Cogeneration price-order challenge time-barred; appeal rejected as unfounded.

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea formulată la data de 29 noiembrie 2017, sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, anularea parţială a art. I pct. 1 şi 3, a Ordinului nr. 43/2017 pentru modificarea Ordinului Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 78/2016 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi ale preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2017, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 461/20.06.2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2897 pronunţată în data de 19 iunie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca tardiv formulată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2897 din 19 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţei, iar în subsidiar în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, respectiv anularea parţială a ordinului.

După expunerea pe larg a istoricului speţei, recurenta - reclamantă menţionează următoarele aspecte în susţinerea căii de atac promovate:

- instanţa de fond în mod eronat şi cu aplicarea greşită a legii a prevederilor legale în vigoare a respins ca tardiv formulată cererea de chemare în judecată;

- în mod nelegal s-a stabilit că Ordinul ANRE nr. 43/2017 ar fi un act administrativ individual, sentinţa recurată operând un examen legal greşit atunci când a stabilit deliniamentul dintre actele administrative normative şi actele administrative individuale;

- decizia nr. 943/2017 privind aprobarea bonusului pentru energia electrică produsă de CET-urile ce aparţin A. S.R.L. dovedeşte caracterul de act administrativ normativ al Ordinului ANRE nr. 43/2017, care are ca obiectiv declarat stabilirea unei referinţe, organizarea aplicării unor dispoziţii legale ale O.U.G. nr. 33/2007, iar nu aplicarea în concret a legii la anumite persoane determinate.

În concluzie a susţinut că instanţa de fond a aplicat un examen legal greşit, fără fundament în drept, pentru a califica Ordinul ANRE nr. 43/2017 drept un act administrativ normativ. În realitate, Ordinul impune o regulă general aplicabilă, ori de câte ori un subiect de drept va produce energie în cogenerare beneficiind de schema de sprijin reglementată de stat. Această trăsătură ţine de esenţa actelor administrative normative, independent de numărul efectiv de persoane care cad sub sfera de aplicare a acestora.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea căii de atac, ca tardiv formulată şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 12 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a apărărilor formulate de intimata-pârâtă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat şi va fi respins.

Instanţa de control judiciar constatată că, în prezenta cauză recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea parţială a art. I pct. 1 şi 3, a Ordinului nr. 43/2017 pentru modificarea Ordinului Preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nr. 78/2016 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi ale preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2017, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 461/20.06.2017.

Instanţa de fond a respins cererea dedusă judecăţii ca fiind tardiv formulată, reţinând că Ordinul nr. 43/2017 a fost publicat în Monitorul Oficial la data de 20 iunie 2017, împrejurare în raport de care, recurenta-reclamantă avea obligaţia de a contesta ordinul în termenul special de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial. Având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 21 noiembrie 2017, prima instanţă a constatat tardivitatea acţiunii.

Împotriva acestei soluţii, reclamanta a declarat recurs apreciind că instanţa de fond a pronunţat soluţia cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente, actul contestat fiind un act cu caracter normativ şi nu individual, astfel că nu era ţinută de termenul de 30 de zile pentru a depune cererea de anulare.

Criticile invocate de recurenta-reclamantă în susţinerea recursului promovat în cauză se încadrează în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurenta-reclamantă cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reţinut că actul atacat ar fi un act administrativ individual şi astfel acţiunea a fost tardiv depusă.

Prima critică vizând faptul că judecătorul fondului nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate, nu poate fi reţinută de către instanţa de control judiciar, întrucât instanţa nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susţinere a părţilor, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluţionarea cauzei.

Înalta Curte nu poate primi susţinerea faptului că instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile legale incidente, în sensul că Ordinul ANRE nr. 43/2017 ar fi un act administrativ individual, sentinţa recurată operând un examen legal greşit atunci când a stabilit deliniamentul dintre actele administrative normative şi actele administrative individuale

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o noţiunii de act administrativ cu caracter individual.

Astfel, Ordinul nr. 43/2017 a fost emis pentru aprobarea aprobarea valorilor bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi ale preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2017.

În mod corect a reţinut instanţa de fond că, prin noţiunea de act administrativ cu caracter individual nu trebuie înţeles că acel act ar avea un singur destinatar, ci în sensul că actul administrativ se adresează unui anumite categorii de destinatari determinaţi, astfel cum este cazul titularilor de licenţe de furnizare a gazelor naturale, sferă ce este determinabilă de vreme ce actul se adresează doar acestei categorii determinate de destinatari, obligaţi a-şi conforma conduia normelor prescrise prin cele actele ce se adresează numai lor.

Înalta Curte menţionează că distincţia între actele administrative cu caracter individual şi cele normative se realizează în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produc. Astfel, actele administrative normative conţin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele administrative cu caracter individual produc efecte, de regulă, faţă de o persoană, sau uneori faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în conţinutul acestor acte sau după caz unei anumite categorii de persoane determinabile. Încadrarea unui act infralegislativ într-una dintre cele două categorii mai sus arătate nu se poate realiza prin "decuparea" unor dispoziţii din acel act, afectând în acest mod caracterul unitar al acestuia, ci prin examinarea integrală a conţinutului său, prin prisma trăsăturilor fiecăreia dintre cele două categorii de acte.

Sub acest aspect, în mod corect a reţinut instanţa de fond că actul contestat în speţă are un caracter individual, aspect ce rezultă din sfera subiectelor de drept cărora se adresează şi faţă de care produc efecte juridic. Sfera subiectelor de drept cărora cele două acte administrative se adresează şi este determinată sau, cel puţin, determinabilă, fiind reprezentată de titularii licenţelor de furnizare a gazelor naturale şi pe cale de consecinţă sunt irelevante argumentele expuse de recurenta-reclamantă în combaterea numărului sau a neindicării respectivilor titulari, detaliat în cuprinsul ordinului contestat.

Faptul că acest număr creşte sau descreşte de la o perioadă de timp la alta, respectiv faptul că fiecare furnizor poate avea un portofoliu de clienţi diferiţi cu categorii de clienţi finali diferiţi nu influenţează interpretarea legală că Ordinul nr. 43/2017 privind aprobarea valorilor bonusurilor de referinţă pentru energia electrică produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi ale preţurilor de referinţă pentru energia termică produsă în cogenerare, aplicabile în anul 2017 este un act adminstrativ cu caracter individual şi nu are nici o relevanţă numărul de furnizori de gaze naturale, chiar dacă ANRE poate retrage licenţe de furnizare sau poate acorda alte licenţe, situaţie în raport de care caracterul de act administrativ individual rămâne neschimbat.

În raport de aceste aspecte, Înalta Curte constată că în mod corect judecătorul fondului a admis excepţia tardivităţii şi a reţinut că Ordinul preşedintelui ANRE nr. 43/2017 a fost publicat în Monitorul Oficial la data de 20 iunie 2017, iar contestaţia împotriva acestui act administrativ a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel la data de 21 noiembrie 2017, cu depăşirea termenului de 30 de zile.

În ceea ce priveşte Decizia Curţii Constituţionale nr. 136/10 martie 2015, care, ar fi declarat art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 ca fiind ncconstituţional în totalitate, Înalta Curte constată că, prin această decizie, instanţa constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată de CET Govora - S.A. din Râmnicu Vâlcea în Dosarul nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal şi a constatat că prevederile art. 5 alin. (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, prin care se stabileşte un termen pentru atacarea în contencios administrativ a actelor administrative cu caracter normativ emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei în exercitarea atribuţiilor sale, sunt neconstituţionalc.

Având în vedere că instanţa de contencios constituţional a dispus cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 în ceea ce priveşte termenul de contestare a actelor administrative cu caracter normativ emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei în exercitarea atribuţiilor sale, Înalta Curte constată că stabilirea termenului de 30 de zile pentru atacarea în contencios administrativ a actelor administrative cu caracter individual nu a fost avut în vedere şi nu a fost declarat ca neconstituţional.

Susţinerea că decizia nr. 943/2017 privind aprobarea bonusului pentru energia electrică produsă de CET-urile ce aparţin A. S.R.L. dovedeşte caracterul de act administrativ normativ al Ordinului ANRE nr. 43/2017, care are ca obiectiv declarat stabilirea unei referinţe, organizarea aplicării unor dispoziţii legale ale O.U.G. nr. 33/2007, iar nu aplicarea în concret a legii la anumite persoane determinate, nu poate fi reţinută, având în vedere cele anterior arătate.

Mai mult, chiar din cuprinsul ordinului contestat rezultă caracterul de act administrativ individual şi nu normativ, aspect trecut sub tăcere de către societatea reclamantă. În cadrul ordinului s-a menţionat la art. II, "producătorilor de energie electrică şi termică în cogenerare", neavând relevanţă faptul că nu au fost enumeraţi efectiv aceşti producători care beneficiază de schemă de sprijin, printre care recurentul reclamant A. S.R.L..

În concluzie nu se poate susţine că instanţa de fond a aplicat un examen legal greşit, fără fundament în drept, pentru a califica Ordinul ANRE nr. 43/2017 drept un act administrativ normativ. În realitate, Ordinul nu impune o regulă general aplicabilă, subiecţii de drept care produc energie în cogenerare beneficiind de schema de sprijin reglementată de stat fiind într-un număr limitat, această trăsătură ţinând de esenţa actelor administrative individuale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2897 din 19 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 2897 din 19 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2021.