Recovery of pre-financing deduction from payment liquidation and finality of uncontested administrative notices

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 22 decembrie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Liceul Tehnologic "Grigore Moisil"a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Centrul National de Dezvoltare a învăţământului profesional si Tehnic CNDIPT - Organism Intermediar POSDRU anularea Deciziei nr. 48/13.03.2017 prin care s-a respins contestaţia formulata împotriva Deciziei de recuperare a prefinanţării înregistrată la CNDIPT OI cu nr. 6309/29.06.2016 şi pe cale de consecinţă înlăturarea obligaţiei de plata a sumei de 228015,63 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 112/2018 pronunţată în data de 29 mai 2018, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Liceul Tehnologic Grigore Moisil, în contradictoriu cu pârâţii Ministerului Educaţiei Naţionale - Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane şi Centrul Naţional de Dezvoltarea a Învăţământului Profesional şi Tehnic (CNDIPT) - Organism Intermediar POSDRU, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 112/2018 pronunţată la 29 mai 2018 de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Liceul Tehnologic Grigore Moisil, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

După expunerea pe larg a istoricului speţei, recurentul - reclamant menţionează următoarele aspecte în susţinerea căii de atac promovate:

- prima instanţă a făcut o greşită aplicare a art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 64/2009, reţinând că suma de 228.015.63 RON nu a fost dedusă din cererile de rambursare depuse de către beneficiar;

- judecătorul fondului a ignorat contradicţia dintre actele administrative contestate şi înscrisurile depuse în probaţiune, întrucât, din scrisoarea standard de informare a beneficiarului rezultă că suma totală de 1.057.815 RON solicitată prin cererea de lichidare a plăţilor a fost diminiată de către CNDIPT OI POSDRU cu suma de 228.015,63 RON.

Din scrisorile standard de informare a beneficiarului nr. 1214/01.02.2016 şi 5301/18.05.2016 se atestă că prefinanţarea primită a fost dedusă în totalitate la cererea de lichidare a plăţilor.

- instanţa de fond nu a observant că, în cauză, anterior emiterii actelor administrative contestate, pârâtul a dedus în totalitate prefinanţarea primită la cererea de lichidare a plăţilor, conform art. 17 alin. (1) din O.U.G. nr. 64/2009, care stipulează că sumele acordate ca prefinanţare în cadrul proiectelor finanţate din instrumente structural se deduc prin aplicarea unui procent la valoarea cererilor de rambursare transmise de beneficiare.

- faptul că nu a contestat diminuarea sumei prevăzute în cererea de lichidare a plăţilor din 13 noiembrie 2015 nu prezintă relevanţă juridică şi chiar acest aspect conferă caracter nelegal actelor administrative

- prima instanţă a reţinut că nu a urmat prevederile Instrucţiunii nr. 103/2015, însă nu explică deloc care prevederi din acest act nu au fost respectate în contextul în care deducerea prefinanţării a fost efectuată de pârât ţinând seama şi de art. 2.2 din instrucţiune.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă Ministerul Educaţiei (fost Ministerul Educaţiei şi Cercetării) - Direcţia Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Dezvoltarea Resurselor Umane a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat în principal excepţia tardivităţii recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 28 septembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurentul-pârât, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar şi la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Reclamantul a supus controlului instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 48/13.03.2017 prin care s-a respins contestaţia formulata împotriva Deciziei de recuperare a prefinanţării înregistrată la CNDIPT OI cu nr. 6309/29.06.2016.

Prin Decizia de recuperare a prefinanţării CNDIPT 01/6309/29.06.2016 s-a stabilit în sarcina Liceului Tehnologic "Grigore Moisil", din Deva, un debit în cuantum de 228.015,63 RON, măsura dispusă a fost contestată de reclamantă, fiind respinsă prin Decizia nr. 48/13.03.2017.

Instanţa de fond a respins cererea stabilind că în ceea ce priveşte restituirea prefinanţării, reclamanta nu a urmat prevederile Instrucţiunii nr. 103/2015, astfel deducerea cererii sumelor primite cu titlu de prefinanţare nu puteau face obiectul cererii de restituire nefiind evidenţiate cheltuielile şi neexistand dovada utilizării conform destinaţiei a acestei sume.

Împotriva acestei soluţii, reclamantul a declarat recurs apreciind că instanţa de fond a pronunţat soluţia cu aplicarea greşită a prevederilor art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 64/2009 reţinând că nu poate beneficia de deducerea sumelor primite cu titlu de prefinanţare.

Motivul de casare invocate de recurentul-reclamant în susţinerea recursului promovat în cauză este prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reţinut că trebuie să achite suma acordată ca prefinanţare, întrucât îi fusese reţinută anterior la momentul soluţionării cererii de lichidare.

Prima critică vizând faptul că judecătorul fondului nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate, nu poate fi reţinută de către instanţa de control judiciar, întrucât instanţa nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susţinere a părţilor, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluţionarea cauzei.

Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentului potrivit căreia prima instanţă a făcut o greşită aplicare a art. 17 alin. (3) din O.U.G. nr. 64/2009, reţinând că suma de 228.015.63 RON nu a fost dedusă din cererile de rambursare depuse de către beneficiar.

Sub acest aspect se constată că între pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale şi reclamantul Liceul Tehnologic "Grigore Moisil", s-a încheiat Contractul de finanţare x pentru proiectul "Din firma de exerciţiu în firma reală".

Prin Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/17.12.2015 a comunicat că suma validată din cererea de lichidare a plăţilor nr. x/12.11.2015 este de 829799,37 RON, reţinând suma de 228.015,63 RON provizion pentru prefinanţarea rămasa de recuperat.

Ulterior, prin scrisoarea solicitare restituire sume nr. 5673/26.05.2016, i s-a pus în vedere beneficiarului sa achite suma de 228.015,63 RON cu titlu de prefinanţare neeligibila.

La data de 29 iunie 2016 s-a emis Decizia de recuperare a prefinanţării CNDIPT 01/6309/29.06.2016, prin care se stabilea în sarcina Liceului Tehnologic "Grigore Moisil", din Deva, un debit în cuantum de 228.015,63 RON.

În acest context nu se poate reţine că judecătorul fondului a ignorat contradicţia dintre actele administrative contestate şi înscrisurile depuse în probaţiune, întrucât, prin cererea de lichidare a plăţilor suma a fost diminuată deja de către CNDIPT OI POSDRU cu 228.015,63 RON.

Sub acest aspect în mod corect s-a reţinut că Scrisoarea standard de informare a beneficiarului nr. x/17.12.2015 prin care se stabilea o diminuare a cererii de lichidare nu a fost contestată în termen de 5 zile, astfel că măsura de restituire a debitului în cuantum de 228.015,63 RON a rămas definitivă.

Înalta Curte nu poate reţine faptul că din scrisorile standard de informare a beneficiarului nr. 1214/01.02.2016 şi 5301/18.05.2016 se atestă că prefinanţarea primită a fost dedusă în totalitate la cererea de lichidare a plăţilor, întrucât chiar reclamantul a precizat că nu a contestat Scrisoarea din 17 decembrie 2015 prin care se stabilea în sarcina acestuia debitul.

Instanţa de fond a observant că, în cauză, anterior emiterii actelor administrative contestate, pârâtul a respectat prevederile art. 17 din O.U.G. nr. 64/2009, dar reclamantul nu a observat că suma acordată ca prefinanţare în cadrul proiectelor finanţate din instrumente structural ce ar fi trebuit să fie dedusă prin aplicarea unui procent la valoarea cererilor de rambursare transmise de beneficiar, nu a fost niciodată recuperată.

Instanţa de recurs nu poate fi valida susţinerea recurentului - reclamant sub aspectul că nu prezintă relevanţă juridică şi chiar acest aspect conferă caracter nelegal actelor administrative faptul că nu a contestat diminuarea sumei prevăzute în cererea de lichidare a plăţilor din 13 noiembrie 2015, întrucât Scrisoarea standard de informare nr. x stă la baza deciziei de recuperare a prefinanţării nr. 6309/216 şi a deciziei nr. 48/2017.

Susţinerea recurentului-reclamant în sensul că instanţa de fond nu explică deloc care prevederi din Instrucţiunea nr. 103/2015 nu au fost respectate în contextul în care deducerea prefinanţării a fost efectuată de pârât ţinând seama şi de art. 2.2 din instrucţiune, este nefondată.

În mod legal şi temeinic, Curtea de Apel a menţionat că reclamantul nu a respectat Instrucţiunea nr. 103/2015 întrucât deducerea sumelor primite cu titlu de prefinanţare nu puteau face obiectul cererii de restituire.

Susţinerea că instanţa nu a indicat ce articol din Instrucţiune ar fi fost încălcat, nu poate fi reţinută de către instanţa de recurs, întrucât din cuprinsul motivării rezultă că reclamantul-recurent nu a respectat întreaga procedură stipulată în cuprinsul actului, începând cu art. 2 Cererea de rambursare (cu paşii ce trebuiau urmaţi) şi art. 3 mecanismul decontării cererilor de plată.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul LICEUL TEHNOLOGIC "GRIGORE MOISIL" împotriva sentinţei nr. 112/2018 din 29 mai 2018 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2021.