Invalid appellate qualification in administrative litigation: exclusive admissibility of cassation instead of appeal on first-instance judgments

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 08.01.2014, pe rolul Judecătoriei Bacău, sub nr. x/2014, reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii C., Baroul Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, au solicitat anularea Contractului de asistenţă juridică nr. x/19.09.2011 încheiat de reclamanta A. cu pârâtul C., pentru viciu de consimţământ constând în eroare asupra obiectului contractului, conform prevederilor art. 1026 şi 1027 alin. (1) şi (2) pct. 1 C. civ., deoarece consimţământul reclamantei A. a fost viciat prin eroare la semnarea contractului de asistenţă. Reclamantele au solicitat să se dispună anularea contractului de asistenţă juridică sus-menţionat şi potrivit art. 1218 C. civ., întrucât pârâtul C. a profitat de starea de necesitate în care se aflau reclamantele, reclamanta B. aflându-se la momentul semnării în arest preventiv.

Reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului C. la restituirea către reclamanta A. a sumei de 17.100 RON, cu titlu de onorariu achitat la data de 26.01.2012, sumă actualizată cu dobânda de referinţă a B.N.R. şi indexată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, deoarece contractul de asistenţă a fost reziliat unilateral de către pârât, fără nicio notificare prealabilă şi fără ca avocatul C. să-şi aducă la îndeplinire obligaţiile contractuale. Reclamantele au solicitat ca pârâtul C. să precizeze data la care a reziliat Contractul de asistenţă juridică nr. x/19.09.2011.

Reclamantele au solicitat obligarea pârâtului C. la plata către fiecare dintre acestea a sumei de 20.000 RON, cu titlu de despăgubiri morale, actualizată cu indicele de inflaţie cu dobânda de referinţă, până la data plăţii efective, pentru neplăcerile cauzate reclamantei A., în vârstă de 78 ani, deoarece stresul şi incertitudinile i-au agravat afecţiunile cardiace şi pentru neplăcerile cauzate reclamantei B., persoană cu handicap accentuat, întrucât pârâtul a periclitat în mod intenţionat apărarea acesteia în apel la Curtea de Apel Suceava, secţia penală, în dosar nr. x/2011, nemotivând apelul până la primul termen de judecată, neprezentându-se la acest termen şi reziliind unilateral contractul de asistenţă juridică fără notificarea reclamantelor.

Reclamanta B. a solicitat şi desfiinţarea Hotărârii nr. 34/26.11.2012 emisă de Consiliul Baroului Bacău, care în mod netemeinic a clasat plângerea formulată de petenta B. împotriva pârâtului C. şi a Deciziei nr. 658/28.03.2013 emisă de Consiliul U.N.B.R. din România, prin care s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a contestaţiei formulată de B. împotriva Hotărârii nr. 34 din 26.11.2012.

Reclamanta A. a solicitat şi modificarea Deciziei nr. 5/13.03.2013 emisă de Decanul Baroului Bacău, prin care s-a dispus ca pârâtul C. să restituie suma de 4000 RON, încasată cu titlu de onorariu de la A., desfiinţarea Hotărârii nr. 26/08.04.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău, prin care s-a respins în mod netemeinic contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 5/13.03.2013 emisă de Decanul Baroului Bacău, desfiinţarea Hotărârii nr. 8/11.03.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău în soluţionarea plângerii înregistrată de petenta A. privind încălcarea contractului de asistenţă juridică nr. x/19.09.2011 şi desfiinţarea Deciziei nr. 785/06.10.2013 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România, prin care s-a respins, ca inadmisibilă contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 8 din 11.03.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău .

Reclamantele au solicitat ca pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău să comunice soluţia în dosarul de urmărire penală nr. 13/P/2013 sau care este stadiul cercetării penale a pârâtului C..

Reclamanta B., prin cererea din 06.05.2014, şi-a completat acţiunea introductivă, arătând că solicită obligarea pârâtului C. la plata sumei de 50.001 RON, cu titlu de despăgubiri morale pentru daunele morale aduse onoarei, demnităţii şi reputaţiei reclamantei, prin Referat justificativ înregistrat în 19.03.2013, în dosarul penal nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.

Pentru termenul din 08.05.2015, reclamanta B. a depus la dosar cerere completatoare la acţiunea introductivă, invocând excepţia de nelegalitate şi excepţia de nulitate a Deciziei nr. 5 din 13.03.2013 emisă de Decanul Baroului Bacău, menţinută prin Hotărârea nr. 26/08.04.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău, cu încălcarea art. 132 alin. (1) şi alin. (2) din Statutul profesiei de avocat, fără ascultarea reclamanţilor şi fără încercarea de conciliere a părţilor, întrucât suma pe care pârâtul C. trebuie să o restituie reclamantei A. este de 17.100 RON, reprezentantă de onorariul încasat necuvenit de acesta şi nu doar suma de 4.000 RON, cum dispune în mod nelegal Decizia nr. 5/213.03.2013. Reclamanta a invocat şi excepţia de nelegalitate şi excepţia de nulitate a Deciziei nr. 785/06.10.2013 pronunţată de Uniunea Naţională a Barourilor din România, care în mod netemeinic şi nelegal respinge ca inadmisibilă contestaţia formulată de petenta A. împotriva Hotărârii nr. 8 din 11.03.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău, considerând în mod netemeinic că există identitate de cauză, obiect şi părţi.

Pentru acelaşi termen, reclamanta A. prin procurator D. a depus la dosar cerere completatoare la acţiunea introductivă, solicitând obligarea pârâtului C. la indicarea societăţii de asigurare pentru răspundere civilă profesională cu care are încheiată poliţa de asigurare; introducerea în cauză a asigurătorului de răspundere civilă profesională pentru pârâtul C.; obligarea pârâtului C. la prezentarea în instanţă a Registrului de evidenţă a contractelor de asistenţă juridică de la cabinetul avocaţial al pârâtului, admiterea excepţiei de nelegalitate şi excepţia de nulitate a Deciziei nr. 5 din 13.03.2013 emisă de Decanul Baroului Bacău, menţinută prin Hotărârea nr. 26/08.04.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău; admiterea excepţiei de nelegalitate şi excepţiei de nulitate a Deciziei nr. 785/06.10.2013 pronunţată de Uniunea Naţională a Barourilor din România; admiterea excepţiei de nelegalitate şi excepţiei de nulitate a Hotărârii nr. 8/11.03.2013 a Baroului Bacău; admiterea excepţiei de nelegalitate şi excepţiei de nulitate a Hotărârii nr. 25/08.04.2013 a Baroului Bacău; obligarea pârâtului C. la plata daunelor morale către reclamanta A. de 400.000 RON aduse demnităţii, onoarei şi reputaţiei sale, pe lângă cele 20.000 RON solicitate prin acţiunea introductivă.

La termenul din 08.05.2015 - primul termen de judecată asupra fondului cauzei, Judecătoria Bacău a invocat din oficiu şi a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Bacău, în raport de prevederile art. 99 alin. (2) din Noul C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 3387/29.05.2015 Judecătoria Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cauza a fost înregistrată în data de 29.06.2015.

Prin sentinţa nr. 1350/14.12.2015 Tribunalul Bacău a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecării cauzei şi a trimis dosarul Curţii de Apel Bacău în vedere pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin sentinţa nr. 17/CC/20.04.2016 Curtea de Apel Bacău a stabilit competenţa de soluţionare a cauzelor în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Cauza a fost înregistrată la data de 01.06.2016 sub nr. x/2016 pe rolul Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Reclamantele A. şi B. au depus la dosar cerere "îndreptare neregularităţi" în data de 02.08.2016, prin care arată că obiectul principal al acţiunii nu este anulare act administrativ, ci îl reprezintă anularea contractului civil-Contract asistenţă juridică nr. x/19.09.2011 şi acţiunile în pretenţii privind restituirea onorariului plătit avocatului C. şi obligarea acestuia la plata de despăgubiri morale către fiecare reclamantă, excepţiile de nelegalitate şi de nulitate absolută a deciziei nr. 5/13.03.2013 a Decanului Baroului Bacău şi a Hot. Nr. 26/08.04.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău reprezintă cereri accesorii. Mai arată că prescripţia a fost întreruptă potrivit art. 2537 alin. (3) Noul C. civ., prin constituirea de parte civilă pe parcursul urmăririi penale în ds. nr. 13/P/2013.

Prin încheierea din 16.12.2016, tribunalul a respins excepţia necompetentei materiale şi funcţionale a Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată de reclamante, pentru autoritate de lucru judecat a sentinţei civile nr. 17/CC/20.04.2016, îndreptată prin încheierea din 11 mai 2016, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea de şedinţă din 27.05.2019 a Tribunalului Bacău pronunţată în ds. nr. 289/32/2016 instanţa a dispus următoarele:

- a respins ca tardiv formulată cererea de introducere în cauză a Uniunii Naţionale a Barourilor din România;

- a respins, ca inadmisibilă, cererea de introducere în cauză în calitate de intervenient forţat a asigurătorului de răspundere civilă E. S.A. din perioada valabilităţii contractului de asistenţă juridică ce face obiectul prezentului dosar;

- a respins, ca tardiv formulată, cererea completatoare având ca obiect acordarea de daune moratorii de 50 RON pe zi de întârziere;

- a luat act de renunţările la judecată formulate; a calificat excepţiile nulităţii absolute şi relative a contractului de asistenţă juridică şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocate de reclamante, ca fiind apărări de fond; a soluţionat o serie de excepţii (excepţia netimbrării, lipsei calităţii procesuale pasive a F. S.A., inadmisibilitatea capetelor 7 şi 8 de cerere, tardivitatea formulării cererii completatoare, lipsa calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, excepţiile de nelegalitate), a unit cu fondul o serie de excepţii, a încuviinţat proba cu înscrisuri, a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor cu privire la capătul 12 din cerere şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la capetele de cerere având ca obiect anulare contract de asistenţă juridică;

- instanţa a acordat cuvântul şi a rămas în pronunţare pe excepţiile unite cu fondul, excepţiile invocate din oficiu, fondul cauzei, cererile de sesizare a Curţii Constituţionale şi excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată reiterată de reclamanta B. înainte de a se ridica şedinţa de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 447/09.07.2019 pronunţată de către Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/2016, îndreptată prin sentinţa civilă nr. 5/13.01.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2016 s-a dispus următoarele:

- au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţia nelegalei compuneri a completului de judecată invocată de reclamante, excepţia inadmisibilităţii capetelor de cerere formulate de reclamanta A., având ca obiect "modificare Decizie nr. 5/13.03.2013 a Decanului Baroului Bacău şi desfiinţare Hotărâre nr. 25/08.04.2013, emisă de Consiliul Baroului Bacău", excepţie invocată de pârâtul C., excepţia lipsei de interes cu privire la capătul de cerere formulat de reclamanta A., având ca obiect "desfiinţare Hotărâre nr. 8/11.03.2013 emisă de Consiliul Baroului Bacău", excepţie invocată de pârâtul C.;

- a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune invocată din oficiu, fiind respinse capetele de cerere având ca obiect "anulare Contract de asistenţă juridică nr. x/19.09.2011" formulate de reclamantele A., ca prescrise;

- au fost respinse, ca neîntemeiate, capătul de cerere având ca obiect "restituire onorariu de avocat în sumă de 17.100 RON" formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul C. şi capătul de cerere având ca obiect "daune morale", astfel cum a fost modificat sub aspectul cuantumului, formulat de reclamantele A. şi B. în contradictoriu cu pârâtul C.;

- s-a luat act de renunţarea formulată de reclamanta B. la judecarea capetelor de cerere având ca obiect "desfiinţare Hotărâre nr. 34/26.11.2012 emisă de Consiliul Baroului Bacău şi Decizie nr. 658/28.03.2013 emisă de Consiliul U.N.B.R. din România".

- a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu Baroul Bacău având ca obiect "modificare Decizie nr. 5/13.03.2013 a Decanului Baroului Bacău, desfiinţare Hotărâre nr. 25/08.04.2013 şi Hotărâre nr. 8/11.03.2013 emise de Consiliul Baroului Bacău";

- a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată din oficiu, fiind respinsă cererea formulată împotriva reclamanţilor C., Baroul Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, având ca obiect "desfiinţare Decizie nr. 785/06.10.2013 a Uniunii Naţionale a Barourilor din România", ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.;

- s-a luat act de renunţarea formulată de reclamanta B. la judecarea capătului de cerere având ca obiect "comunicare soluţie în dosarul de urmărire penală nr. 13/P/2013";

- a fost admisă excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, fiind respins, ca inadmisibil, capătul de cerere având ca obiect "comunicare soluţie în dosarul de urmărire penală nr. 13/P/2013" formulat de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău;

- a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea completatoare formulată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâtul C., având ca obiect "obligarea la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale aduse onoarei şi demnităţii";

- s-a dispus obligarea reclamantelor la plata către Uniunea Naţională a Barourilor din România sumei de 600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

2. Cererea de apel.

Reclamantele A. şi B. au formulat apel împotriva sentinţei nr. 447/09.07.2019 şi a încheierilor din 08.04.2019 şi 27.05.2019 din Dosarul nr. x/2016, a încheierii din 10.04.2019 din Dosarul nr. x/2016, a încheierii de şedinţă nr. 55/20.05.2019 din Dosarul nr. x/2016.1, a încheierii nr. 8/07.10.2019 din Dosarul nr. x/2016, sentinţei nr. 561/07.10.2019 din Dosarul nr. x/2016, a încheierii din 29.11.2016 din Dosarul x/2016, a încheierii din 16.12.2016 din Dosarul nr. x/2016, pronunţate de către Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a încheierii din 28.03.2014 pronunţată de către Tribunalul Bacău, secţia Civilă în Dosarul nr. x/2014, a încheierilor din 09.05.2014, 14.05.2014, 20.06.2014 şi 24.06.2014 din Dosarul nr. x/2014, a încheierii din 04.03.2015 din Dosarul nr. x/2014, a încheierii din 13.03.2015 din Dosarul nr. x/2014, a încheierii din 21.04.2015 din Dosarul nr. x/2014 şi a încheierii din 28.01.2015 din Dosarul nr. x/2014, pronunţate de către Judecătoria Bacău, secţia civilă.

3. Hotărârea Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin încheierea din data de 04.12.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2016 Curtea de Apel Bacău a dispus conexarea acestuia la dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din data de 04.12.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2016 instanţa a calificat calea de atac împotriva hotărârii instanţei de fond ca fiind apelul, toate motivele căii de atac urmând a fi calificate ca fiind motive de apel.

Prin încheierea de şedinţa din data de 18.12.2020, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 22.12.2020, instanţa a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale dispunând sesizarea acesteia în vederea soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 191 alin. (4) C. proc. civ. şi art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 şi a respins cererea de sesizare cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 457 alin. (2) şi art. 470 alin. (2) C. proc. civ. ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 309 din data de 18 decembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibil apelul promovat de apelantele-reclamante A. şi B., în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi: Consiliul U.N.B.R., C., Baroul Bacău, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, Uniunea Naţională a Barourilor din România Bucureşti - prin Consiliul U.N.B.R. şi E. S.A., împotriva încheierilor de şedinţă:

- nr. 55/20.05.2019 pronunţată în ds. nr. 289/32/2016/a5.1 al Tribunalului Bacău;

- din 28.03.2014 pronunţată în ds. nr. 219/180/2014 al Judecătoriei Bacău;

- din 28.01.2015 pronunţată în ds. nr. 219/180/2014/a2 al Judecătoriei Bacău;

- din 04.03.2015 pronunţată în ds. nr. 219/180/2014/a3 al Judecătoriei Bacău;

- din 13.03.2015 pronunţată în ds. nr. 219/180/2014/a4 al Judecătoriei Bacău;

- din 21.04.2015 pronunţată în ds. nr. 219/180/2014/a5 al Judecătoriei Bacău;

A admis apelul formulat împotriva încheierii de şedinţă din 27.05.2019 pronunţată în ds. nr. 289/32/2016 al Tribunalului Bacău; a anulat în parte încheierea de şedinţă, respectiv în ceea ce priveşte soluţia de decădere a reclamantelor din dreptul de a-şi completa acţiunea cu cererea de anulare/desfiinţare a Deciziei nr. 785/06.10.2013 a Consiliului UNBR şi, analizând fondul acestei cereri, a respins ca nefondată cererea de anulare a Deciziei nr. 785/06.10.2013 a Consiliului UNBR prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de către A. împotriva Hotărârii nr. 8/11.03.2013 a Consiliului Baroului Bacău; a menţinut celelalte dispoziţii ale încheierii de şedinţă din 27.05.2019.

A respins ca nefondat apelul formulat împotriva celorlalte hotărâri pronunţate de către Judecătoria Bacău în ds. nr. 219/180/2014 şi de către Tribunalul Bacău în ds. nr. 289/32/2016 şi în celelalte dosare asociate/conexate acestora. A respins ca nefondată cererea pentru cheltuieli de judecată formulată de apelante.

4. Cererea de recurs.

Reclamantele A. şi B. au formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă din data de 04.12.2020 şi a deciziei nr. 309 din data de 18.12.2020, pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin aceeaşi cerere, recurentele-reclamante au declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 447/09.07.2019 pronunţată în dosar x/2019 de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal (pct. 3 memoriu de recurs), împotriva încheierii de şedinţă din 8 aprilie 2019 pronunţată în acelaşi dosar (pct. 4 memoriu de recurs), prin care s-a dispus trimiterea dosarului la completul imediat următor, precum şi împotriva încheierii de şedinţă din 27.05.2019 dată în acelaşi dosar (pct. 7 memoriu de recurs).

De asemenea, recurentele-reclamante au formulat recurs împotriva încheierii de şedinţă dată în Camera de Consiliu la data de 10.04.2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2016 (pct. 5 memoriu de recurs) prin care s-a respins cererea de recuzare a doamnei judecător G., precum şi împotriva încheierii de şedinţă dată în dosar nr. x/2016.1 prin care s-a respins cererea de reexaminare amendă judiciară ca neîntemeiată (pct. 6 recurs).

Recurentele-reclamante au declarat recurs şi împotriva sentinţei civile nr. 561/7.10.2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2016 (pct. 8 recurs), a sentinţei civile nr. 5/13.01.2020 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2016 (pct. 10 recurs), a încheierii de şedinţă nr. 8/07.10.2019, pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosar nr. x/2016 (pct. 9 recurs), respectiv a încheierii de şedinţă din 29.11.2016 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosar x/2016 (pct. 11 recurs).

Recurentele-reclamante au declarat recurs şi împotriva următoarelor încheieri de şedinţă:

- încheierea de şedinţă din 28 martie 2014 pronunţată în dosar nr. x/2014 de Tribunalul Bacău, secţia Civilă;

- încheierea de şedinţă din 09.05.2014 pronunţată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă;

- încheierea de şedinţă din 14.05.2014 pronunţată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă;

- încheierea de şedinţă din 20.06.2014 pronunţată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă;

- încheierea de şedinţă din 24.06.2014 pronunţată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă;

- încheierea de şedinţă din 28.01.2015 pronunţată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă;

- încheierea de şedinţă din 04.03.2015 pronunţată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă;

- încheierea de şedinţă din 13.03.2015 pronunţată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă;

- încheierea de şedinţă din 21.04.2015 pronunţată în dosar civil nr. x/2014 de Judecătoria Bacău, secţia Civilă.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentele -reclamante au arătat, în esenţă, că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, fiind încălcat principiul continuităţii instanţei, în condiţiile în care judecătorul cauzei - H. - nu a fost înlocuit în condiţiile legii cu judecătoarea G., înlocuirea fiind dispusă prin decizie administrativă a conducerii tribunalului şi nu prin trimitere a cauzei pentru repartizare aleatorie conform art. 53 alin. (1) din Legea nr. 304/2004.

În dezvoltarea aceluiaşi motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., recurentele-reclamante au invocat încălcarea principiului repartizării aleatorii a cauzelor şi în privinţa dosarelor asociate constituite la nivelul Curţii de Apel Bacău (dosar x/2014), Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv Judecătoriei Bacău, secţia civilă, prin care s-au soluţionat fie cereri de recuzare a judecătorului investit cu soluţionarea cauzei, fie cereri de reexaminare formulate împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru sau cereri reexaminare amendă judiciară.

În susţinerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., recurentele-reclamante au arătat că hotărârile şi încheierile atacate au fost date de un alt complet de judecată decât cel stabilit aleatoriu pentru soluţionarea cauzelor, fiind încălcat principiul distribuirii aleatorii a cauzelor şi continuităţii, garanţii aferente imparţialităţii obiective a instanţei, parte a dreptului la un proces echitabil.

Recurentele-reclamante au invocat şi motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., arătând că în mod nelegal Curtea de Apel Bacău a soluţionat cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2016 ca apel, deşi trebuia soluţionat ca recurs, în condiţiile în care cauza soluţionată de Tribunalul Bacău prin sentinţa civilă nr. 447/9.07.2019 are ca obiect anularea unui act administrativ.

Subsumat acestui motiv de recurs au arătat că după soluţionarea conflictului negativ de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 17/20.04.2016, Curtea de Apel Bacău a stabilit competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bacău.

În opinia recurentelor-reclamante nu este incident art. 460 alin. (3) C. proc. civ. reţinut de instanţa de fond în considerentele încheierii de şedinţă din 4.12.2020 prin care a dispus calificarea căii de atac ca fiind apel, întrucât concursul dintre legea specială şi cea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, iar obiectul cauzei dedus judecăţii îl reprezintă anularea unui act administrativ, litigiul fiind guvernat de dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au arătat că instanţa a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii.

Sub acest aspect, au arătat că, în mod greşit Tribunalul Bacău a invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în condiţiile în care recurenţii-reclamanţi nu au avut cunoştinţă de excepţia invocată, fiind încălcat, atât principiul contradictorialităţii, cât şi cel al dreptului la apărare, critici respinse în mod nelegal prin hotărârea recurată.

În dezvoltarea criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au arătat, în esenţă, că hotărârile recurate cuprind motive contradictorii, fiind redate paragrafe ample din hotărârile judecătoreşti criticate.

Din perspectiva criticilor întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenţii-reclamanţi au invocat aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 8 din Decretul 167/1958, arătând că termenul de prescripţie a fost întrerupt prin constituirea ca parte civilă în plângerea penală formulată la data de 21.12.2012 împotriva pârâtului avocat C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu ocazia încheierii contractului de asistenţă juridică nr. x/19.09.2011.

Subsumat acestui motiv de recurs au invocat şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1207 C. civ. cu referire la vicierea consimţământului prin eroare asupra obiectului contractului precum şi a dispoziţiilor art. 1218 C. civ., cu referire la contractul încheiat de o parte aflată în stare de necesitate, consimţământul recurentei-reclamante A. fiind viciat, întrucât aceasta era arestată, asistenţa juridică fiind obligatorie în cauza penală.

Recurentele-reclamante au invocat critici întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., arătând în esenţă că instanţa de fond a încălcat autoritatea de lucru judecat cu privire la cererea recurentelor-reclamante de introducere în cauză a asigurătorului de răspundere civilă profesională a intimatului-pârât av. C..

Astfel, prin încheierea de şedinţă din 22.10.2018 pronunţată în Dosarul x/2016, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus introducerea în cauză a asigurătorului de răspundere civilă, iar ulterior, prin încheierea de şedinţă din 27.05.2019, aceeaşi instanţă a dispus respingerea ca inadmisibilă a cererii de introducere în cauză a asigurătorului de răspundere civilă a pârâtului.

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 27.07.2021, intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de Ape Bacău a invocat excepţia nulităţii recursului în raport de împrejurarea că motivele de recurs invocate reprezintă simple nemulţumiri, neputând fi încadrate în dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 447/9.07.2019 pronunţată de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal intimatul-pârât a invocat excepţia inadmisibilităţii, arătând că împotriva respectivei hotărâri judecătoreşti a mai fost promovată o cale de atac soluţionată de instanţa competentă.

Prin întâmpinarea depusă la data de 16.03.2022, moştenitorii intimatului-pârât C. decedat la 12.07.2021, I. şi J. au solicitat respingerea ca inadmisibil a recursului formulat împotriva hotărârilor/încheierilor de şedinţă menţionate la pct. 3-20 din motivele de recurs, cenzurarea criticilor invocate în susţinerea recursului vădit inadmisibil formulat împotriva unor încheieri şi/sau măsuri tehnico-administrative, precum şi respingerea ca nefondat a recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 309/18.12.2020.

În esenţă, au arătat intimaţii-pârâţi că niciuna dintre hotărârile şi/sau încheierile de şedinţă menţionate la pct. 3-20 din memoriul de recurs nu sunt susceptibile a fi atacate cu recurs, fie pentru că au fost pronunţate pe fondul cauzei, fie pentru că au o altă cale de atac, fie pentru că nu este prevăzută de lege o astfel de cale de atac.

În ceea ce priveşte calificarea căii d atac declarată împotriva sentinţei civile nr. 447/9.07.2019, în opinia intimaţilor-pârâţi, în mod corect instanţa de fond a calificat ca fiind apel, în condiţiile în care, având mai multe capete principale de cerere, atât privind anularea unor acte administrative, cât şi privind anularea contractului de asistenţă juridică, în raport de dispoziţiile art. 460 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea în întregul ei este supusă apelului.

Pe fondul cauzei, au arătat că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că în raport de data încheierii contractului de asistenţă juridică -19.09.2011, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile C. civ. de la 1864, respectiv cele ale Decretului 167/1958 şi nu ale noului C. civ. la care fac trimitere recurentele-reclamante.

În atare situaţie, în mod corect instanţa de fond a invocat din oficiu excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea contractului de asistenţă juridică din 19.09.2011, în condiţiile în care demersul judiciar al recurentelor reclamante a fost iniţiat la 8.01.2014, cu mult peste termenul de 18 luni prevăzut de dispoziţiile art. 9 alin. (2) Decretul 167/1958.

Referitor la întreruperea cursului prescripţiei invocată de recurentele reclamante, susţinerile acestora sunt nefondate, întrucât simpla formulare a unei plângeri penale care nu este urmată de începerea urmăririi penale nu este aptă să conducă la întreruperea cursului prescripţiei extinctive.

Sub aspectul respingerii ca inadmisibilă a cererii de introducere forţată în cauză a asigurătorului de răspundere civilă, au arătat că asigurătorul nu are calitate în cauză, de vreme ce sumele solicitate nu au nicio legătură cu o eventuală culpă profesională a autorului intimaţilor-pârâţi.

Au invocat şi faptul că soluţia pronunţată pe capetele de cerere vizând anularea actelor administrative emise de organele profesiei de avocat este legală, întrucât, nici pe parcursul soluţionării plângerilor cu caracter disciplinar nu s-a reţinut nicio abatere disciplinară împotriva autorului intimaţilor-pârâţi, ba dimpotrivă, s-a constatat că acesta şi-a îndeplinit în mod corespunzător, atribuţiile profesionale, aspect confirmat de faptul că recurenta -reclamantă B. a fost pusă în libertate.

6. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 02 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În şedinţa publică din data de 16.03.2021, în baza dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 teza finală C. proc. civ., Înalta Curte a dispus introducerea în cauză a moştenitorilor intimatului-pârât C. decedat la data de 11.07.2021, respectiv I. în calitate de soţie supravieţuitoare şi J. în calitate de fiu, constatând că aceştia au depus întâmpinare faţă de recursul declarat în cauză.

7. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepţiile inadmisibilităţii recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din 4.12.2020, precum şi excepţia nulităţii recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 309/18.12.2020, Înalta Curte reţine că sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea de şedinţă din 4.12.2020, instanţa de fond a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 la prezenta cauză, a calificat calea de atac exercitată ca fiind apel şi a reţinut cauza pentru deliberare şi pronunţarea hotărârii, dispunând amânarea pronunţării.

Fiind în prezenţa unei încheieri premergătoare, care poate fi atacată numai odată cu fondul, fiind susceptibilă de aceeaşi cale de atac ce poate fi exercitată împotriva hotărârii finale, conform art. 466 alin. (4) şi art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia inadmisibilităţii.

Asupra excepţiei nulităţii recursului, Înalta Curte reţine că motivele de recurs formulate de recurentele-reclamante au fost încadrate în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 2, 3, 5, 6, 7 şi 8 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a fi respinsă şi excepţia nulităţii recursului.

Pe fondul recursului declarat împotriva încheierii de amânare pronunţare şi împotriva deciziei civile nr. 309/18.12.2020, examinând hotărârile recurate prin prisma criticilor de nelegalitate a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte reţine următoarele:

Recurentele-reclamante au investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal, a cărei competenţă de soluţionare a fost stabilită prin sentinţa civilă nr. 17/CC/20.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Bacău şi Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, cu o cerere având ca obiect anularea unor acte administrative emise de Consiliul Baroului Bacău şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, anularea pentru vicierea consimţământului a contractului de asistenţă juridică nr. x/19.09.2021, restituire onorariu şi plată de daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 447/9.07.2019, pronunţată în dosar nr. x/2016, îndreptată prin sentinţa civilă nr. 5/13.01.2020 pronunţată în dosar nr. x/2016, Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, invocată din oficiu şi a respins ca prescris capătul de cerere vizând anulare contract asistenţă juridică, a respins ca neîntemeiate capetele de cerere vizând restituire onorariu avocat şi acordarea daunelor morale, a respins ca neîntemeiată cererea anulare acte administrative emise de Consiliul Baroului Bacău.

Calea de atac exercitată împotriva acestei hotărâri a fost calificată de instanţa de control judiciar - Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal - ca fiind apel, în raport de dispoziţiile art. 460 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia "În cazul în care prin aceeaşi hotărâre au fost soluţionate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului. Hotărârea dată în apel este supusă recursului" şi, soluţionând apelul, prin decizia civilă nr. 309/2020 s-a dispus respingerea ca inadmisibil a apelului declarat împotriva încheierilor de şedinţă pronunţate în cereri reexaminare amenzi judiciare sau taxe judiciare de timbru, a fost admis apelul formulat împotriva încheierii de şedinţă din 27.05.2019 pronunţată în ds. nr. 289/32/2016 al Tribunalului Bacău; a anulat în parte încheierea de şedinţă, respectiv în ceea ce priveşte soluţia de decădere a reclamantelor din dreptul de a-şi completa acţiunea cu cererea de anulare/desfiinţare a Deciziei nr. 785/06.10.2013 a Consiliului UNBR şi, analizând fondul acestei cereri, a respins ca nefondată cererea de anulare a Deciziei nr. 785/06.10.2013 a Consiliului UNBR prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestaţia formulată de către A. împotriva Hotărârii nr. 8/11.03.2013 a Consiliului Baroului Bacău cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale încheierii de şedinţă din 27.05.2019.

De asemenea, a respins ca nefondat apelul formulat împotriva celorlalte hotărâri pronunţate de către Judecătoria Bacău în dosar nr. x/2014 şi de către Tribunalul Bacău în dosar nr. x/2016 şi în celelalte dosare asociate/conexate acestora.

Investită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că se impune analiza cu prioritate a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. care vizează compunerea completului de judecată competent să soluţioneze calea de atac exercitată împotriva unei hotărâri pronunţate în primă instanţă în materia contenciosului administrativ, astfel cum a fost reţinută prin regulatorul de competenţă reprezentat de sentinţa civilă nr. 17/CC/20.04.2016 pronunţată de Curtea de apel Bacău.

În dezlegarea acestei probleme de drept, trebuie avute în vedere considerentele deciziei nr. 17/2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - completul competent să soluţioneze recursul în interesul legii.

Astfel, prin decizia sus menţionată s-a statuat că, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunţate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepţia cazului prevăzut de dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

În considerentele acestei decizii, s-a reţinut că:

"44. În materia contenciosului administrativ voinţa legiuitorului a fost aceea de a asigura judecarea proceselor cu celeritate, acesta fiind un principiu unanim recunoscut, care guvernează desfăşurarea litigiilor aflate în sfera de competenţă a instanţelor de contencios administrativ.

45. Conform art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.", iar: "Recursul suspendă executarea şi se judecă de urgenţă."

46. Acest text de lege face referire în mod expres la urgenţă în judecarea căii de atac, consacrând principiul celerităţii în soluţionarea acestor cauze, astfel că recursul apare ca fiind calea de atac cea mai adecvată scopului indicat de legiuitor, soluţie care reafirmă regula conţinută în art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi confirmă o soluţie de tradiţie în legislaţia naţională, în materia contenciosului administrativ, recursul fiind singura cale de atac compatibilă.

47. Se consideră, aşadar, în acord şi cu jurisprudenţa consolidată a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, că în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunţate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepţia cazului prevăzut de dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

48. Se au în vedere, totodată, prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora dispoziţiile acestei legi se completează cu cele ale C. civ. şi ale C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de putere dintre autorităţile publice, pe de o parte, şi persoanele vătămate în drepturile sau interesele lor legitime, pe de altă parte.

49. Una dintre aceste incompatibilităţi este prevăzută de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

50. Această derogare de la normele dreptului comun instituite de C. proc. civ. este aplicabilă atât hotărârilor prin care se rezolvă fondul cauzei, cât şi celor pronunţate în cursul judecăţii, întrucât textul din legea specială foloseşte sintagma "hotărârea pronunţată în primă instanţă", fără a face distincţie în privinţa tipului hotărârilor, sentinţelor ori încheierilor."

Or, în cauză, prin hotărârea definitivă nr. 17/20.04.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în conflictul negativ de competenţă ivit între Judecătoria Bacău şi Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de contencios administrativ, reţinându-se că potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ. în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

Având în vedere conexitatea dintre capetele de cerere principale formulate de reclamante şi întrucât capetele de cerere principale prin care se solicită anularea actelor administrative atrag competenţa instanţei mai mare în grad, instanţa, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin urmare, fiind în prezenţa unei hotărâri judecătoreşti pronunţate în materia contenciosului administrativ, calea de atac care poate fi exercitată este recursul, iar nu apelul, cum în mod greşit s-a reţinut în cuprinsul deciziei recurate.

În consecinţă, calificând greşit calea de atac exercitată drept apel în loc de recurs, instanţa a pronunţat o hotărâre în complet de doi judecători în loc de trei, cum prevede legea, fiind încălcate normele legale imperative privind compunerea instanţei.

Găsind fondat, aşadar, motivul de recurs de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte nu va analiza şi celelalte critici formulate în recurs, care urmează a fi analizate de instanţa de rejudecare în complet legal constituit.

8. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 487 cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din 4 decembrie 2020 şi a sentinţei nr. 309 din 18 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal pe care le va casa şi va trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia inadmisibilităţii şi excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de recurenţii-reclamanţi B. şi A. împotriva încheierii de şedinţă din 4 decembrie 2020 şi a sentinţei nr. 309 din 18 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea de şedinţă din 4 decembrie 2020 şi sentinţa nr. 309 din 18 decembrie 2020 şi trimite cauza spre o nouă judecată aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2022.