Pre-trial medication reimbursement action barred by death of plaintiff and lack of procedural capacity for intuitu personae claims

Şedinţa publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de ordonanţă preşedinţială, înregistrată la data de 22.09.2021 pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României şi Ministerul Sănătăţii, obligarea pârâţilor la asigurarea medicamentului B. (denumire comercială GIOTRIF) pe bază de prescriptie medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuţie personală), până la solutionarea definitivă a dosarului Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 253/2021 din 15 octombrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Guvernul României, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România, invocate prin întâmpinările depuse la dosar, ca neîntemeiate;

A respins excepţia de inadmisibilitate, invocată de pârâtul Guvernul României;

A admis cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România şi a obligat pârâţii Guvernul României, Ministerul Sănătăţii, Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale din România să asigure reclamantului medicamentul B. (denumire comercială GIOTRIF) pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuţie personală), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

3. Cererea de recurs

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 253/2021 din 15 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Guvernul României, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., apreciind că este o autoritate lipsită de calitate procesuală pasivă, întrucât nu poate asigura plata medicamentelor către reclamant, astfel că se impunea admiterea acestei excepţii de către instanţa de fond.

Apreciază că Guvernul României, fiind o autoritate lipsită de calitate procesuală pasivă, nu poate asigura plata medicamentelor către reclamant, iar soluţia instanţei de fond are în vedere exclusiv opozabilitatea relativă, Guvernul României neavând pârghiile necesare pentru executarea acesteia.

3.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe a declarat recurs şi pârâta Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, întemeiat pe motivele de casare prevăute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, în ceea ce priveşte respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a ANMDM şi obligarea acesteia să asigure reclamantului medicamentul B. (denumire comercială GIOTRIF) pe bază de prescripţie medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuţie personală), până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. x/2021 al Curţii de Apel Cluj-Napoca, iar pe fond, respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială ca neîntemeiată.

În ceea ce priveşte motivul de casare prevăzut de art. 488 alin, (1) pct. 5 C. proc. civ., consideră că, instanţa de fond în mod greşit a apreciat că ANMDMR, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, are calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care această autoritate deţine obligaţii doar în ceea ce priveşte implementarea mecanismului de evaluare a tehnologiilor medicale pentru medicamente privind includerea, extinderea indicaţiilor, neincluderea sau excluderea în/din Listă.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., susţine că sentinţa atacată cuprinde motive contradictorii, existând o contradicţie între textele de lege indicate şi soluţia dată, dat fiind faptul că ANMDM nu are atribuţii în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează şi se finanţează programul naţional de oncologie, ca program naţional curativ şi nici de acordare către pacienţi de medicamente în regim de compensare 100%.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., consideră că instanţa de fond a apreciat în mod eronat în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a ordonanţei preşedinţiale, prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv existenţa condiţiei aparenţei de drept.

Apreciază că această condiţie nu este îndeplinită în cauză, întrucât medicamentul în discuţie nu este inclus în Lista de decontare şi nu are protocol terapeutic aprobat.

Consideră că nu este îndeplinită nici condiţia cu privire la neprejudicierea fondului, întrucât instanţa de judecată a recunoscut intimatului-reclamant dreptul la acordarea unui medicament care nu are indicaţia terapeutică în Rezumatul caracteristicilor produsului la nivel naţional şi european.

De asemenea, susţine că soluţia pronunţată nu corespunde realităţii de drept a speţei şi procedurii de includere în listă a medicamentelor ori de extindere a indicaţiei terapeutice. Mai arată că utilizarea medicamentului Giotrif (DCI B.) pentru indicaţia carcinom (neoplasm) pulmonar, fără mutaţia EGFR (EGFR negativ), se face off-label, iar în acest caz medicii şi pacienţii îşi asumă riscul folosirii unui medicament în afara indicaţiilor aprobate.

3.3. Prin recurul formulat împotriva sentinţei civile nr. 253/2021 din 15 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Ministerul Sănătăţii solicită, în temeiul motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea cererii de ordonanţă preşedinţială.

În esenţă, recurentul-pârât critică soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, neţinând cont de faptul că Ministerul Sănătăţii nu are temei legal pentru decontarea unor medicamente ce nu fac parte din programele naţionale de sănătate publică şi nici nu are atribuţii în gestionarea FNUASS.

Pe fond, consideră că instanţa nu a ţinut cont de dispoziţiile legale în materie şi de starea de fapt din speţă.

Referitor la cererea de ordonanţă preşedinţială, consideră că nu este îndeplinită condiţia de admisibilitate privind aparenţa în drept, deoarece reclamantul nu are dreptul, nici măcar la nivel aparent, la acordarea medicamentului solicitat în regim de compensare, acesta nefiind recomandat pentru indicaţia terapeutică de care suferă reclamantul.

De asemenea, consideră că nu este îndeplinită nici condiţia privind neprejudecarea fondului.

3.4. Prin recursul incident formulat împotriva aceleiaşi sentinţe, pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de ordonanţă presedinţială.

Consideră că prima instanţă a respins în mod greşit excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasivă, fără a analiza dispoziţiile legale incidente, atât europene, cât şi naţionale.

Pe fond, arată că, în prezent, medicamentul B. (denumire comercială GIOTRIF) se decontează asiguraţilor în procent de 100%, fără contribuţie personală, pentru alte indicaţii terapeuţice, reclamantul nefiind îndreptăţit la acordarea acestuia, având în vedere diagnosticul său. Mai mult, arată că recurenta-pârâtă nu are competenta de a deconta medicamentul solicitat.

Pe de altă parte, consideră că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 997 C. proc. civ., respectiv condiţia aparenţei în drept, întrucât medicamentul în litigiu poate fi acordat în sistem compensat pentru indicaţia terapeutică a reclamantului.

Totodată, susţine că instanţa de fond nu a analizat şi interpretat, în mod legal şi corect cadrul normativ european şi naţional incident speţei.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatului-reclamant, Înalta Curte apreciază că aceasta este întemeiată.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Înalta Curte constată că excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă este o excepţie de fond (vizează încălcarea unei condiţii de exerciţiu a acţiunii civile), absolută (se încalcă norme de ordine publică) şi peremptorie (admiterea sa conduce la împiedicarea soluţionării fondului cererii), care poate fi ridicată de oricare dintre părţi, de procuror sau de instanţă din oficiu, în tot cursul procesului, iar potrivit art. 56 alin. (3) teza I C. proc. civ., lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului.

Rezultă, astfel, că lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate să fie invocată atât în primă instanţă, cât şi direct în apel, ca motiv de apel sau ca excepţie procesuală, iar în recurs, în condiţiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., "instanţa poate să invoce lipsa capacităţii procesuale de folosinţă din oficiu, oricând, pe cale de excepţie procesuală, în etapa judecăţii în primă instanţă, sau ca motiv de ordine publică, în etapa judecăţii în căile de atac".

Conform art. 56 alin. (1) C. proc. civ. poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol, lipsa capacităţii procesuale de folosinţă poate fi invocată în orice stare a procesului, actele de procedură îndeplinite de cel care nu are capacitate de folosinţă fiind lovite de nulitate absolută.

Totodată, pentru a fi parte în proces, potrivit dispoziţiilor art. 56 C. proc. civ., este necesară existenţa folosinţei drepturilor civile, respectiv a capacităţii de folosinţă pe tot parcursul procesului.

Aşadar, capacitatea procesuală de folosinţă este acea condiţie de exerciţiu a acţiunii civile constând în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii procesuale civile, astfel cum prevede art. 34 din C. civ.

În cazul persoanelor fizice, capacitatea de folosinţă, aşa cum statuează art. 35 din C. civ., începe la naşterea persoanei şi încetează odată cu moartea acesteia, putând fi limitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Din perspectivă procesuală, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a), coroborat cu art. 40 din C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi iniţiat şi întreţinut numai de către o persoană care deţine capacitate procesuală de folosinţă, sub sancţiunea nulităţii actului de procedură, dispoziţii aplicabile atât în cazul cererilor de chemare în judecată, cât şi în cazul căilor de atac.

Înalta Curte constată că din actele dosarului de recurs rezultă că intimatul-reclamant a decedat la data de 17 octombrie 2021, conform certificatului de deces nr. x din 2021, eliberat de Primăria comunei Câţcău, jud. Cluj.

Prin urmare, la acest moment, reclamantul este lipsit de capacitate procesuală de folosinţă, respectiv de aptitudindea de a avea drepturi şi obligaţii, intrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 40 C. proc. civ.

De asemenea, având în vedere obiectul prezentei acţiuni, respectiv acordarea, pe cale de ordonanţă preşedinţială, a unor medicamente în regim compensat, se reţine că vizează un drept intuitu personae, care nu poate fi transmis pe cale succesorală către moştenitorii reclamantului defunct, stingându-se odată cu încetarea capacităţii de folosinţă a titularului, respectiv la moartea acesteia.

În concluzie, având în vedere că una dintre condiţiile de exercitare ale acţiunii, prevăzute de art. 32 alin. (1) C. proc. civ., nu mai este îndeplinită, Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va anula cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a acestuia, prin raportare la dispoziţiile art. 176 pct. 1 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de Guvernul României, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 253/2021 din 15 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal; va casa sentinţa recurată şi, rejudecând: va anula cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Guvernul României, Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale, Ministerul Sănătăţii şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei civile nr. 253/2021 din 15 octombrie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi, rejudecând:

Anulează cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosinţă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 martie 2022.