Appeal challenging fund's refusal to pay awarded damages annulled as null; first-instance rejection stands

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 03.07.2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a formulat contestaţie împotriva deciziei nr. 20229/05.06.2019, solicitând admiterea contestaţiei şi obligarea pârâtei la plata sumei de 18.000 RON conform Deciziei nr. 565/17.04.2018 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 675 din 29 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea privind pe reclamanta A. şi pe pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 675 din 29 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

Recurenta-reclamantă arată că şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 2519 C. civ. şi că, în virtutea bunei-credinţe, societatea de asigurare B. S.A. trebuia să se înregistreze cu respectivele sume, fără ca recurenta-reclamantă să o sesizeze cu sentinţa penală nr. 921/07.11.2017 a Judecătoriei Slatina şi cu decizia penală nr. 565/17.04.2018 a Curţii de Apel Craiova.

Critică dispoziţiile art. 14 alin. (1)-(3) din Legea nr. 213/2015, apreciind că acestea sunt neconstituţionale, întrucât îi îngrădesc posibilitatea să obţină pe altă cale drepturile cuvenite conform hotărârilor judecătoreşti evocate, respectiv fiind de natură să creeze premisele unei îmbogăţiri fără justă cauză în defavoarea sa.

4. Apărările intimatului-pârât

Intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a formulat întâmpinare, prin care invocă excepţiile tardivităţii şi nulităţii recursului, iar pe fond, solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nul.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, examinând cererea de recurs formulată de către reclamanta A., Înalta Curte constată că nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât aspectele invocate prin cererea de recurs nu permit încadrarea acestora în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., redând doar aspecte de fapt şi nemulţumiri ale recurentei-reclamante, fără a fi arătate critici concrete cu privire la hotărârea recurată, care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate reglementate de către legiuitor la art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, aspectele arătate prin cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse hotărârii recurate, în condiţiile în care prin hotărârea recurată instanţa de fond a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că în mod corect Fondul de Garantare a Asiguraţilor a respins cererea de despăgubire, pe motiv că a fost formulată tardiv în raport cu data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului asiguratorului B. S.A., iar aspectele învederate prin cererea de recurs se referă la dosarul penal în care s-a dispus acordarea cheltuielilor de spitalizare şi la anumite aspecte de fapt, fără a se aduce critici cu privire la depăşirea termenului legal pentru depunerea cererii de despăgubire.

Pe de altă parte, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, cât timp criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

În speţă, în raport cu motivul de casare invocat, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă nu a arătat care sunt normele de drept material ce au fost, în opinia sa, încălcate sau aplicate greşit de către prima instanţă şi nici argumentele pentru care a apreciat în acest mod.

Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancţionată cu nulitatea.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la referirea recurentei-reclamante la neconstituţionalitatea art. 14 alin. (1)-(3) din Legea nr. 213/2015, Înalta Curte constată, pe de o parte, că prin cererea de recurs nu s-a invocat în mod expres excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege arătat şi nu s-a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu această excepţie, iar pe de altă parte, această chestiune a fost ridicată în cadrul unui recurs nul, astfel că nu poate fi luată în discuţie.

Prin urmare, deoarece recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 675 din 29 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 675 din 29 octombrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 martie 2022.