EU rural subsidy recovery for artificial conditions: family-linked entities and failure to meet Measure 312 objectives under Regulation 65/2011

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 28 iunie 2017 sub nr. x/2017, pe rolul Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Deciziei nr. 34446 din 20.12.2016, emisă de pârâtă, şi a efectelor juridice pe care aceasta le produce.

Prin sentinţa nr. 1418/24.11.2017, Tribunalul Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Buzău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată de instanţă, din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 92 pronunţată în data de 9 mai 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, instituţie aflată în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 92 pronunţată la 9 mai 2018 de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

După expunerea pe larg a istoricului speţei, recurenta - reclamantă menţionează următoarele aspecte în susţinerea căii de atac promovate:

- în mod nelegal s-a reţinut de către instanţa de fond că nu a respectat obiectivele măsurii 312 accesate şi că a creat condiţii artificiale în scopul obţinerii unui avantaj nemeritat, întrucât au achiziţionat utilajele agricole şi au prestat servicii agricole în zonă.

- nu s-a observat că probelemele au început în anul 2011 când Comisia Europeană a constatat că Statul Român a încălcat condiţiile de acordare a sprijinului nerambursabil în cadrul măsurii 312, acordând ajutoare în mod nejustificat pentru activităţi agricole, desi măsura trebuind să se focalizeze pe finanţarea activităţilor non-agricole în spaţiul rural. Astfel că a început vânătoarea de vrăjitoare, statul încercând să recupereze sumele imputate de Comisia Europeană chiar de la beneficiarii acestei măsuri.

- în mod eronat instanţa de fond a apreciat că legăturile juridice nu conturează corect situaţia de fapt, apreciind existenţa în cauză a unor condiţii artificiale.

Sub acest aspect arată că, la momentul demarării procedurii şi semnării contractului a avut în vedere piaţa de la acel moment, respectiv au decis să achiziţioneze utilaje pentru a presta servicii fermierilor din zonă, fiind mai uşor să presteze servicii pentru suprafeţe mari, unde primeau facturi pentru serviciile prestate, faţă de micul fermier care prefera să apeleze la prestatorii de ocazie fără factură sau sistemul barter, decât prin înţelegeri contractuale.

Din cauza duratei mari de aprobare a contractului, 2 ani, piaţa s-a schimbat, fermierii cu suprafeţe mari cumpărându-şi propriile utilaje, astfel că nu au mai apelat la serviciile firmei recurente.

A încercat să se adreseze micilor fermieri, dar utilajele lor erau pregătite suprafeţe de o anumită dimensiune şi preţurile erau prea mari, aceştia preferând să apeleze la alţi prestatori care nu tăiau facturi.

- instanţa de fond nu a observat că au păstrat locurile de muncă, au plătit toate taxele şi impozitele şi au încercat să facă profit să nu intre în faliment şi mai mult chiar asociatul unic a adus un aport propriu în bani, care au fost folosiţi pentru funcţionarea firmei.

În acest context în mod greşit s-a reţinut încălcarea condiţiei EG2, cea referitoare la viabilitatea investiţiei, desi ea nu se regăseşte în niciuna din condiţiile-impuse de contract, fiind o precondiţie valabilă doar în faza premergătoare semnării contractului de finanţare. Iar, legal, nimeni nu poate impune o asemenea condiţie, tocmai pentru că evoluţia pieţei este imprevizibil.

- B. şi S.C. C. S.R.L. nu au accesat nici o măsură în aceeaşi perioadă cu recurenta, deci nu au existat nici un fel de constrângeri legale sau de altă natură care să o fi împiedicat să presteze servicii către aceste societăţi;

- Utilajele achiziţionate există în patrimoniul Beneficiarului, nu au fost înstrăinate, societatea şi-a menţinut obiectul de activitate precum şi amplasamentul, realizând anual profit. Este inadmisibil să se aplice acelaşi tratament sancţionator, respectiv restituirea fondurilor, ca şi în situaţia unor subiecţi de drept care săvârşesc fraude cu fonduri europene prin înstrăinarea bunurilor achiziţionate.

- Referitor la închirierea utilajelor către S.C. C. S.R.L. arată că a încercat să obţină profit, chiar dacă la momentul respectiv administratorul acesteia era B.. Faptul că anterior, ocazional acestea se aflau la B. şi S.C. C. S.R.L. pentru care presta servicii nu dovedeşte nicio intenţie frauduloasă, serviciile fiind plătite la preţul pieţei.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 25 mai 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată în raport de criticile formulate, ţinând cont de probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.

Reclamanta a investit instanţa de contencios administrativ cu verificarea legalităţii Deciziei nr. 34446 din 20.12.2016 emisă de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale.

Se reţine că la data de 01 iulie 2010, intimata Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit în calitate de Autoritate Contractantă, a încheiat cu recurenta S.C. A. S.R.L. din comuna Săgeata, judeţ Buzău, în calitate de Beneficiar, contractul de finanţare nr. x având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către Autoritatea Contractantă pentru punerea în aplicare a cererii de finanţare pentru proiectul "Achiziţie de utilaje agricole pentru efectuarea de prestări servicii în domeniul producţiei vegetale", durata de valabilitate a Contractului de finanţare fiind durata de execuţie la care se adaugă 5 ani de monitorizare de la data ultimei plăţi făcută de către Autoritatea Contractantă.

În perioada de monitorizare a fost încheiat procesul-verbal nr. x/18.10.2016 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul x/01.07.2010 prin care s-a constatat că investiţia realizată de recurenta-reclamantă a devenit neeligibilă, fiind încălcate prevederile contractuale şi legale.

Împotriva procesului-verbal menţionat a formulat contestaţie S.C. A. S.R.L., contestaţie ce a fost respinsă prin Decizia de soluţionare a Contestaţiei nr. 34446/20.12.2016.

Instanţa de fond investită cu acţiunea ce a vizat anularea actului de control a respins acţiunea ca nefondată, având în vedere situaţia de fapt rezultată din probatoriul administrat şi dispoziţiile legale incidente.

Prin recursul formulat de recurenta S.C. A. S.R.L. nu se arată care sunt motivele de nelegalitate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dar instanţa de recurs, a apreciat că motivele invocate de recurentă pot fi încadrate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi verificată sentinţa recurată din perspectiva motivelor de recurs menţionate.

Înalta Curte apreciază că soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii vizând anularea actului contestat este legală, în raport de situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză. Trebuie avut în vedere că recurenta nu contestă situaţia de fapt, ci invocă în apărare dispoziţiile legale naţionale şi comunitare pentru a dovedi că a respectat şi nu a creat condiţii artificiale.

Astfel, art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei din 27.01.2011 prevede că "Fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale, nu se efectuează nici o plată către beneficiarii în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi, în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor".

În cauza C 434/12 -Slancheva Sila EOOD împotriva Izpalnitelen direktor na Darzhaven fond "Zemedelie", CJUE a statuat prin Hotărârea din 12.09.2013 că:

"Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că, condiţiile de punere în aplicarea acestuia necesită prezentarea unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea măsurilor din schema de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) nu poate fi admisă.

Potrivit celui de al doilea element, este de competenţa instanţei de trimitere să aprecieze elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor reciproc din cadrul FEADR, candidatul la acordarea unei astfel de plăţi a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate. În această privinţă, instanţa de trimitere se poate baza nu numai pe elemente precum legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, ci şi pe indicii care dovedesc existenţa unei coordonări deliberate între aceste persoane.

2) Articolul 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 trebuie interpretat în sensul că se opun ca o cerere de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) să fie respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii, care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă, nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţii la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fie luate în considerare."

Faţă de interpretarea dată de CJUE a art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că în cazul proiectului x sunt îndeplinite cele două elemente respectiv: obiectiv şi subiectiv la care face referire instanţa europeană, concluziile instanţei de fond fiind însuşite de instanţa de control judiciar.

Nu trebuie omis că, programul urmăreşte realizarea unui obiectiv general care vizează dezvoltarea durabilă a economiei rurale, a unui obiectiv specific vizând crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural precum şi a unor obiective operaţionale vizând crearea de microîntreprindere.

Prin Contractul de Finanţare nr. x/01.07.2010 s-a acordat finanţarea nerambursabilă pentru proiectul "Achiziţie utilaje" prin proiectul formulat propunându-se achiziţionarea unor utilaje performante pentru prestarea de servicii auxiliare pentru producţia vegetală, administrator al societăţii fiind B..

Din probatoriul administrat rezultă că obiectivele Măsurii 312 nu au fost atinse, existând elemente obiective şi subiective care duc la concluzia că a existat o coordonare deliberată între membrii familiei B. pentru obţinerea fondurilor nerambursabile în condiţiile în care principalul beneficiar al serviciilor prestate de S.C. A. S.R.L. este S.C. C. S.R.L., asociat unic al acestei societăţii fiind B. şi B. - acesta fiind reprezentantul legal şi administratorul unic al recurentei-reclamante.

Este de reţinut că în anul 2016 S.C. C. S.R.L. a depus o cerere pentru un proiect de finanţare, ce a fost respins.

Pe lângă legăturile de familie existente între asociaţii S.C. C. S.R.L. şi B. există şi legături juridice ce rezultă din faptul că marea majoritate a contractelor încheiate de recurentă sunt aceste 2 entităţi.

Relevantă în cauza de faţă este Hotărârea CJUE din 12.09.2013 paragrafele 40-41 prin care se statuează:

"Astfel, fac parte dintre elementele de fapt care pot fi luate în considerare de instanţa menţionată pentru a stabili caracterul artificial al creării condiţiilor necesare pentru a beneficia de o plată în temeiul FEADR legăturile de natură juridică dintre persoanele implicate în operaţiunea de investiţii respectivă.

Existenţa acestui element subiectiv poate fi de asemenea stabilită prin dovedirea unei coeziuni care poate să ia forma unei coordonări deliberate între diferiţii investitori candidaţi la acordarea unui ajutor reciproc, în temeiul unei scheme de ajutor din cadrul FEADR, în special atunci când proiectele de investiţii sunt identice şi când există o legătură geografică, economică, funcţională, juridic şi/sau personală între aceste persoane".

Comisia Europeană-Direcţia Generală pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a emis la data de 10.10.2013 Nota Directoare pentru auditori nr. 22 prin care se arată că, pentru elementele subiective, trebuie stabilit mai întâi scopul principal şi real al cererii de finanţare, adică elementele reale care pot fi luate în considerare pentru a stabili natura artificială a condiţiilor pentru obţinerea finanţării sunt legăturile juridice, economice şi/sau personale între persoanele implicate în investiţie, indicatorii nominalizaţi în Nota directoare fiind identificaţi în speţa de faţă, indicatori care duc la concluzia că toate societăţile au fost create pentru obţinerea unui avantaj nejustificat în favoarea lui B. sau familiei acestuia.

Nu trebuie omis nici faptul că recurenta-reclamantă nu a respectat nici criteriul de selecţie vizând crearea locurilor de muncă, pentru perioada iunie 2011- aprilie 2012 a avut 2 angajaţi, pentru perioada aprilie 2012- iulie 2013 a avut doi angajaţi, iar pentru perioada 2013- 2014 a avut 5 angajaţi (o parte fiind angajaţi anterior/ulterior la S.C. C. SRL) în condiţiile în care prin cererea de finanţare s-a angajat să creeze 8 locuri de muncă.

Recurenta S.C. A. S.R.L. formal apare ca o identitate independentă dar din probatoriul administrat rezultă, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, că legăturile de familie dintre acţionarii S.C. C. S.R.L., B. şi S.C. A. S.R.L., legăturile juridice şi economice duc la concluzia că societatea recurentă a fost înfiinţată pentru a obţine avantaje unui terţ, respectiv familiei B., obiectivul programului FEADR - măsura 312 fiind încălcat.

De asemenea, au fost încălcate şi dispoziţiile art. 1 alin. 3 din Contractul de finanţare, angajamentele asumate prin cererea de finanţare fiind obligatorii pentru beneficiari.

De altfel prin recursul formulat, recurenta nu arată care sunt motivele de nelegalitate ale sentinţei recurate arătând doar că "hotărârea instanţei de fond este nelegală", limitându-se a prezenta pe larg situaţia de fapt.

Faptul că anterior încheierii contractului de finanţare, autoritatea competentă a verificat condiţiile de eligibilitate nu exonerează recurenta de îndeplinirea obligaţiilor contractuale respectiv dispoziţiile din contract, conform căruia "Beneficiarul acceptă finanţarea nerambursabilă şi se angajează să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile cuprinse în prezentul Contract şi cu legislaţia naţională şi comunitară în vigoare, iar pe perioada de monitorizare de 5 ani de la data ultimei plăţi beneficiarul trebuie să respecte toate angajamentele asumate prin documentaţia depusă în vederea obţinerii ajutorului financiar nerambursabil".

Este evident că nu s-a urmărit realizarea unei entităţi juridice de sine stătătoare, apte să îndeplinească obiectivul general şi obiectivul specific al măsurii 312, ci a unei entităţi menite să creeze un avantaj nejustificat în favoarea familiei B., indicatorii fizici, legali, financiari aşa cum rezultă din actele de la dosar ducând la aceeaşi concluzie.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 92 din 9 mai 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 92 din 9 mai 2018 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2021.