării intereselor economice ale reclamantei S.C. A. S.R.L..

Având în vedere că s-a stabilit deja cu putere de lucru judecat că fapta ilicită culpabilă de natură a cauza un prejudiciu intimatei-reclamante a aparţinut recurentei Autoritatea Rutieră Română, în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a reţinut că pârâta ARR este singura ce are calitate procesuală pasivă în ceea ce priveşte cererea privind obligarea la despăgubiri.

Pe fondul cauzei se reţine că instanţa de fond a motivat înlăturarea aspectelor invocate de instituţia pârâtă, a pronunţat sentinţa şi a încheierea cu respectarea normelor de drept material, respectiv a Normei CECCAR, precum şi a Ordinului nr. 353/2007.

Susţinerea recurentei - pârâte că prin încheierea de şedinţă din data de 24 mai 2018, în mod greşit, judecătorul fondului a respins cererea sa, întemeiată pe dispoziţiile art. 338 C. proc. civ. pentru efectuarea unui nou raport de expertiză, deşi raportul de expertiză efectuat în cauză nu respecta motivele încuviinţate de instanţa de judecată şi documentele contabile justificative, nu este fondată.

Verificând încheierea recurată se constată că expertul cauzei a întocmi expertiza conform dispoziţiilor instanţei, care a conchis că nu este nevoie de întocmirea unui nou raport de expertiză întocmit de un alt expert, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi a răspunsului la obiecţiuni.

Mai mult s-au respectat prevederile Ghidului pentru aplicarea Standardului Profesional 35, expertiza efectuată în cauză reconstituind realitatea operaţiunilor de natură economică pe baza cercetării documentelor, datelor şi informaţiilor din contabilitate, iar expertul a menţionat în raportul său evenimentele şi tranzacţiile probate cu documente justificative şi/sau evidenţieri contabile care au o legătură cauzală cu obiectivul fixat de către instanţa de judecată.

În mod corect judecătorul fondului şi-a fundamentat soluţia pe raportul de expertiză şi răspunsul la obiecţiuni efectuate în cauză, întrucât acestea reflectă valoarea adevărată a activităţii de transporturi desfăşurată de intimata reclamantă.

Astfel, instanţa de fond a reţinut că experţii contabili au avut în vedere pentru calculul veniturilor realizate în perioada 01.02.2016 - 31.10.2017, atât situaţiile financiare întocmite la 31.12.2016, respectiv indicatori în sinteza din "Contul de profit şi pierdere" publicaţi pe site-ul M.F.P., indicatori care corespund cu valorile din balanţa de verificare întocmita de reclamanta la 31.12.2016 şi documente din evidenta contabila a societăţii, documente care au fost avute în vedere de societate la întocmirea Situaţiilor financiare la 31.12.2016, pentru a se determina cuantumul profitului nerealizat de către reclamantă în perioada 1.01.2014-1.02.2016. Prin raportul de expertiză s-a împărţit profitul net realizat în perioada 01.02.2016 - 31.10.2017 la numărul de luni din această perioadă respectiv 21 şi s-a aflat profitul net mediu pe o lună de zile realizat de reclamantă din activitatea desfăşurată pe traseele 15 şi 19.

În acest context în mod legal prima instanţă a reţinut că datele afişate pe site-ul MFP nu erau îndeajuns pentru a răspunde la obiectiv, întrucât nu erau singurele care arătau realitatea economică cu privire la prejudiciul în cauză, bilanţurile contabile comunicate de intimată şi afişate de MFP vizau activitatea reclamantei pentru "activitatea globala a reclamantei ce cumulează activitatea de exploatare desfăşurată de reclamanta pe mai multe activităţi şi din activitatea financiara a acesteia".

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs constată că se putea obţine profit de 846.286 RON pe 2 trasee, deşi pe anii 2016 şi 2017 societatea reclamantă a obţinut din întreaga activitate, respectiv 13 trasee judeţene, 29 de curse şi un parc de 51 de vehicule a obţinut profit în sumă de 573.480 RON.

Judecătorul fondului a aplicat corect toate dispoziţiile incidente reţinând că reclamanta a utilizat pentru efectuarea traseului 15 şi 19 un număr variabil de autovehicule, întrucât potrivit prevederilor legale incidente operatorii de transport rutier pot utiliza la efectuarea curselor de pe un traseu autovehiculele cu capacitatea de transport minimă înscrise la atribuirea publică a traseelor, autovehicule cu capacitatea de transport a autovehiculului dat de numărul de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare.

Conform art. 18 din OMIRA 353/2007 pentru înlocuirea unui autovehicul trebuia notificată A.R.R. sau Consiliul Judeţean, doar în cazul în care autovehiculul folosit nu făcea parte dintre autovehiculele înscrise la atribuirea traseelor din judeţul respectiv, pentru care au obţinut licenţe de traseu.

Ultima critică formulată de recurenta-pârâtă nu este fondată, întrucât onorariul definitiv al expertizei se stabileşte în funcţie de complexitatea lucrării de către instanţă, context în care, în mod legal Curtea de Apel a încuviinţat suplimentul de onorariu solicitat de expertul desemnat, decontul putând fi verificat la dosar fiind depuse înscrisuri doveditoare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ - ARR împotriva încheierii din 24 mai 2018 şi a sentinţei nr. 104/2018 din 3 iulie 2018 ale Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2021.