Negative jurisdictional conflict resolved in favor of labor tribunal over access-authorization revocation challenge

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.10.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., în principal, anularea parţială a Raportului de cercetare administrativă nr. x/24.10.2017 şi, în subsidiar, anularea actului de clasificare a Raportului de cercetare administrativă nr. x/24.10.2017; obligarea pârâtei să prezinte forma declasificată a acestui raport; obligarea pârâtei să depună toate documentele în care a fost analizată activitatea în baza raportului de muncă al reclamantului şi în care s-a decis că le-ar fi realizat necorespunzător; obligarea pârâtei să depună toate documentele (corespondenţa internă - externă), inclusiv cea cu Direcţia Resurse Umane şi (corespondenţa externă) care privesc suspendarea/interzicerea accesului reclamantului la informaţii clasificate; să se admită completarea prezentei cereri în baza informaţiilor din Raportului de cercetare administrativă nr. x/24.10.2017 şi din toate înscrisurile depuse la dosar de către CNTEE Transelectrica şi de care nu a avut cunoştinţă; să se anuleze toate actele prin care CNTEE Transelectrica S.A. a analizat aspectele activităţii reclamantului în baza raportului de muncă; să se constate ca fiind nelegal şi nemotivat actul CNTEE Transelectrica S.A. de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi să se dispună angajatorului repunerea în situaţia anterioară cercetărilor administrative, din punct de vedere al accesului la informaţii clasificate, în partea în care legea îi conferă competenţa; obligarea CNTEE Transelectrica S.A. să-i răspundă în termen de 2 luni la petiţiile pe care le-a adresat organelor de conducere în ultimii trei ani; obligarea CNTEE Transelectrica S.A. să-i plătească prejudiciul cauzat de pierderea şansei de a ocupa o funcţie superioară, fiind vinovată de suspendarea/retragerea nemotivată şi nelegală a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate; compensarea pierderii şansei la jumătate din salariul managerului B. de la data numirii până în prezent; obligarea CNTEE Transelectrica S.A. să-i plătească daune morale diferenţiate pentru fiecare suferinţă; să se anuleze:

Hotărârea nr. 63/2020 din 20.03.2020, Hotărârea nr. 68/2020 din 26.03.2020, Hotărârea nr. 71/2020 din 27.03.2020, Hotărârea nr. 98/2020 din 11.05.2020 şi art. 3 din Actul adiţional nr. x, înregistrat cu nr. x/03.04.2020; anularea prevederilor din CIM, conform cărora:

"Prin urmare, părţile sunt de acord ca angajatorul să acceseze în orice mod contul de e-mail menţionat anterior, putând utiliza respectiva informaţii oricând, fără restricţii, în interesul companiei," şi "Angajatorul va putea accesa în orice moment, în mod direct sau de la distanta echipamentul IT, respectiv în vederea verificării, copierii, în mod, a datelor conţinute în respectivul echipament IT".

Prin cererea modificatoare, completatoare şi precizatoare înregistrată la dosar la data de 04.01.2020, reclamantul a arătat că petitul numit "principal" din cererea de chemare în judecată trebuie interpretat în sensul că se referă la anularea actului care dispune nemijlocit retragerea autorizaţiei sale de acces la informaţii clasificate, subliniind că retragerea autorizaţiei de acces este un act unilateral al angajatorului care priveşte raportul de muncă dintre acesta şi angajatul căruia i-a fost retrasă autorizaţia.

De asemenea, prin aceeaşi cerere a invocat excepţia de nelegalitate a actului de clasificare a raportului de cercetare administrativă.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale

Prin sentinţa civilă nr. 98 din data de 08.01.2021, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 20, art. 24 alin. (10) şi art. 28 din Legea nr. 182/2002, apreciind că este vorba de un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ceea ce atrage competenţa prevăzută de art. 10 din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care toate capetele cererii de chemare în judecată depind de soluţionarea capetelor de cerere privind contestaţia reclamantului împotriva actului de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii secrete de stat, împotriva clasificării unor acte şi cererii reclamantului de declasificare a unor acte.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1627 din data de 10.11.2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sens în care a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că: în ceea ce priveşte actul de clasificare a Raportului de cercetare administrativă nr. x/24.10.2017 şi Decizia ORNISS nr. 24970/08.11.2017, reclamantul a subliniat că în privinţa acestora este incident art. 4 din Legea nr. 554/2004 care reglementează excepţia de nelegalitate; că activităţile care se realizează în baza unei autorizaţii de acces la informaţii clasificate se subscriu unui raport de muncă şi atâta timp cât revocarea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate este o măsură ce ţine de raportul de serviciu, pentru sancţionarea abaterilor realizate în cadrul acestui raport sunt aplicabile dispoziţiile Codului muncii, iar pe de altă parte, şi actul de cercetare al angajatorului prin care se stabileşte vinovăţia unui angajat în cadrul raportului de muncă se supune dispoziţiilor Codului muncii.

De asemenea, s-a mai reţinut că în cauză se contestă legalitatea actului angajatorului de a-i retrage reclamantului autorizaţia de acces la informaţii clasificate, astfel că este vorba despre un litigiu care atrage competenţa instanţei de dreptul muncii, iar nu un litigiu în contencios administrativ, în raport cu obiectul şi cauza pretenţiilor deduse judecăţii, precum şi cu principiul disponibilităţii.

S-a mai reţinut că în ce priveşte Decizia ORNISS nr. 24970/08.11.2017 şi actul de clasificare al Raportului de cercetare administrativă nr. x/24.10.2017, reclamantul a precizat în mod expres că în privinţa acestor acte invocă excepţia de nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 4 alin. (1), (2) şi 3 din Legea nr. 554/2004, care la alin. (2) prevede că este competentă instanţa învestită cu fondul litigiului şi în faţa căreia a fost invocată excepţia de nelegalitate.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport cu materia juridică a litigiului.

Înalta Curte constată că, prin acţiunea promovată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., în principal, anularea parţială a Raportului de cercetare administrativă nr. x/24.10.2017 şi anularea actului de clasificare a acestui raport; obligarea pârâtei să prezinte forma declasificată a acestui raport; obligarea pârâtei să depună toate documentele în care a fost analizată activitatea în baza raportului de muncă al reclamantului, apreciată necorespunzătoare; obligarea pârâtei să depună toate documentele ce privesc suspendarea/interzicerea accesului reclamantului la informaţii clasificate; anularea actelor prin care CNTEE Transelectrica S.A. a analizat activitatea reclamantului în baza raportului de muncă; să se constate ca fiind nelegal şi nemotivat actul CNTEE Transelectrica S.A. de retragere a autorizaţiei de acces la informaţii clasificate şi să se dispună repunerea sa în situaţia anterioară cercetărilor administrative, din punct de vedere al accesului la informaţii clasificate; obligarea CNTEE Transelectrica S.A. să-i răspundă în termen de 2 luni la petiţiile pe care le-a adresat organelor de conducere în ultimii trei ani, să-i plătească prejudiciul cauzat de pierderea şansei de a ocupa o funcţie superioară; compensarea pierderii şansei la jumătate din salariul managerului B. de la data numirii până în prezent; obligarea CNTEE Transelectrica S.A. să-i plătească daune morale diferenţiate pentru fiecare suferinţă. A mai solicitat anularea: Hotărârii nr. 63/2020 din 20.03.2020, Hotărârii nr. 68/2020 din 26.03.2020, Hotărârii nr. 71/2020 din 27.03.2020, Hotărârii nr. 98/2020 din 11.05.2020 şi a art. 3 din Actul adiţional nr. x, înregistrat sub nr. x/03.04.2020; anularea prevederilor din CIM, conform cărora:

"(...) părţile sunt de acord ca angajatorul să acceseze în orice mod contul de e-mail menţionat anterior, putând utiliza respectiva informaţii oricând, fără restricţii, în interesul companiei," şi "Angajatorul va putea accesa în orice moment, în mod direct sau de la distanta echipamentul IT, respectiv în vederea verificării, copierii, în mod, a datelor conţinute în respectivul echipament IT".

Ulterior, reclamantul a formulat o cerere modificatoare, completatoare şi precizatoare, înregistrată la data de 04.01.2020, prin care a arătat că petitul numit "principal" din cererea de chemare în judecată trebuie interpretat în sensul că se referă la anularea actului care dispune nemijlocit retragerea autorizaţiei sale de acces la informaţii clasificate, subliniind că retragerea autorizaţiei de acces este un act unilateral al angajatorului care priveşte raportul de muncă dintre acesta şi angajatul căruia i-a fost retrasă autorizaţia.

De asemenea, prin aceeaşi cerere a invocat excepţia de nelegalitate a actului de clasificare.

Înalta Curte reţine că autorizaţia emisă de Oficiul Registrului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat a fost eliberată reclamantului în considerarea calităţii sale de angajat, respectiv a raporturilor de muncă ale acestuia, autorizaţia fiind strict legată de raporturile de serviciu, motiv pentru care şi revocarea acestei autorizaţii este o măsură ce ţine de aceleaşi raporturi de serviciu.

Astfel fiind, acţiunea de faţă este indisolubil legată de raporturile de serviciu ale reclamantului, având în vedere că, în urma Raportului de cercetare administrativă nr. x/24.10.2017, i s-a retras autorizaţia de acces la informaţii clasificate, a cărei procedură de emitere a fost iniţiată prin intermediul angajatorului, conform art. 86 din H.G. nr. 585/2002.

Cu alte cuvinte, retragerea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate priveşte atribuţiile profesionale ale titularului autorizaţiei şi este emisă în cadrul raporturilor de serviciu ale acestuia, ceea ce este de natură să atragă în cauză competenţa de soluţionare a cauzei de către tribunal, ca instanţă de dreptul muncii, şi nu de către curtea de apel, ca instanţă de contencios administrativ.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal că în cauză se contestă legalitatea actului angajatorului de a-i retrage reclamantului autorizaţia de acces la informaţii clasificate, fiind vorba de un litigiu care atrage competenţa instanţei de dreptul muncii, iar nu un litigiu în contencios administrativ, în raport cu obiectul şi cauza pretenţiilor deduse judecăţii, precum şi cu principiul disponibilităţii.

Tot în mod corect s-a reţinut că activităţile care se realizează în baza unei autorizaţii de acces la informaţii clasificate se subscriu unui raport de muncă şi, întrucât revocarea autorizaţiei de acces la informaţii clasificate este o măsură ce ţine de raportul de serviciu, pentru sancţionarea abaterilor realizate în cadrul acestui raport sunt aplicabile dispoziţiile Codului muncii, iar pe de altă parte, şi actul de cercetare al angajatorului prin care se stabileşte vinovăţia unui angajat în cadrul raportului de muncă se supune dispoziţiilor Codului muncii.

În ceea ce priveşte excepţia de nelegalitate invocată de către reclamant cu privire la Decizia ORNISS nr. 24970/08.11.2017 şi actul de clasificare a Raportului de cercetare administrativă nr. x/24.10.2017, Înalta Curte constată că aceasta urmează a fi soluţionată, conform art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, de către instanţa învestită cu fondul litigiului.

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei urmează a se stabili în favoarea tribunalului, ca instanţă de dreptul muncii.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C.N.T.E.E. Transelectrica S.A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 martie 2022.