Cassation appeal void for failing to articulate specific grounds of illegality under Art. 488 CPC

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14.08.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului:

- în principal, anularea Deciziei nr. 712/18.07.2019, conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001;

- în subsidiar, modificarea sancţiunii dispuse, în sensul înlocuirii amenzii în cuantum de 5.000 RON cu sancţiunea transmiterii unei somaţii de intrare în legalitate.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 937 din 10 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia de tardivitate, ca neîntemeiată şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 937 din 10 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi rejudecarea cauzei, în sensul anulării Deciziei nr. 712/18.07.2019, emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului şi exonerării societăţii de la plata amenzii.

Recurenta-reclamantă susţine că instanţa de fond a considerat că apărările sale nu sunt suficiente pentru a combate prezumţia de legalitate a deciziei atacate, deşi această decizie nu poate face dovada prin ea însăşi a existenţei faptei, a autorului acesteia şi a vinovăţiei.

Susţine că dispoziţiile CEDO fac parte din dreptul intern al României şi că legislaţia internă, respectiv art. 34 din O.G. nr. 2/2001 şi art. 1169 din C. civ. conţin prevederi contrare şi mai puţin favorabile reglementărilor europene.

Mai arată că, în fapt, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat contravenţiile ca intrând în sfera penalului, astfel că în speţă se impun a fi recunoscute şi garanţiile specifice în materie penală din art. 6 al CEDO.

De asemenea, invocă încălcarea dreptului la liberă exprimare, garantat de articolul 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în contextul în care Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a acordat întotdeauna protecţie libertăţii presei, invocând jurisprudenţa acestor instanţe europene, în raport cu care consideră că nu i se poate imputa moderatorului că nu s-a disociat de afirmaţiile invitatului.

În subsidiar, solicită reindividualizarea cuantumului amenzii şi aplicarea unei amenzi la minimul legal, respectiv emiterea unei somaţii de intrare în legalitate.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că prima instanţă a respins în mod corect acţiunea ca neîntemeiată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de către instanţă din oficiu, Înalta Curte constată că recursul este nul.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, examinând cererea de recurs formulată de către reclamanta A. S.A., Înalta Curte constată că nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât aspectele invocate prin cererea de recurs nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, sub un prim aspect, instanţa de recurs constată că aceasta reprezintă o redare fidelă a cererii de chemare în judecată depuse la instanţa de fond la dosar, aspectele invocate făcând obiectul analizei primei instanţe, prin cererea de recurs nefiind adus niciun argument suplimentar care să se circumscrie motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

În acest sens, se constată că ultimul paragraf din pagina 2 a cererii de recurs, pagina 3 integral şi primul paragraf din pagina 4 au fost preluate din cererea de chemare în judecată, după cum urmează: ultimele două paragrafe din pagina 4, primele trei paragrafe şi parţial paragraful patru din pagina 5 din acţiunea depusă în faţa instanţei de fond.

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că pasajele ce nu au fost preluate din cererea de chemare în judecată nu conţin critici de nelegalitate aduse hotărârii recurate, ci reprezintă consideraţii teoretice şi jurisprudenţă cu caracter general referitoare la dreptul la liberă exprimare, precum şi nemulţumiri ale recurentei-reclamante, ce nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate.

Cu alte cuvinte, susţinerile din cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalităţii hotărârii recurate, în condiţiile în care prin hotărârea recurată instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că reclamanta a încălcat art. 40 alin. (4) din Codul audiovizualului, iar prin cererea de recurs nu se critică în niciun mod considerentele primei instanţe cu privire la legalitatea şi temeinicia sancţiunii aplicate, în ceea ce priveşte aplicarea prevederilor sus menţionate din Codul audiovizualului.

Pe de altă parte, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, cât timp criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

În speţă, în raport cu motivul de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă nu a arătat care sunt normele de drept material ce au fost, în opinia sa, încălcate sau aplicate greşit de către prima instanţă şi nici argumentele pentru care a apreciat în acest mod.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constată nul recursul declarat de A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 937 din 10 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 937 din 10 decembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 martie 2022.