Taxpayer's appeal admitted; joint liability ruling quashed and remanded for failure to state reasons.

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată la data de 18.07.2019 pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea Deciziei nr. 29/24.06.2019 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi a Deciziei nr. 1126/04.03.2019 de angajare a răspunderii solidare conform art. 25 alin. (2) lit. c) şi d) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, emise de AJFP Bihor în dosarul de executare nr. x/2012, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 10/CA/2020-PI din 04 februarie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Administratia Judeţeană a Finantelor Publice Bihor şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj Napoca, fără cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 10/CA/2020-PI din 04 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 1126/04.03.2019 de angajare a răspunderii solidare în situaţia atragerii răspunderii solidare prevăzute la art. 25 alin. (2) lit. c) şi d) din Legea 207/2015, emise de AJFP Bihor, şi împotriva Deciziei nr. 29/24.06.2019 emise de DGRFP Cluj Napoca, în sensul anulării deciziilor contestate ca nelegale şi netemeinice, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului arată că prin decizia nr. 1126/04.03.2019, AJFP Bihor a dispus angajarea răspunderii sale solidare în vederea realizării în tot a creanţelor fiscale datorate de S.C. B. S.R.L., în limita sumei de 7.367.399 RON, organul fiscal considerând că sunt îndeplinite condiţiile art. 25 alin. (2) lit. c) din Legea 207/2015, întrucât nu a depus la instanţă o cerere de deschidere a procedurii insolvenţei societăţii, deşi de administrarea în fapt a societăţii s-a ocupat domnul C., dovadă în acest sens fiind împuternicirea notarială din dosarul de urmărire penală în care societatea B. S.R.L. a fost cercetată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală.

Arată că împotriva Deciziei nr. 1126/04.03.2019 a formulat contestatie administrativă, înregistrată la AJFP Bihor sub nr. x/09.05.2019, prin care a învederat că nu a fost administratorul de fapt al acestei societăţi, recurentul-reclamant apreciind că, în raport cu sentinţa civilă nr. 1614/2017, pronunţată de Judecătoria Oradea la data de 27 februarie 2017 în dosar nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1909/2017, pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 18.09.2017, se impunea reţinerea autorităţii/puterii de lucru judecat, conform art. 430 alin. (2) C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa a dispus admiterea în parte a plângerii contraveţionale formulate de recurent împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei nr. x/20.09.2016, dispunând înlocuirea sancţiunii amenzii în cuantum de 2.000 RON cu avertismentul.

Precizează că a făcut demersuri în vederea radierii societăţii, sens în care a anexat cererea adresată Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Bihor, prin care a solicitat să i se comunice în copie certificată în conformitate cu originalul toate actele societăţii B. S.R.L., în vederea efectuării demersurilor pentru radierea societăţii, comunicându-i-se că acest lucru este posibil numai dacă declară că a pierdut actele solicitate. Apreciază că în acest mod a făcut dovada demersurilor efectuate în vederea radierii societăţii, însă a fost în imposibilitate obiectivă să finalizeze procedura, întrucât actele şi ştampila societăţii erau în posesia numitului C., astfel că nu poate fi vorba de o rea-credinţă a sa.

Consideră că la dosar au fost depuse şi alte înscrisuri ce dovedesc faptul că nu a fost administratorul de fapt al societăţii.

Mai arată că prin Ordonanţa din 08.12.2017, procurorul de caz a dispus clasarea cauzei în ceea ce priveşte societatea B. S.R.L., reţinând că fapta nu este prevăzută de legea penală sau nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege. Prin aceeaşi ordonanţă s-a dispus disjungerea cauzei pentru infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 privitor la 12 societăţi comerciale care în cursul anului 2013 au înregistrat în evidenţele contabile facturi fictive care atestă achiziţia de mărfuri sau servicii de la societatea tip fantomă B. S.R.L., iar din referatul cu propunere de clasare reiese că de activitatea societăţii s-a ocupat numitul C..

De asemenea, consideră că niciuna dintre condiţiile prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. c) şi d) din Legea 207/2015 nu sunt îndeplinite în cauză.

Pe de altă parte, ca efect al neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 25 lit. c) şi d) din Legea 207/2015, consideră că se impune verificarea existenţei şi/sau întinderii prejudiciului cauzat bugetului de stat de către societate. Analizând Ordonanţa de clasare, apreciază că acest prejudiciu nu există în materialitatea lui, întrucât statul a fost prejudiciat de societăţile beneficiare.

Precizează că prin Decizia nr. 29/24.06.2019, DGRFP Cluj-Napoca - Comisia de Analiză a Soluţionării Contestaţiilor împotriva deciziilor de angajare a răspunderii solidare a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 1126/04.03.2019.

Consideră că, în speţă, Comisia de Contestaţii nu a luat în considerare apărările sale din contestaţia administrativă, respectiv faptul că prin sentinţa civilă nr. 1614/2017, pronunţată de Judecătoria Oradea la data de 27 februarie 2017 în dosarul nr. x/2016, instanţa a stabilit cu putere de lucru judecat, că nu recurentul-reclamant s-a ocupat de administrarea societăţii; că prin Ordonanţa de clasare din 08.12.2017 din dosarul nr. x/2015, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor a reţinut, cu autoritate de lucru judecat, că de activitatea societăţii B. S.R.L. s-a ocupat numitul C. şi că societatea nu avea obligaţia de a înregistra în evidenţa contabilă operaţiunile cu societăţile beneficiare, precum şi faptul că societatea B. nu a prejudiciat bugetul de stat, prejudiciul de peste 7 milioane de RON urmând a fi recuperat de la societăţile beneficiare. Apreciază că şi Ordonanţa de clasare se bucură de autoritate de lucru judecat.

Consideră că sentinţa recurată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, precum şi cu o greşită analiză a probatoriului administrat.

Astfel, consideră că sunt incidente dispoziţiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la autoritatea/puterea de lucru judecat în ceea ce priveşte faptul că recurentul-reclamant nu a fost administrator faptic al societăţii, o altă persoană desfăşurând activitate folosind denumirea şi actele societăţii, considerentele sentinţei civile nr. 1614/2017 pronunţate în dosar nr. x/2016 fiind clare sub acest aspect.

Mai arată că instanţa de fond nu a făcut niciun fel de trimitere la demersurile întreprinse de către reclamant în vederea deschiderii procedurii insolvenţei societăţii, deşi a făcut dovada acestor demersuri, precum şi a faptului că o altă persoană, şi nu recurentul-reclamant, a înfiinţat efectiv societatea.

Precizează că, după pronunţarea sentinţei recurate, a intrat în posesia procurii autentificate sub nr. x/24.09.2012 de BNP D., prin care recurentul l-a împuternicit cu puteri depline în activitatea societăţii pe numitul C..

Susţine că, deşi a mandatat un terţ să se ocupe de administrarea societăţii, nu a urmărit prejudicierea bugetului de stat; că nu există o legătură de cauzalitate între culpă şi prejudiciu; că nu a cunoscut că societatea B. S.R.L. a derulat operaţiuni intracomunitare decât la momentul audierii sale, în calitate de martor, de către organele statului; că la momentul înfiinţării societăţii B. S.R.L. era elev, iar la momentul derulării activităţilor comerciale de către societatea B. S.R.L. lucra pe un şantier ca muncitor necalificat, ulterior studiind la Facultatea de Energetică şi angajându-se ca funcţionar cu statut special în cadrul Penitenciarului Oradea.

4. Apărările formulate

4.1. Deşi au fost legal citate, intimatele-pârâte nu au formulat întâmpinare.

4.2. Recurentul-reclamant A. a depus note de şedinţă, prin care arată că, de la momentul declarării recursului, s-a admis apelul pe care l-a formulat în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Oradea şi s-a dispus respingerea cererii de atragere a răspunderii sale patrimoniale prin decizia nr. 304/C/2021. În acest sens, invocă excepţia autorităţii de lucru judecat a considerentelor şi a dispozitivului acestei decizii, sens în care a depus la dosar sentinţa şi decizia din acel dosar, precum şi sentinţa din dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Oradea, prin care pentru întreaga sumă s-a dispus atragerea răspunderii numitului C..

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat anularea Deciziei nr. 29/24.06.2019 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi a Deciziei nr. 1126/04.03.2019 de angajare a răspunderii solidare, conform art. 25 alin. (2) lit. c) şi d) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, emise de AJFP Bihor în dosarul de executare nr. x/2012.

Cu titlu preliminar, se constată că la termenul din data de 17 martie 2022, Înalta Curte a invocat, din oficiu, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dat fiind faptul că recurentul-reclamant prin cererea de recurs a formulat critici ce se circumscriu şi acestui motiv de nelegalitate, susţinând că instanţa nu i-a analizat toate susţinerile din acţiune, fără a-l invoca însă în mod expres, astfel că apreciază că se impune analiza hotărârii recurate prin prima acestui motiv de nelegalitate, pe care instanţa de recurs îl apreciază a fi fondat.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva acestui motiv de casare, Înalta Curte constată că, în speţă, considerentele hotărârii recurate reprezintă o redare fidelă a susţinerilor din întâmpinarea formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finantelor Publice Bihor, din cererea de chemare în judecată şi din referatul cu propunerea de clasare din dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor.

Astfel, paragrafele 8-12 din pagina 7 a sentinţei recurate sunt preluate din întâmpinarea formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finantelor Publice Bihor, aflată la dosarul de fond; paragraful 1 din pagina 8 a sentinţei recurate sunt preluate din aceeaşi întâmpinare; paragrafele 3-8 din pagina 8 a sentinţei recurate sunt preluate din referatul cu propunerea de clasare din dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, depus la dosarul de fond; paragrafele 9 şi 10 din aceeaşi pagină, pagina 9, precum şi primele 5 paragrafe ale paginii 10 din hotărârea recurată sunt preluate din întâmpinarea formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în considerentele sentinţei recurate nu se regăsesc argumente proprii ale instanţei, care să susţină soluţia pronunţată.

Cu alte cuvinte, hotărârea recurată nu cuprinde elementele logico-juridice ce au condus instanţa la soluţia pronunţată şi care să facă posibilă exercitarea controlului judecătoresc, singurul motiv invocat prin cererea de chemare în judecată, analizat de către instanţa de fond, fiind cel referitor la puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 1614/2017, pronunţate de Judecătoria Oradea la data de 27 februarie 2017 în dosarul nr. x/2016.

Deşi instanţa de fond a analizat puterea de lucru judecat în raport cu sentinţa civilă nr. 1614/2017, pronunţată de Judecătoria Oradea la data de 27 februarie 2017 în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1909/2017, pronunţată de Tribunalul Bihor la data de 18.09.2017, ulterior, în recurs, recurentul-reclamant a depus la dosar alte două sentinţe, rămase definitive după pronunţarea hotărârii recurate, respectiv sentinţa nr. 59/F/2020 din 30.01.2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia nr. 304/C/2021-A din 24.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019 şi sentinţa nr. 398/F/2020 din 01.04.2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin neapelare, conform menţiunii aplicate pe hotărâre .

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Întrucât legiuitorul prevede cu titlu imperativ obligaţia motivării hotărârilor judecătoreşti într-un mod care să corespundă exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut constant în jurisprudenţa sa că "dreptul la un proces echitabil nu poate trece drept efectiv, decât dacă cererile şi observaţiile părţilor sunt cu adevărat studiate adică examinate de către tribunalul sesizat", iar art. 6 din C.E.D.O. impune în sarcina instanţei obligaţia de a proceda la o analiză efectivă a mijloacelor, argumentelor şi propunerilor de dovezi ale părţilor, în raport cu normele de drept aplicabile, pentru a da posibilitatea instanţei de control judiciar să verifice legalitatea şi temeinicia hotărârii pronunţate în primă instanţă şi pentru a crea premisele unui recurs efectiv la care partea are dreptul.

Or, preluarea aproape integrală în considerentele hotărârii recurate a argumentelor din cererea de chemare în judecată, din întâmpinarea formulată de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca - Administraţia Judeţeană a Finantelor Publice Bihor şi din referatul cu propunerea de clasare din dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, fără prezentarea considerentelor logice şi juridice ce au fundamentat soluţia din dispozitivul hotărârii, precum şi neanalizarea anumitor susţineri ale reclamantului din cererea de chemare în judecată, nu pot fi considerate că răspund cerinţei privind motivarea soluţiilor pronunţate de către instanţele judecătoreşti, în condiţiile în care aceasta nu poate răspunde exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi ale art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În consecinţă, se constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Înalta Curte constată că în recurs, recurentul-reclamant a depus la dosar sentinţa nr. x/2020 din 30.01.2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin decizia nr. 304/C/2021-A din 24.09.2021, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de E., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., împotriva pârâtului A. pentru suportarea de către acesta a prejudiciului adus masei credale a societăţii până la concurenţa datoriei către creditori.

De asemenea, cu aceeaşi ocazie recurentul-reclamant a depus la dosar sentinţa nr. x/2020 din 01.04.2020, pronunţată de Tribunalul Bihor, secţia a II-a civilă în dosarul nr. x/2019, rămasă definitivă prin neapelare, conform menţiunii aplicate pe hotărâre, prin care s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de E., în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. B. S.R.L., împotriva numitului C., pe care l-a obligat să aducă la masa credală a societăţii debitoare suma de 7.367.399 RON, reprezentând pasivul acestei societăţi.

Instanţa de recurs apreciază că se impune ca instanţa de fond, în rejudecare, să analizeze şi aceste hotărâri judecătoreşti din perspectiva unei eventuale incidenţe a dispoziţiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., iar în ipoteza în care ar considera că nu este incidentă autoritatea sau puterea de lucru judecat, să analizeze pe fond pretenţiile deduse judecăţii, cu examinarea tuturor motivelor invocate prin cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, odată cu cererea de recurs, recurentul-reclamant a depus la dosar copia procurii date numitului C. pentru a-l reprezenta cu puteri depline în activitatea societăţii şi în relaţiile acesteia cu alte entităţi şi cu organele fiscale, instanţa de fond urmând ca în rejudecare să aibă în vedere şi această procură.

De asemenea, în raport cu soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare, nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurentul-reclamant, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, apreciind că aceste fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 10/CA/2020-PI din 04 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 10/CA/2020-PI din 04 februarie 2020, pronunţate de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 martie 2022.