Scope of "ethnic persecution" compensation: Exclusion of wartime military refugee displacement from O.G. 105/1999 benefits
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the administrative appeal filed by the pension insurance institution, quashed the lower court's decision, and dismissed the claimant's action as unfounded. The dispute concerned whether the claimant qualified as a beneficiary of emergency compensation for ethnic persecution under O.G. no. 105/1999, approved by Law no. 189/2000, for the period between September 6, 1940, and March 6, 1945, after the claimant fled from a locality later annexed to the Soviet Union to a different district in Romania. The court held that although the claimant was displaced, her refugee status resulted from military operations and the advance of Soviet troops rather than ethnic persecution, which is a strict legal requirement under Article 1(c) of O.G. no. 105/1999 and its implementing norms to establish entitlement to these specific benefits.
Legislator headnote
AI generatedScope of "ethnic persecution" compensation: Exclusion of wartime military refugee displacement from O.G. 105/1999 benefits: Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 12 martie 2004, reclamanta P.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 1363 din 19 ianuarie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Botoșani și stabilirea calității de beneficiară a Legii nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în luna iunie 1940, ca urmare a Ultimatumului încheiat de România, cu fosta U.R.S.S., a fost nevoită ca, împreună cu mama sa, să se refugieze de teama represiunilor, din satul Molnița, comuna Lunca (care se află actualmente pe teritoriul Ucrainei), în localitatea Vorona din județul Botoșani.
Curtea de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 107 din 28 aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a stabilit că reclamanta este beneficiara drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.
Pentru a soluționa astfel, instanța a reținut că localitatea Molnița, de unde s-a refugiat reclamanta, se afla pe teritoriul U.R.S.S. și că refugiul nu se putea datora frontului de Răsărit.
Considerând sentința nelegală, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Botoșani.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că reclamanta a fost persoană strămutată, ca urmare a războiului, și nu ca urmare a unei persecuții din motive etnice.
Recursul este fondat.
Din probele administrate în cauză, rezultă că reclamanta, în anul 1942, și-a părăsit localitatea de domiciliu, comuna Lunca (România), localitate situată ulterior pe teritoriul U.R.S.S. și s-a stabilit în comuna Vorona, județul Botoșani, refugiindu-se ca urmare a evenimentelor legate de intrarea și înaintarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în cel de al doilea război mondial.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, privind acordarea unor drepturi, persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, din motive etnice, aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de drepturile acordate prin această ordonanță, persoana, cetățean român, care în perioada arătată, a avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Este adevărat că potrivit art. 2 din Normele de aplicare a O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanțe, se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să își schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate și persoanele refugiate.
Dar, așa cum rezultă, de altfel, în mod expres, acest refugiu trebuie să se fi produs ca urmare a persecuțiilor la care fusese supusă persoana respectivă, din motive etnice.
Or, în cauză, este stabilit că reclamanta a fost nevoit să se refugieze din localitatea de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război: intrarea și înaintarea pe teritoriul României, a trupelor sovietice, în cadrul operațiunilor militare din a doua parte a celui de la doilea război mondial.
Este de necontestat că și persoanele care s-au refugiat în localitățile de domiciliu, ca urmare a unor evenimente de război, au avut de suferit toate consecințele nefavorabile situației de refugiat, dar legiuitorul, prin O.G. nr. 105/1999, nu a urmărit să acorde drepturi compensatorii, și acestei categorii de persoane.
Față de considerentele de mai sus, recursul urmează să fie admis, se va casa sentința atacată și în fond, se va respinge acțiunea, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Botoșani împotriva sentinței civile nr. 107 din 28 aprilie 2004 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și în fond, respinge acțiunea.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 martie 2005.