Jurisdictional conflict over challenge to health insurance control report; exclusive territorial competence of court at private plaintiff’s domicile under administrative litigation law

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 17.09.2020 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa, anularea Raportului de control nr. x/20.05.2020 emis de C.J.A.S. Dâmboviţa şi înlăturarea măsurilor sancţionatorii dispuse prin acest act administrativ.

Prin încheierea din data de 24.09.2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând că obiectul litigiului poartă asupra unor drepturi şi obligaţii reglementate de dispoziţiile Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin sentinţa civilă nr. 2913 din data de 29.04.2021 Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Prin încheierea din data de 23.09.2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus scoaterea cauzei de pe rol şi trimiterea acesteia la secţia I civilă a Tribunalului Dâmboviţa, reţinând că Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a apreciat că litigiul este de competenţa instanţelor civile, nefiind contestate acte de contencios administrativ. De asemenea, sub aspect teritorial s-a constatat competenţa Ttibunalului Dâmboviţa, astfel că din eroare cauza a fost înregistrată la Registratura instanţei ca fiind una de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 2766 din data de 26.10.2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă - Complet specializat în soluţionarea litigiilor de muncă şi asigurări sociale a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând norma de competenţă prevăzută de art. 10 din Legea 554/2004 şi conţinutul concret al raportului de control, care cuprinde măsuri şi sancţiuni concrete, ceea ce denotă natura administrativă, şi nu civilă a acestuia, apreciind că, în speţă, nu este vorba de un litigiu privind încheierea, executarea sau rezilierea unui contract de natură civilă, ci de contestarea unui act administrativ emis de C.J.A.S. Dâmboviţa, în calitate de autoritate publică cu atribuţii de control.

Prin încheierea din data de 12.01.2022, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a constatat că prezenta cauză este de competenţa secţiei civile de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, în primă instanţă; a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială exclusivă a Tribunalului Dâmboviţa prin raportare la sediul reclamantei şi a acordat termen la data de 03.02.2022, pentru discutarea acestei excepţii.

Ulterior, prin sentinţa nr. 69 din 03.02.2022, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, apreciind că este incidentă norma de competenţă prevăzută de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 2913 din data de 29.04.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei cauza privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

În considerentele acestei sentinţe s-au reţinut dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c) şi lit. f), art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, din care a reţinut că obiectul litigiului de contencios administrativ priveşte, în esenţă, actul administrativ, adică acea manifestare de voinţă, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice, de esenţa contenciosului administrativ fiind caracterul executoriu al actului administrativ, care lipseşte în cazul actelor pe care le contestă reclamantul.

Tribunalul a reţinut că actelor atacate în prezenta cauză le mai lipseşte şi un alt atribut esenţial pentru a fi considerate acte administrative, şi anume prerogativa de a naşte, modifica sau stinge raporturi juridice, motive pentru care a apreciat că, atât raportul de control, cât şi notificarea nu sunt acte administrative, întrucât nu nasc sau modifică un raport juridic de drept administrativ, ci reprezintă manifestări concrete de executare contractuală.

Reţinând dispoziţiile art. 255 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, a apreciat că natura juridică a raportului dintre reclamanta S.C. A. S.R.L. şi Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa este una civilă, iar orice efect juridic născut din această legătură urmează natura acesteia, şi, prin urmare, nu pot să capete valenţele unui raport juridic de drept public, cum este raportul juridic de drept administrativ.

Astfel, s-a apreciat că în prezenta cauză devin aplicabile prevederile C. civ. privind executarea silită a obligaţiilor.

Cu privire la competenţa teritorială, a reţinut incidenţa art. 107 C. proc. civ. şi faptul că pârâta are sediul în oraşul Târgovişte, judeţul Dâmboviţa, competenţa revenind Tribunalului Dâmboviţa.

2.2. Hotărârea Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 69 din 03.02.2022, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei a reţinut că prin încheierea de la termenul din 12.01.2022, s-a stabilit că prezenta cauză este de competenţa instanţei de contencios administrativ.

În ceea ce priveşte competenţa teritorială, s-a reţinut incidenţa normei de la art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, ce prevede o competenţă teritorială exclusivă, de la care nu se poate deroga.

De asemenea, a reţinut că sediul reclamantei, persoană juridică, este în Municipiul Bucureşti, motiv pentru care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a-II-a contencios administrativ şi fiscal.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, din perspectiva normei aplicabile.

Cu titlu preliminar, se reţine că, în cauză, competenţa funcţională a fost stabilită prin încheierea de la termenul din 12.01.2022 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, care a stabilit că prezenta cauză este de competenţa instanţei de contencios administrativ, astfel că prin regulatorul de competenţă de faţă urmează a se stabili doar instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza.

Potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 17.09.2020:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanţei competente din punct de vedere teritorial să soluţioneze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecinţă, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată - 17.09.2020.

Astfel, textul de lege menţionat instituie o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamant în cauză este o persoană juridică de drept privat, instanţa competentă este cea de la domiciliul sau sediul reclamantului.

În speţă, are relevanţă faptul că reclamanta este S.C. A. S.R.L., persoană juridică de drept privat, al cărei sediu este în municipiul Bucureşti.

Prin urmare, Înalta Curte constată că Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, competenţă stabilită în raport cu prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei, respectiv 17.09.2020.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Dâmboviţa, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 martie 2022.