Ineligibility of accelerated restricted tender and 100% financial correction for restrictive qualification criteria violating public procurement law

Şedinţa publică din data de 16 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 16 iunie 2017 sub nr. x/2017 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia de Inspecţii Economico-Financiară anularea Deciziei nr. 8/CA/27.03.2017 privind soluţionarea contestaţiei administrative formulate de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale prin DG PAM -POP împotriva Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/22.12.2016, anularea Notei nr. x/22.12.2016 emisă de MFP-DIEF, în baza art. 34 alin. (3) şi alin. (46)-51 din O.U.G. nr. 66/2011cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 1, art. 8 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu modificările şi completările ulterioare, întoarcerea executării, potrivit prevederilor art. 723 C. proc. civ.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1126 pronunţată în data de 12 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice - Direcţia de Inspecţii Economico-Financiară, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1126 pronunţată în data de 12 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

După expunerea istoricului speţei, recurentul - reclamant menţionează următoarele aspecte în susţinerea căii de atac promovate:

- instanţa de fond nu a motivat în nici un fel înlăturarea aspectelor invocate de instituţia reclamantă, a ignorat cu desăvârşire înscrisurile depuse la dosarul cauzei, din care rezulta fără putinţă de tăgadă faptul că derularea procedurii de achiziţie a fost conform prevederilor legale în vigoare la acea data, că a respectat principiul proporţionalităţii cu referire la solicitarea unui număr minim de contracte, cât şi principiul transparenţei prin alegerea procedurii de atribuire cu respectarea dispoziţiilor art. 117 din O.U.G. nr. 34/2006;

- pe fondul cauzei a menţionat că a respectat prevederile art. 8 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 când a procedat la organizarea unei licitaţii restrânsă-accelerată, menţionând în mod explicit toate motivele în referatul de necesitate/nota justificativă;

- instanţa de fond a reţinut în mod eronat că nu a respectat principiul proporţionalităţii când a impus o cerinţă minima de calificare constând în aceea că operatorii economici trebuie să prezinte un număr minim de 2 contracte de servicii similar prestate în ultimii trei ani şi cel puţin unul să aibă o valoare egală sau mai mare cu suma de 1.500.000 euro, întrucât a criteriile au fost stabilite conform O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006 în forma de la momentul publicării anunţului.

- menţionează că la acel moment autoritatea contractantă nu avea posibilitatea de a determina valoarea estimate a acordului cadru conform anunţului de participare (existând un interval valoric între 200.000 - 1.000.000 euro), singura informaţie financiară disponibilă face referire la numărul de ore considera necesar pentru evaluarea unui proiect şi cuantumul tarifului orar aplicat.

- autoritatea contractantă nu avea la dispoziţie suficiente informaţii pentru a determina valoarea estimate a acordului cadru în conformitate cu specificul concret al serviciilor ce urmau să fie prestate;

- la stabilirea cerinţei de calificare, s-a considerat că, prin raportare la importanţa implementării în buna condiţii a unui contract cu implicaţii majore în ceea ce priveşte atragerea masivă de resurse financiare nerambursabile de către statul român, este necesară probarea implementării, pe parcursul profesional, a cel puţin 2 contracte similare.

Astfel instanţa de fond nu a apreciat importanţa deţinerii unui sistem IT/platforma privind gestionarea activităţii ANPA ca Autoritate de Management pentru Programul Operaţional de Pescuit, prin care Statul Român raporta Uniunii Europene situaţia proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile, raportare obligatorie.

- ulterior atribuirii contractului, legiuitorul prin adoptarea unor acte normative în aplicarea dispoziţiilor O.U.G. nr. 34/2006, a explicitat în detaliu nivelul până la care autoritatea contractantă poate formula o cerinţă prin anunţul de participare;

- în mod nelegal şi netemeinic instanţa de fond a reţinut că instituţia pârâtă necesitatea implementării unui astfel de sistem IT era cunoscut încă din anul 2006, iar echipa de control a reţinut că autoritatea contractantă deţinea încă din anul 2008 toate elementele necesare demarării unei astfel de achiziţii.

Susţine că abia după intrarea în vigoare a H.G. nr. 442/2009 a dispus de cadrul legal privind eligibilitatea cheltuielilor efectuate de beneficiari în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul Operaţional pentru pescuit 2007-2013.

- autoritatea contractantă a primit o singură solicitare de clarificări referitoare la modul de depunere a candidaturilor;

- referitor la cerinţele minime arată că dintr-o eroare material autoritatea contractantă a inserat în anunţul de participare cerinţele de clarificare privind COTS certificările ISO 27001 şi OHSAS 18001.

- susţine că corecţia de 100% este excesivă, nefiind respectat principiul proporţionalităţii, cu atât mai mult cu cât echipele de control din 2014 şi din 2016 au dispus sancţionarea MADR de două ori pentru aceeaşi neregulă, ultima fiind de 100% din valoarea contractului x/2009, desi au respectat legislaţia privind achiziţia publică;

- în mod eronat prima instanţă a reţinut că prin scurtarea perioadei de depunere a candidaturilor, accelerarea procedurii şi continuarea procedurii de achiziţei cu un singur candidat ar fi condus la inexistenţa competiţiei;

- instanţa de fond nu a avut în vedere că această achiziţie era de interes major, aspect ce rezultă inclusiv din preambulul Regulamentului 1198/2006, respectiv alin. (4) şi (6).

- respectând prevederile art. 86 din O.U.G. nr. 34/2006, în mod legal recurentul a continuat procedura de achiziţie cu un singur candidat, întrucât acesta îndeplinea toate cerinţele de calificare.

- în mod cert alegerea procedurii de licitaţie restrânsă şi accelerarea acesteia, sunt conforme cu legislaţia în materia achiziţiilor publice în vigoare la data desfăşurării misiunii.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 7 ianuarie 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 12 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor. Ulterior, termenul de judecată a fost preschimbat pentru data de 16 martie 2021, prin încheierea de şedinţă din data de 17 aprilie 2019.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei atacate prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte, prin raportare la prevederile legale incidente, dar şi la contextul factual al cauzei, constată că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare expuse.

Reclamantul a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ Decizia nr. 8/CA/27.03.2017 şi Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/22.12.2016 emise de MFP-DIEF.

Prin actele contestate s-a reţinut că, pentru contractul nr. x/08.07.2009 încheiat cu S.C. A. S.A., din cadrul proiectului "Servicii informatice privind gestiunea proiectelor în cadrul Programului Operaţional pentru Pescuit (POP) 2007-2013", beneficiar DGP - AM POP, autoritatea de management nu a aplicat în mod eficace normele în materie de achiziţii publice, procedura de achiziţie publică utilizată pentru acest proiect fiind considerată a fi neconformă cu reglementările legale, iar cheltuielile aferente considerate ca fiind neeligibile pentru finanţare din partea UE (100 % din contribuţia UE)

Instanţa de fond a respins acţiunea apreciind că sunt neîntemeiate criticile reclamantei aduse actului administrativ.

Împotriva acestei soluţii, reclamanta a declarat recurs apreciind că instanţa de fond a încălcat normele de drept material, nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate.

Motivele de casare invocate de recurenta-reclamantă în susţinerea recursului promovat în cauză sunt prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica referitoare la nemotivarea hotărârii recurate (art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.), Înalta Curte reţine că este nefondată.

Potrivit disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunţată de instanţă ca urmare a soluţionării cauzei cu care a fost investită va cuprinde:

"...motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Respectarea acestei cerinţe are valoare de principiu şi se circumscrie obligaţiei ce revine instanţei de a garanta părţilor exerciţiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.

Jurisprudenţa CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situaţia în care instanţa procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor şi mijloacelor de probă ale părţilor, pentru a le aprecia pertinenţa.

Examinând considerentele sentinţei recurate, se constată că judecătorul fondului a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor părţilor, expunând pe larg motivele pentru care a admis, respectiv cele pentru care a înlăturat argumentele părţilor, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, care afirmă că instanţa de fond a făcut o motivarea contradictoriu cu încălcarea prevederilor legale incidente cauzei, fără a aduce o argumentare convingătoare soluţiei pronunţate.

Critica vizând faptul că judecătorul fondului nu a cercetat şi nu s-a pronunţat asupra tuturor motivelor invocate, nu poate fi reţinută de către instanţa de control judiciar şi pentru faptul că instanţa nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susţinere a părţilor, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluţionarea cauzei.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greşită a normelor de drept material este nefondat.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Pentru a răspunde criticilor formulate de recurentul-reclamant cu privire la sentinţa atacată, Înalta Curte reţine că acestea pot fi sintetizate într-o singură critică, respectiv aceea că, în mod nelegal prin hotărârea atacată s-a reţinut că, în cauză, a fost legal aplicată corecţia de 100% din contractul nr. x/2009.

Înalta Curte nu poate primi susţinerea recurentului potrivit căreia hotărârea recurată încalcă normelor de drept material, aplicându-se texte de lege străine situaţiei de fapt şi prin extinderea unor norme juridice dincolo de ipotezele la care se aplică.

Sub acest aspect judecătorul fondului a arătat cu claritate prevederile legale incidente, fără a adăuga la actul atacat, extrăgând cu cuprinsul notificării contestate esenţa, respectiv textele de lege indicate şi a răspuns conform acestora tuturor criticilor adese de către reclamant actului administrativ.

Pe fondul cauzei se reţine că prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/22.12.2016, intimatul-pârât a dispus în sarcina MADR o corecţie de 100% din valoarea contractului nr. x/08.07.2009 încheiat între Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultura, în calitate de autoritate contractantă şi S.C. A. S.A., după ce anterior prin Nota de constatare cu nr. x/2.06.2014 s-a aplicat în sarcina reclamantului o corecţie de 25% din valoarea aceluiaşi contract.

Împotriva celei din urmă note de constatare precum şi a deciziei emise in calea contestaţiei exercitate împotriva sa, intre părţi a existat pe rol un litigiu soluţionat definitiv prin respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul din prezenta cauză.

Instanţa de recurs, faţă de susţinerea reclamantei că prin două note de constatare i-au fost aplicate două sancţiuni pentru aceeaşi neregulă aspect precizează că a fost investită cu verificarea soluţiei pronunţate de instanţa de fond asupra legalităţii Deciziei nr. 8/CA/27.03.2017 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/22.12.2016, acte administrative autonome.

Prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare s-a reţinut nerespectarea procedurilor de publicitate şi stabilirea în documentaţia de atribuire sau în anunţul de participare a unor criterii de calificare şi selecţie sau a unor factori de evaluare nelegali sau criterii calificare restrictive.

Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanţe în sensul că recurenta nu a respectat cerinţele impuse de O.U.G. nr. 34/2006 (forma în vigoare la data lansării procedurii contractului de achiziţie publică), în sensul că, pentru motive de urgenţă, autoritatea contractantă are dreptul de a accelera aplicarea procedurii prin reducerea perioadei, dar nu la mai puţin de 15 zile şi în cazul în care anunţul de participare este transmis, în format electronic, spre publicare în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, perioada se poate reduce cu 5/7 zile, în funcţie de situaţie.

Or, în speţa de faţă, prin anunţul de participare a fost lansată procedura de licitaţie restrânsă accelerată în vederea atribuirii contractului de achiziţie publică "Servicii informatice privind gestiunea proiectelor în cadrul Programului Operaţional pentru Pescuit", motivat de faptul că exista riscul ca fondurile europene ce trebuiau atrase să devină indisponibile.

În mod corect a fost respinsă motivaţia autorităţii contractante pentru necesitatea accelerării procedurii de licitaţie restrânsă, având în vedere că aceasta s-a datorat strict unei situaţii de organizare a procedurilor de achiziţie publică.

Instituţia recurentă nu se putea prevala de propria sa inacţiune privind organizarea procedurii de achiziţie pentru sistemul IT, a cărui necesitate îi era cunoscută încă din anul 2006, pentru a justifica accelerarea procedurii avea posibilitatea de a identifica alte soluţii pentru a se asigura că dispune de sistemul IT.

Critica vizând faptul că instanţa de fond a reţinut eronat că recurentul-reclamant ar fi introdus cerinţe de calificare restrictive, nu poate fi reţinută, întrucât cerinţa minimă obligatorie de calificare ca un operator să dovedească că a avut un anumit număr (minim) de contracte de servicii prestate în ultimii trei ani sau de a impune o valoare minimă sau egală a contractelor derulate este nelegală.

Înalta Curte mai constată că, în cadrul contractului era prevăzută o componentă de furnizare hardware, având o valoare estimată de 532.200,00 Euro, componentă ale cărei coduri CPV, ce nu a fost inclusă de către autoritatea contractantă în anunţul de participare şi în documentaţia de atribuire, deşi ea ar fi atras mai mulţi competitori, chiar şi în cadrul unei licitaţii restrânse - accelerate.

Se constată de către instanţa de recurs că, reclamantul nu a contestat cele reţinute prin actul administrativ în ceea ce priveşte situaţia de fapt şi că instituţia recurentă nu poate explica cum doar o singură societate îndeplinit criteriile stabilite prin caietul de sarcini şi alte societăţi nu au depus oferte.

În acest context, fără a se cunoaşte motivul neparticipării, se poate prezuma că societăţile nu au depus oferte, întrucât instituţia recurentă a inserat în caietul de sarcini anumite cerinţe restrictive şi a omis să prezinte o componentă de furnizare hardware, ce ar fi atras mai mulţi competitori şi implicit servicii mai bune, la un preţ mai bun.

Înalta Curte constată că au fost încălcate dispoziţiile O.U.G. nr. 34/2006 şi H.G. nr. 925/2006, în vigoare la data publicării anunţului de participare întrucât numărul minim al candidaţilor indicat în anunţul de participare trebuie să fie suficient pentru a asigura o concurenţă reală (nu mai mic de 5), iar în cazul în care numărul candidaţilor selectaţi conform prevederilor art. 85 alin. (2) din ordonanţa de urgenţă este mai mic decât numărul minim prevăzut în anunţul de participare (...) autoritatea contractantă are dreptul de a trece la etapa a doua a procedurii de atribuire în măsura în care numărul de candidaţi selectaţi este de cel puţin 3. În cauză au fost 4 oferte şi doar Asocierea A. S.A. şi B. S.A. s-a calificat în etapa a II-a a procedurii de licitaţie restrânsă.

Faţă de aspectele menţionate se constată nerespectarea de către autoritatea contractantă a unor elemente accesorii ale legislaţiei naţionale şi comunitare în domeniul achiziţiei publice, situaţie în raport de care, în mod corect au fost constatate nereguli cu privire la procedura derulată.

În legătură cu legalitatea aplicării corecţiei financiare, Înalta Curte reţine faptul că, potrivit art. 4 din H.G. nr. 875/2011 cu modificările şi completările ulterioare, în aplicarea prevederilor art. 6 alin. (3), art. 27, 28 şi ale anexei din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, "în cazul în care, pentru acelaşi contract de achiziţie verificat, se constată existenţa mai multor nereguli/abateri privind regimul achiziţiilor pentru care trebuie aplicate corecţii financiare/reducerile procentuale prevăzute în anexa la ordonanţă, se va aplica valoarea cea mai mare a corecţiei/reducerii procentuale propuse".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că, în speţa de faţă, prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/19.10.2016, având în vedere că autoritatea contractantă a atribuit un contract fără respectarea cerinţelor legale în materie, ceea ce a condus la restricţionarea altor operatori economici de a participa la procedura de achiziţie publică, s-a stabilit în mod legal o corecţie financiară reprezentând 100% din valoarea contractului.

De altfel, instanţa de recurs reţine că, deşi instituţia recurentă a susţinut că executarea lucrărilor contractate prin contractul nr. x/2009 trebuia făcut de urgenţă şi nu a avut o altă posibilitate existând riscul pierderii fondurilor, nu a probat această împrejurare. Or, cel care face o afirmaţie în faţa instanţei trebuie să o dovedească.

Prin urmare, sarcina probei revenea recurentului-reclamant, care nici în faţa primei instanţe şi nici în faţa instanţei de recurs nu a făcut dovada faptului că realizarea lucrărilor contractate prin contract, ar justifica urgentarea procedurii de achiziţie publică .

În ceea ce priveşte încălcarea principiului neretroactivităţii legii, Înalta Curte are în vedere statuările CJUE asupra acestei chestiuni ca argument în combaterea ideii în sensul că ar fi incidentă definiţia neregulii, cuprinsă în art. 2 lit. a) din O.G. nr. 79/2003, care ar fi mai favorabilă din perspectiva modului în care impune condiţia prejudiciului.

De asemenea, şi stabilirea corecţiilor financiare ar putea fi făcută în baza O.U.G. nr. 66/2011 "cu condiţia să fie vorba despre aplicarea unei reglementări noi la efectele viitoare ale unor situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare".

În speţă, "situaţia" apărută sub imperiul legii vechi este dată de împrejurarea că recurenta a încălcat dispoziţiile legale incidente în materia achiziţiilor publice, forma actelor normative în vigoare la momentul derulării procedurilor respective, precum şi prevederile contractului de finanţare.

Pentru a fi în prezenţa unei nereguli, trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale naţionale şi/sau europene, precum şi prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Prin neregulile săvârşite s-au adus astfel prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat.

Dispoziţiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, stipulează că termenul de "prejudiciu" are semnificaţia dată de reglementările incidente şi de ghidurile lor de aplicare, emise de Uniunea Europeană/donatorul public internaţional.

Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

În concluzie, în acord cu legislaţia europeană, existenţa abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potenţialitatea prejudicierii bugetului U.E.

Instanţa de recurs nu poate primi nici criticile recurentei vizând faptul că neregulile constatate nu sunt de natură să creeze o pagubă, având în vedere jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în interpretarea acestei noţiuni, potrivit căreia săvârşirea unei abateri în sine are potenţial vătămător la adresa bugetului Uniunii Europene.

Înalta Curte aminteşte dispoziţiile art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora "orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară şi corespunzătoare scopului urmărit, atât în ceea ce priveşte resursele angajate în constatarea neregulilor, cât şi în ceea ce priveşte stabilirea creanţelor bugetare rezultate din nereguli, ţinând seama de natura şi frecvenţa neregulilor constatate şi de impactul financiar al acestora asupra proiectului/programului respectiv", ceea ce presupune că autoritatea competentă are un drept de apreciere asupra măsurilor şi sancţiunilor administrative pe care le consideră necesare şi adecvate scopului propus, în funcţie de variate elemente, precum, gradul de vinovăţie al beneficiarului, tipul concret al abaterii - faptă omisivă sau comisivă, efectele concrete asupra bugetului Uniunii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurentă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentinţa recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinţei civile nr. 1126 din 12 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2021.