Tax assessment dispute: appeal allowed, judgment quashed and case remanded for violation of adversarial proceedings due to non-communication of expert report

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 martie 2018 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.A., în insolvenţă, prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C., a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor:

- în principal, anularea parţială a deciziei de impunere x/14.02.2017, a raportului de inspecţie fiscală şi a Deciziei 332 din 26.09.2017 privind soluţionarea contestaţiei în ceea ce priveşte suma de 1.697.885 RON reprezentând TVA suplimentar de plată stabilit prin decizia de impunere;

- în subsidiar, obligarea pârâtelor să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă şi să emită o decizie de soluţionare în ceea ce priveşte suma de 1.697.885 TVA pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei;

- anularea parţială a deciziei de impunere nr. x/14.02.2017, a Raportului de inspecţie fiscală şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 332/26.09.2017 în ceea ce priveşte sumele de 824 RON şi de 152.192 RON, ambele reprezentând impozit pe profit.

De asemenea, a solicitat a se face aplicarea art. 281 alin. (7) din Legea 207/2015 potrivit cărora dacă instanţa constată că soluţia adoptată de către organul fiscal este nelegală şi/sau netemeinică, se va pronunţa şi asupra fondului raportului juridic fiscal în ceea ce priveşte soluţionarea contestaţiei.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 7 din 21 ianuarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de expert D. împotriva încheierii de şedinţă din 9 decembrie 2019; a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtă; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Suceava, în procedura insolvenţei, prin reprezentat legal - administrator B. şi prin administrator judiciar C., în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi a anulat în parte decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 332/26.09.2017 şi decizia de impunere nr. x/14.02.2017, precum şi raportul de inspecţie fiscală din 14.02.2017, în sensul că a înlăturat suma de plată de 93.823 RON.

De asemenea, a obligat pârâtele să achite reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 5004,8 RON.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 7 din 21 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, rejudecarea cauzei şi respingerea în tot a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului arată, în ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanţa nu a dispus comunicarea către recurentă a tuturor actelor de procedură, respectiv nu i s-a comunicat raportul de expertiză contabilă judiciară, astfel că a fost în imposibilitatea de a formula obiecţiuni.

Sub acest aspect, consideră că se impune înlăturarea din considerentele hotărârii recurate a argumentului că organul fiscal nu a criticat modalitatea de calcul avansată de către expert şi nu a susţinut un punct de vedere contrar, nefiind formulate obiecţiuni la raportul de expertiză.

Consideră că în acest mod a fost încălcat principiul contradictorialităţii, întrucât instanţei îi revenea obligaţia de a dispune citarea părţilor şi comunicarea tuturor actelor de procedură.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că sentinţa recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, astfel că nu respectă cerinţele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., respectiv hotărârea nu cuprinde punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant şi nici raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată, ceea ce face să nu poată fi exercitat controlul judiciar.

Recurenta-pârâtă invocă lipsa de motivare în raport cu: împrejurarea că prima instanţă a reţinut că există o obligaţie de plată a impozitului pe profit, dar că nu este justificată impunerea sumei de 93.823 RON; respingerea excepţiei inadmisibilităţii.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că hotărârea recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material constând în: art. 269 alin. (1) lit. c) şi d), art. 276 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, art. 24 alin. (1), art. 21 alin. (3) lit. i), art. 22 alin. (5)1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, pct. 50 alin. (1), pct. 51 alin. (1), pct. 108 alin. (1) şi (3) din OMFP nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene, în vigoare la data efectuării operaţiunilor.

În esenţă, consideră că în mod eronat instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii în ceea ce priveşte atacarea deciziei nr. 332/26.09.2017 referitoare la suma de 824 RON, reprezentând impozit pe profit şi că în mod greşit instanţa de fond a concluzionat că societatea datorează impozit pe profit doar în sumă de 58.369 RON, şi nu de 93.823 RON.

4. Apărările formulate

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava a formulat întâmpinare, prin care solicită admiterea recursului pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

C., în calitate de lichidator judiciar al intimatei-reclamante S.C. A. S.A. Suceava, a depus note de concluzii, prin care solicită respingerea recursului, ca neîntemeiat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu criticile formulate prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că recursul este fondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta S.C. A. S.A., în insolvenţă, prin administrator special B. şi prin administrator judiciar C., a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o acţiune prin care a solicitat: în principal, anularea parţială a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 332 din 26.09.2017, emise de Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, a deciziei de impunere nr. x/14.02.2017 şi a raportului de inspecţie fiscală, emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava, pentru suma de 1.697.885 RON reprezentând TVA suplimentar de plată; în subsidiar, obligarea pârâtelor să soluţioneze pe fond contestaţia administrativă şi să emită o decizie de soluţionare în ceea ce priveşte suma de 1.697.885 TVA pentru care s-a dispus suspendarea soluţionării contestaţiei; anularea parţială a deciziei de impunere nr. x/14.02.2017, a Raportului de inspecţie fiscală şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 332/26.09.2017, privind sumele de 824 RON şi de 152.192 RON, ambele reprezentând impozit pe profit. A solicitat ca instanţa să aplice art. 281 alin. (7) din Legea 207/2015, respectiv să se pronunţe şi asupra fondului raportului juridic fiscal.

Prin încheierea din data de 3.12.2018, instanţa a disjuns capătul de cerere având ca obiect suma de 1.697.885 RON TVA şi s-a dispus formarea unui nou dosar, în dosarul de faţă instanţa rămânând învestită doar cu privire la impozitul pe profit criticat prin acţiune.

Examinând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de către recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că este fondat.

Acest motiv de casare are în vedere neregularităţi procedurale, altele decât cele prevăzute la alin. (1)-(4), precum şi nerespectarea unor principii fundamentale care guvernează desfăşurarea procesului civil, în speţă, principiul dreptului la apărare, principiul contradictorialităţii şi principiul dreptului la un proces echitabil.

Examinând înscrisurile din dosarul de fond, se constată că raportul de expertiză judiciară în specialitatea contabilitate, întocmit în cauză, a fost depus în 3 exemplare, conform adresei de înaintare de la fila x din vol. IV al dosarului de fond, un exemplar regăsindu-se la dosar, unul fiind comunicat în şedinţa publică din data de 04.11.2019 reprezentantului pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava şi al treilea fiind comunicat reclamantei S.C. A. S.A., conform adresei de la dosar fond.

Înalta Curte constată că la dosar nu există dovada comunicării raportului de expertiză în specialitatea contabilitate către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.

Prin urmare, din înscrisurile de la dosar rezultă că raportul de expertiză nu a fost comunicat, în condiţiile în care din cele trei exemplare ale raportului de expertiză, unul se regăseşte la dosar, iar celelalte două au fost comunicate reclamantei S.C. A. S.A. şi pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava.

Or, instanţa avea obligaţia comunicării raportului de expertiză tuturor părţilor din cauză, pentru respectarea principiilor garantării dreptului la apărare al părţii şi al contradictorialităţii.

Dincolo de acest aspect, Înalta Curte constată că instanţa a reţinut că părţile nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, în condiţiile în care nu a comunicat raportul de expertiză pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, pentru ca aceasta să aibă posibilitatea formulării unor asemenea obiecţiuni.

În consecinţă, se constată incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., care vizează situaţia în care prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că vătămarea procesuală cauzată nu poate fi înlăturată altfel decât prin casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond, pentru a se asigura părţilor accesul la dublul grad de jurisdicţie, ca garanţie a legalităţii şi temeiniciei hotărârii judecătoreşti ce va fi dată în cauză.

Ca urmare a reţinerii incidenţei motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi a casării sentinţei recurate pe acest temei, criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu se mai impun a fi analizate.

De asemenea, în raport cu această soluţie nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-reclamantă, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, constatând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 7 din 21 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei nr. 7 din 21 ianuarie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 martie 2022.