Sanction for xenophobic statements and failure to stop abusive language in television programs under the audiovisual code

Şedinţa publică din data de 19 ianuarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei.

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, contestaţie împotriva împotriva Deciziei CNA nr. 98 din 28.02.2017, în temeiul căreia a fost sancţionată cu amendă de 25.000 RON pentru încălcarea prevederilor articolelor 40 alin. (3) si 47 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu obligaţia de a transmite în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul orar 18:00 - 22.00, din care o dată în principala emisiune de ştiri, următorul text:

"Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat cu amendă de 25.000 RON postul A., deoarece, în emisiunea B. din 2 octombrie, realizatorul a făcut o serie de afirmaţii cu caracter xenofob la adresa minorităţii maghiare din România, ceea ce contravine prevederilor art. 47 din Codul audiovizualului.

Sancţiunea a fost aplicata, de asemenea, si pentru ca, în ediţia din 26 septembrie a emisiunii Dosar de Politician, moderatorul a permis invitaţilor utilizarea unui limbaj jignitor, fara sa aiba o atitudine ferma pentru stoparea acestuia, fapt de natura sa contravina dispoziţiilor art. 40 din codul audiovizualului."

Reclamantul a solicitat:

• anularea ca netemeinica şi nelegala a Deciziei CNA nr. 98 din 28.02.2017

• în subsidiar, în temeiul în temeiul prevederilor art. 144 alin. (3) din Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementara a conţinutului audiovizual, prevederi vizând criteriile de individualizare a pedepsei şi în temeiul prevederilor art. 90 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, fie înlocuirea pedepsei amenzii cu somaţia de intrare în legalitate, fie reducerea pedepsei cu amenda la minimul special prevăzut de art. 91 alin. (3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1272 din 19 martie 2018, a respins contestaţia formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea în tot a hotărârii recurate şi, rejudecând litigiul în fond, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, în sensul constatării nulităţii Deciziei contestate nr. 98 din 28.02.2017 emisă de Consiliul Naţional al Audiovizualului şi exonerarea de la plata amenzii contravenţionale în cuantum de 25.000 RON, iar în subsidiar, înlocuirea sancţiunii contravenţionale cu avertisment/somaţie sau reducerea sancţiunii contravenţionale proporţional cu gradul de pericol social, în principal la minimul acesteia de 5.000 RON.

În drept a fost invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă susţine, în primul rând că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea si aplicarea greşită a normelor pe drept material a dispoziţiilor articolelor 40 alin. (2) şi (3) si 47 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.

În opinia recurentei nici moderatorul C. şi nici societatea A. S.R.L. nu au exercitat vreun manifestare antisemită sau xenofobă, în cauză intervenţiile moderatorului fiind pentru "spotarea conflictului şi calmarea spiritelor...", iar în final s-a solicitat întreruperea emisiunii. Totodată se arată că "în urma vizionarii înregistrărilor şi a dezbaterilor generate de analiza conţinutului emisiunii B. din 2.10.2016, membrii Consiliului au constatat că, în contextul comentărilor la referendum iniţiat de guvernul Ungariei cu privire la sistemul de cote obligatorii de relocalizare de refugiaţi în statele Uniunii Europene, care a avut loc în luna octombrie în ţara vecină, unele afirmaţii făcute în cadrul comentariului de realizatorul emisiunii au depăşit cadrul unei critici moderate a acţiunilor unor politicieni.

Reclamanta solicită cu privire la acestea ca instanţa să constate faptul că afirmaţiile despre care CNA cum că ar prezenta caracter xenofob şi antisemit se circumscriu specificului emisiunii -pamflet/satira, natura emisiunii fiind anunţată în cadrul acesteia.

Televiziunile difuzează numeroase emisiuni de tip pamflet, care dezbat teme diverse, de la cele sociale şi mondene, până la politic şi economic.

Emisiunea incriminată este un pamflet, având ca tema principala stigmatizarea aspectelor negative ale realităţii sociale. Ziaristul este liber să-şi exprime opiniile cu privire la orice problema de interes general.

Reclamanta în susţinerea recursului face referire şi la caracterul autonom al libertăţii de exprimare şi informare consacrat de CEDO şi alte documente europene, respectiv Actul final de la Helsinki din 1975, Declaraţia Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei din 29.04.1982 şi Recomandarea Comitetului de Miniştri a Consiliului Europei din 23.02.1984 referitoare la "principiile relative la publicitatea televizată". Arată aceasta că "apreciată a fi corolar al libertăţii de exprimare în Constituţia din 1991, apare prevăzută liberatatea conştiinţei şi dreptul la informaţie, respectiv dreptul la învăţătură".

4. Apărarea intimatului-pârât

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Înalta Curte, cu privire la recursul formulat constată că, în mod corect, prima instanţă a validat reţinerile pârâtului, respectiv:

Pentru prima faptă - postul A. a difuzat în data de 26.09.2016, intervalul 20:30-21:52, emisiunea "Dosar de Politician" moderată de C.:

"În urma vizionării înregistrării, membrii Consiliului au constatat că atitudinea moderatorului pe parcursul discuţiilor a fost una care a permis invitaţilor utilizarea violenţei verbale şi a unui limbaj jignitor, intervenţiile acestuia, aşa cum rezultă din raportul de monitorizare, fiind insuficiente şi lipsite de rezultat în sensul stopării disputei şi menţinerii discuţiei într-un cadru rezonabil, decent, al exprimării dezacordului, negării sau argumentării unor poziţii contradictorii. (...) Faţă de aceste aspecte, membrii Consiliului au constatat că modul de desfăşurare al discuţiilor purtate în cadrul convorbirilor telefonice între invitaţi a fost unul de natură să contravină dispoziţiilor legale care reglementează conţinutul comunicării audiovizuale, respectiv prevederilor art. 40 alin. (3) potrivit cărora, moderatorii, prezentatorii şi realizatorii programelor au obligaţia să nu folosească şi să nu le permită invitaţilor să folosească un limbaj injurios sau să instige la violenţă."

Schimbul de replici la care s-a referit Consiliul în motivarea sa a fost redat integral în conţinutul motivării .

Pentru a doua faptă - ediţia din 2.10.2016 a emisiunii B., difeuzată pe postul A. în intervalul 23:00-23:50:

"În urma vizionării înregistrărilor şi a dezbaterilor generate de analiza conţinutul emisiunii, membrii Consiliului au constatat că, în contextul comentariilor referitoare la referendumul iniţiat de guvernul Ungariei cu privire la sistemul de cote obligatorii de relocalizare de refugiaţi în statele Uniunii Europene, care a avut loc în luna octombrie în ţara vecină, unele afirmaţii făcute de realizatorul emisiunii au depăşit cadrul unei critici moderate a acţiunilor unor politicieni căpătând accentele grave ale unor afirmaţii cu caracter xenofob la adresa Ungariei şi a minorităţii maghiare din România."

Astfel, faţă de conţinutul analizat, membrii Consiliului au constatat că afirmaţiile făcute de realizatorul emisiunii au fost de natură să contravină dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Codul audiovizualului care interzic difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe."

Aceste afirmaţii au fost realuate pe larg în cadrul motivarii, fiind evidenţiate doar unele dintre ele, dintre care se reţin în special următoarele:

"Domnu D., să ştiţi că şi României i-ar sta bine fără unguri. Da? Transilvaniei i-ar sta excepţional fără maghiari. Că aşa ar fi corect, domnu' D.. Arabii la ei în Siria şi în Palestina, dumneavoastră în Ungaria şi noi aici. Da? Maghiarii de aici dacă sunt atât de unguri şi atât de împotrivă poporului român, să stea în Ungaria.", "încă o dată spun, că dacă l-am fi dat nu i-am fi primit nici pe maghiari în Europa, vă asigur, atunci când era cazul".

În baza raportului de monitorizare şi vizionării de imagini, pârâtul a reţinut că radiodifuzorul, a încălcat prevederile art. 40 alin. (3) si 47 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin Decizia nr. 98/28.02.2017, reclamanta a fost sancţionată cu amendă de 25.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (3) si 47 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare şi s-a dispus în temeiul art. 931 alin. (1) şi alin. (2) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificările şi completările ulterioare, că radiodifuzorul are obligaţia de a transmite în următoarele 24 ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul 18.00-22.00, din care o dată în principala emisiune de ştiri, următoarul text:

"Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat cu amendă de 25.000 RON postul A., deoarece, în emisiunea B. din 2 octombrie, realizatorul a făcut o serie de afirmaţii cu caracter xenofob la adresa minorităţii maghiare din România, ceea ce contravine prevederilor art. 47 din Codul audiovizualului.

Sancţiunea a fost aplicată, de asemenea, şi pentru că, în ediţia din 26 septembrie a emisiunii Dosar de Politician, moderatorul a permis invitaţilor utilizarea unui limbaj jignitor, fără să aibă o atitudine fermă pentru stoparea acestuia, fapt de natură să contravină dispoziţiilor art. 40 din codul audiovizualului."

S-a reţinut în sarcina acesteia că în cadrul ediţiilor emisiunii "Dosar de politician", difuzate în data de 26.09.2016, în intervalul 20,30 - 21,52, atitudinea moderatorului, aşa cum rezultă din raportul de monitorizare, a permis invitaţilor utilizarea violenţei verbale şi a unui limbaj jignitor, intervenţiile acestuia, fiind insuficiente şi lipsite de rezultat în sensul stopării disputei şi menţinerii discuţiei într-un cadru rezonabil, moral, al exprimării dezacordului, negării sau argumentării unor poziţii contradictorii.

Totodată, în ediţia din 2 octombrie 2016 a emisiunii B., difuzată în intervalul 23,00 - 23,50 au fost afişate pe ecran titlurile: "E. şi F. curtează G.", "Maghiarii vorbesc cu toţii, dar se mai gândesc", "Un referendum clar dar inutil", "Ungurii resping cotele de refugiaţi".

Astfel cum s-a arătat în precedent, afirmaţiile au fost reluate pe larg în cadrul motivării şi .

Prima instanţă şi-a însuşit argumentul emitentului potrivit căruia unele dintre afirmaţiile făcute în cadrul acestor emisiuni nu pot fi considerate informaţii punctuale, opinii sau judecăţi de valoare, ci sunt veritabile afirmaţii cu caracter xenofob la adresa Ungariei şi a minorităţii maghiare din România sau, după caz, care întăresc sau aprobă acuzaţii aduse de interlocutori, situaţie de natură a afecta imparţialitatea de care trebuia să se bucure tratarea subiectului adus în atenţia publicului.

Din acelaşi Raport de monitorizare, instanţa de fond a mai constatat că, în cadrul aceloraşi emisiuni, şi la adresa unor persoane, identificate pe post prin indicarea numelor acestora, au fost folosiţi termeni injurioşi, încălcându-se prin aceasta şi prevederile alin. (3) al art. 40 din Codul audiovizual, potrivit cărora moderatorii, prezentatorii şi realizatorii programelor au obligaţia să nu folosească şi să nu permită invitaţilor să folosească un limbaj injurios sau să instige la violenţă.

Ca temeiuri de drept, instanţa de fond a arătat că potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea audiovizualului toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor.

Conform prevederilor invocate din Codul audiovizualului:

- art. 40 alin. (1) În virtutea dreptului la propria imagine, în cazul în care în programele audiovizuale se aduc acuzaţii unei persoane privind fapte sau comportamente ilegale ori imorale, acestea trebuie susţinute cu dovezi, iar persoanele acuzate au dreptul să intervină pentru a-şi exprima punctul de vedere; dacă acuzaţiile sunt aduse de furnizorul de servicii media audiovizuale, acesta trebuie să respecte principiul audiatur et altera pars; în situaţia în care persoana vizată refuză să prezinte un punct de vedere, trebuie să se precizeze acest fapt.

(2) Moderatorii programelor au obligaţia să solicite ferm interlocutorilor să probeze afirmaţiile acuzatoare sau să indice, cel puţin, probele care le susţin, pentru a permite publicului să evalueze cât de justificate sunt acuzaţiile.

(3) Moderatorii, prezentatorii şi realizatorii programelor au obligaţia să nu folosească şi să nu permită invitaţilor să folosească un limbaj injurios sau să instige la violenţă.

(4) Este interzisă utilizarea cu rea-credinţă a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană în programele audiovizuale.

(5) Orice referire peiorativă la adresa persoanelor în vârstă sau cu dizabilităţi, precum şi punerea acestora în situaţii ridicole ori umilitoare sunt interzise în cadrul programelor audiovizuale.

- art. 47 alin. (1) Este interzisă difuzarea în programele audiovizuale a oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe.

(2) Este interzisă în programele audiovizuale orice discriminare pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex, orientare sexuală sau etnie.

Interpretarea dată de instanţa de fond acestor prevederi legale prin raportare la situaţia de fapt reţinută este corectă.

Ceea ce s-a reproşat, în primul rând, societăţii recurente, a fost modalitatea dezechilibrată în care au fost prezentate informaţiile, fiind vădită, atitudinea moderatorului care a permis un schimb de replici cu conţinut injurios la adresa invitaţilor.

Astfel cum reiese din cuprinsul necontestat al deciziei, în cadrul emisiunii menţionate mai sus, invitaţii au făcut o serie de afirmaţii:

"H.: Vă ocupaţi de astea, simpozioane, I. în Londra. Haideţi să spunem adevărul.

J.: Nu ştiu domnule, eu mă ocup se simpozioane I.? Domnu H., aţi băut ceva înainte să intraţi în emisie? Eu mă ocup de simpozioane I.?

H.: Dar nici nu puteţi să păcăliţi pe toată lumea când luaţi bani de la K. şi de la I..

J.: Domnule H., aţi băut ceva să intraţi în direct? Aţi tras ceva pe nas?

H.: Nu, încă o dată, dumneavoastră vă propuneţi să faceţi simpozioane la Londra împotriva statului român.

J.: Domnu H., aţi tras ceva pe nas înainte să intraţi în emisie?

H.: Nu, vă rog să vorbiţi civilizat şi frumos.

J.: Cum îmi spuneţi mie că fac simpozioane la I.?!

H.: V-aţi propus să faceţi simpozioane cu I. la Londra?

J.: Domnule, sunteţi în delir! Domnu H., scoateţi-vă ştecherul din priză că sunteţi în delir. Opriţi-vă puţin că aţi trecut de la L. la I. şi la mine!

H.: Domnu J., răspundeţi-mi! Aţi contactat politicieni din România pentru I.? In numele lui K.?

J.: Eu mă ocup de I.? Sunteţi bolnav, aţi păţit ceva? Vă doare capul?

H.: Da, da domnule J., dumneavoastră aţi dorit acum câteva săptămâni să faceţi un simpozion la Londra pentru I..

J.: Eu mă ocup de simpozioane la Londra?! K Q

H.: Dumneavoastră! Pe banii lui K..

J.: Domnu H., cred că aţi băut cam mult în seara asta, mai mult decât prevede legea.

C.: J., lasă-mă pe mine.

H.: Vă rog să fim civilizaţi.

J.: Păi dumneavoastră sunteţi civilizat dacă aberaţi, domnule H.? Sunteţi bolnav, aţi băut ceva?

C.: Domnule H., aveţi probe pentru... J., te rog... Lasă-mă să moderez.

H.: Domnule J., cu I. şi cu K.. Restu' e can-can.

J.: Domnu H., domnu' H. nu mai minţiţi domnule, ca un nesimţit la televizor!Ce treabă am eu cu.

H.: Vă rog frumos, vorbiţi civilizat. Eu nu v-am făcut nesimţit.

J.: Ce treabă am eu cu I., domnu H.? Cum să fiţi civilizat când spuneţi o porcărie? Că vă dau în judecată pentru calomnie!"

La aceste afirmaţii moderatorul emisiunii a avut următoarele reacţii:

"C.: J., lasă-mă pe mine.

.

C.: Domnule H., aveţi probe pentru... J., te rog... Lasă-mă să moderez.

.

C.: J.. Hai să ne calmăm!

.

C.: J., ... o să vă rog să întrerupem intervenţia telefonică cu domnul.

.

C.: Hai să întrerupem că până la urmă nu e subiectul emisiunii.".

În mod corect a reţinut prima instanţă că reacţia moderatorului emisiunii la afirmaţiile făcute de invitaţi, a fost una lipsită de efect în raport cu natura limbajului folosit de aceştia şi perioada de timp scursă până când moderatorul a avut reacţie, solicitările acestuia nu pot fi considerate solicitări ferme adresate invitaţilor cu scopul ca aceştia din urmă să prezinte sau să indice probele care susţin afirmaţiile făcute şi să readucă discuţia într-un cadru de normalitate şi moralitate.

Recurentul susţine în cadrul recursului că afirmaţiile sale reprezintă judecăţi de valoare. Înalta Curte constată, însă, că intimatul a apreciat în mod corect reţinând că informaţiile făcute în cadrul emisiunilor analizate nu sunt opinii sau judecăţi de valoare ci îmbracă fora unor acuzaţii factuale susceptibile de demonstrare.

Afirmaţiile potrivit cărora: "Domnu D., să ştiţi că şi României i-ar sta bine fără unguri. Da? Transilvaniei i-ar sta excepţional fără maghiari. Că aşa ar fi corect, domnu D.. Arabii la ei în Siria şi în Palestina, dumneavoastră în Ungaria şi noi aici. Da? Maghiarii de aici sunt atât de unguri şi atât de împotriva poporului român, să stea în Ungaria. (...)

Voi credeţi că sunteţi doriţi undeva? Credeţi că există vreo naţie în Europa care să iubească ungurii? Da? Credeţi că cineva moare de dragul vostru? Deci cum să vii şi să faci aşa ceva când pe tine te înjură toată lumea? Şi nu de acum, nu de acum, dintotdeauna. Dintotdeauna! Aţi fost cei mai intolerabili europeni. (...), chiar dacă sunt într-adevăr judecăţi de valoare şi au fost făcute în cadrul unei emisiuni de tip pamfletar, cum în mod corect a evidenţiat instanţa de fond, ele reprezintă o încălcare brutală a prevederilor legale privind libertatea de exprimare, dreptul la informaţie al oricărei persoane cu respectarea principalelor obligaţii ale mijloacelor de informare în masă, publice sau private, printre care obligaţia acestora de a asigura informarea corectă a opiniei publice şi a principiilor consacrate de jurisprudenţa CEDO, ca expresie a celor mai înalte idei despre justiţie şi echitate, constând în utilizarea mijloacelor audiovizuale ca instrumente de denigrare a unor comunităţi/indivizi pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex sau orientare sexuală; de manipulare cu rea-credinţă a opiniei publice, de deturnare a dezbaterilor de mare actualitate, precum şi de tratare discriminatorie a oricărei persoane.

Libertatea de exprimare, ca principiu fundamental al statului de drept, presupune respectarea normelor de drept interne şi internaţionale care garantează tuturor persoanelor dreptul de a se manifesta potrivit propriilor opţiuni. Aceste opţiuni nu pot leza, însă, drepturile altor membri ai colectivităţii, aşa cum este şi dreptul la propria imagine, afectat prin afirmaţii nesusţinute cu dovezi.

Din această perspectivă, art. 30 alin. (6) din Constituţia României statuează că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

În privinţa libertăţii de exprimare, atât Curtea Constituţională a României, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului au statuat că între exerciţiul dreptului la liberă exprimare, pe de o parte, şi protecţia intereselor sociale şi ale drepturilor individuale ce aparţin altor persoane, pe de altă parte, trebuie să existe un echilibru, în caz contrar, abuzul în exercitarea libertăţii de exprimare implică necesitatea răspunderii juridice.

Or, problemele referitoare la funcţionarea sistemului judiciar constituie chestiuni de interes public, dezbatere care se bucură de protecţia articolului 10. Cu toate acestea, Curtea a subliniat rolul special în societate al sistemului judiciar, care, în calitate de garant al justiţiei - valoare fundamentală într-un stat de drept -, trebuie să beneficieze de încrederea publică în îndeplinirea cu succes a atribuţiilor sale. Prin urmare, se poate dovedi necesară protejarea acestei încrederi împotriva acelor atacuri distructive care sunt, mai presus de toate, nefondate (cauza Kudeshkina vs. Rusia).

De asemenea, Curtea Europeană a făcut distincţie între declaraţiile de fapt şi judecăţile de valoare - existenţa faptelor poate fi dovedită, în timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este susceptibil probaţiunii (cauza Jerusalem v. Austria).

În ceea ce priveşte critica recurentei-reclamante conform căreia libertatea de exprimare ar trebui analizată din perspectiva dispoziţiilor art. 10 al Convenţiei, Înalta Curte constată că acest aspect a fost analizat şi de prima instanţă, care a concluzionat în mod corect că susţinerile recurentei-reclamante nu pot fi primite, observând că potrivit articolului 10 paragrafele 1 şi 2 din CEDO:

"Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Exercitarea acestor libertăţi, ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti."

Or, în aceste condiţii, nu se poate vorbi despre îngrădirea exercitării dreptului la liberă exprimare, având în vedere că exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare într-o societate democratică, pentru (...) protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora (...).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, cu valoare de principiu, că oricine, inclusiv un jurnalist, care exercită libertatea sa de exprimare, îşi asumă "îndatoriri şi responsabilităţi a căror întindere depinde de situaţia concretă în discuţie. Aşadar, Curtea a decis că numai prin respectarea îndatoririlor şi responsabilităţilor ce-i revin, presa îşi îndeplineşte funcţia sa esenţială într-o societate democratică, fără a depăşi anumite limite, având misiunea de a comunica numai informaţii de interes public, în sensul dat acestei noţiuni în jurisprudenţa Curţii [Hotărârea Tammer c. Estoniei, 06 februarie 2001].

Hotărârile CEDO acordă importanţă scopului demersului jurnalistic, verificând dacă a urmărit să informeze opinia publică asupra unor chestiuni de interes public, îndeplinindu-şi astfel datoria de a răspândi informaţii asupra unor subiecte de interes general (cauzele Radio France şi alţii contra Franţei, Colombani şi alţii contra Franţei, Cumpănă şi Mazăre contra României, McVicar contra Marii Britanii).

În mod corect instanţa de fond a reţinut că, în ceea ce priveşte C.E.D.O., aceasta nu stabileşte că libertatea de exprimare este un drept absolut şi nici jurisprudenţa C.E.D.O. nu consacră faptul că această libertate are un caracter absolut şi că politicienii sau alte persoane publice sunt excluse de la protecţia acordată tuturor persoanelor sub aspectul imaginii şi demnităţii lor, de prevederile legale interne şi europene.

Concluzionând, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că, activitatea mediatică a prezentatorului emisiunii s-a depăşit sfera caracterului informativ care prezintă interes pentru opinia publică. Prin demersul său jurnalistic au fost aduse grave prejudicii membrilor comunităţii maghiare, ştirbind astfel drepturile constituţionale ale acestora, astfel cum sunt garantate de Constituţia României la art. 30 alin. (6) şi de art. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Într-adevăr, reacţia moderatorului trebuie să fie una promptă şi fermă, pentru ca, pe cât posibil, publicului să nu-i fie induse percepţii false. Scopul unei emisiuni în care se dezbat teme de interes general ar trebui să fie corecta informare a publicului, printr-un demers jurnalistic efectuat cu bună-credinţă care să se caracterizeze prin obiectivitate şi echilibru. În această ordine de idei, revenea recurentei-reclamante obligaţia de a se asigura de îndeplinirea întocmai a acestor exigenţe legale, astfel încât demersul său jurnalistic să asigure publicului dreptul de a cunoaşte obiectiv şi corect întreaga dimensiune a dezbaterilor televizate.

Moderatorul emisiunii avea obligaţia de a nu permite încălcarea normelor din Codul audiovizualului şi de a asigura informarea imparţială a publicului cu privire la chestiuni de interes public.

Prin urmare, au fost încălcate dispoziţiile legale referitoare la obligaţia folosirii în discursul mediatic a unui limbaj adecvat, precum şi a celor referitoare la interzicerea oricăror forme de manifestări antisemite sau xenofobe.

În ceea ce priveşte solicitarea de reindividualizare a sancţiunii, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu a fost motivată în acest sens, recurenta-reclamantă neindicând motivele de legalitate care ar impune reformarea sentinţei sub acest aspect.

Aşa fiind, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentei-reclamante sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1272 din 19 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 ianuarie 2021.