Physician exam fail annulled and remanded for retake; ministerial procedure struck down for opaque grading; moral damages and costs upheld.

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2021, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T.Popa" Iaşi a formulat contestaţie împotriva:

I. - Rezultatului probei practice şi a rezultatului final la examenul pentru obţinerea gradului profesional de medic primar, specialitatea endocrinologie din sesiunea 06 iulie 2020 organizat de Ministerul Sănătăţii prin intermediul UMF Iaşi, solicitând:

- anularea rezultatului "respins" la această probă, notată în catalogul examenului acestei probe şi catalogul final al examenului;

- reluarea procedurii probei practice, a examenului, cu afişarea, din timp si aducerea la cunoştinţă a bibliografiei de examen, cu respectarea specificului acestei probe, cu elaborarea de grilă de examinare şi cu posibilitatea de contestare a notei obţinute la o comisie de contestaţii cu o altă componenţă decât cea a comisiei de examen şi pe baza unei metodologii clare si complete, aduse, în prealabil, la cunoştinţa candidaţilor, pentru examenul de medic specialist primar;

- anularea procesului-verbal încheiat la data de 16 iulie 2020 de membrii Comisiei de soluţionare a contestaţiei la proba practica din cadrul UMF Iaşi, prin care i-a fost respinsă contestaţia.

II. Anularea parţială a Metodologiei "privind desfăşurarea probelor pentru examenul de obţinerea gradului de medic, medic dentist, respectiv, farmacist primar" (Anexa nr. 13 la Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1195/01.07.2020), în ceea ce priveşte dispoziţiile care reglementează procedura examenului pentru obţinerea gradului profesional de medic specialist primar şi, în mod special, a celor care reglementează în competenţa comisiei de examen şi de elaborare a subiectelor de examen şi competenţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva notei obţinute pentru fiecare proba de examen.

III. Anularea Adresei nr. x/09.11.2020 prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva Metodologiei la examenul de primariat în specialitate.

De asemenea, reclamanta a mai solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 10.000 de RON, reprezentând lezarea imaginii şi credibilităţii profesionale, a respectului profesional, a demnităţii în societate, în rândul colectivului medical, echivalentul reparaţiei pentru stresul, incertitudinea, frustrarea create, a stării de disconfort psihic, a percepţiei în familie, persoane cunoscute, în mediul profesional, precum şi obligarea pârâţilor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin încheierea din data de 08.04.2021, Curtea de Apel Galaţi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii având în vedere obiectul acţiunii, precizările formulate cu privire la cele două capete de cerere şi formularea acţiunii în contradictoriu cu cei doi pârâţi şi faptul că Ministerul Sănătăţii este emitentul Ordinului nr. 1195/2020.

Prin sentinţa nr. 155 din data de 06 iulie 2021, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa", a anulat rezultatul probei practice şi rezultatul final la examenul pentru obţinerea gradului profesional de medic primar, specialitatea endocrinologie, din sesiunea 06.07.2020, în privinţa reclamantei, a anulat rezultatul "respins" la această probă, notată în catalogul probei şi în catalogul definitiv, a anulat procesul-verbal din 16.07.2020 întocmit de Comisia de examen/Comisia de contestaţii din cadrul UMF Iaşi, a dispus reluarea în privinţa reclamantei a probei practice a examenului, cu:

- publicarea în prealabil a bibliografiei de examen şi a metodologiei privind desfăşurarea probelor pe site-ul Ministerului Sănătăţii,

- întocmirea şi publicarea într-un loc vizibil şi accesibil de către candidat a criteriilor stabilite de comisia de examinare (număr de subiecte, timp de executare, expunere etc.) anterior susţinerii probei practice,

- întocmirea şi publicarea într-un loc vizibil şi accesibil de către candidat a baremurilor procedurale aplicabile, stabilite de comisia de examen, ulterior susţinerii probei practice,

- obligativitatea desemnării unei comisii distincte de comisia de examinare, pentru soluţionarea eventualelor contestaţii.

A anulat adresa nr. x/09.11.2020 emisă de Ministerul Sănătăţii, a anulat în parte Anexa nr. 13 la OMS 1195/01.07.2020, în ceea ce priveşte procedura de desfăşurare a probei practice, pentru neregularităţile cu privire la care s-a dispus reluarea probei practice, a obligat pârâţii, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 RON către reclamantă, precum şi a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 3100 RON, reprezentând taxe de timbru şi onorariu avocat.

3. Cererile de recurs.

Pârâta Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore T. Popa a declarat recurs împotriva încheierii din 08.04.2021 prin care s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a sentinţei nr. 155 din 06.07.2021 în ceea ce priveşte acordarea daunelor morale, iar pârâtul Ministerul Sănătăţii a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 155 din 06.07.2021.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore T. Popa a criticat încheierea din data de 08.04.2021 prin care s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive arătând că într-adevăr acţiunea are mai multe capete de cerere, însă, din moment ce instanţa a reţinut aspecte ce ţin de nelegalitatea metodologiei aprobate prin Anexa OMS nr. 1195/01.07.2020, consideră că Universitatea şi comisia desemnată nu a făcut altceva decât să respecte metodologia aprobată.

În motivarea sentinţei se face trimitere în mai multe rânduri la Referatul nr. x/26.03.2021, înregistrat sub nr. x/12.05.2021, întocmit de Corpul de Control al Ministerului Sănătăţii, prin care s-a stabilit că nu a fost asigurată transparentizarea Metodologiei aprobate prin Anexa OMS nr. 1195/01.07.2020, anterior datei organizării acestui examen şi nu au fost puse la dispoziţie criteriile stabilite de comisia de examinare (număr subiecte, timp de executare, expunere etc.) şi nici baremurile procedurale aplicabile pentru desfăşurarea probei practice din cadrul examenului de medic primar şi nici nu s-au putut constata dacă au fost aduse la cunoştinţa candidaţilor înscrişi precum şi faptul că, Metodologia este deficitar reglementată şi se propune modificarea dispoziţiilor privind procedura de contestare prevăzută în cuprinsul Metodologiei, în sensul desemnării unei comisii distincte pentru soluţionarea contestaţiilor şi a stabilirii termenelor şi etapelor soluţionării acestora, însă, deşi prin întâmpinare a invocat chestiuni ce ţin de proba practică şi de aspectele sesizate de către comisia de examinare formată din membrii, cadre didactice ale UMF Iaşi, instanţa a analizat neregularităţile de ordin procedural constatate cu prilejul desfăşurării probei practice în faţa comisiei de examinare.

Este adevărat că răspunsurile şi conţinutul acestora la proba practică este de competenţa exclusivă a comisiei de examinare, însă aceasta nu a făcut decât să aplice prevederile Metodologiei astfel cum erau prevăzute în Ordinul OMS nr. 1195/2020, iar prima instanţă trebuia să analizeze capetele de cerere în mod gradual, realizând şi o analiză progresivă, neexistând o "culpă" a Universităţii, din moment ce comisia a acţionat în baza unei norme legale valabile la momentul examinării.

În ceea ce priveşte cererea reclamantei privind acordarea de daune morale în cuantum de 10.000 RON consideră că aceasta nu a administrat probe, iar instanţa de fond, în mod greşit a stabilit culpa autorităţii pârâte.

Prin primul motiv de recurs pârâtul Ministerul Sănătăţii a arătat că instanţa de fond a pronunţat hotărârea cu depăşirea atribuţiilor şi în mod greşit a anulat adresa nr. x/09.11.2020, adresă care nu poate fi calificată drept act administrativ în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, dat fiind faptul că aceasta nu este susceptibilă să producă, prin ea însăşi, efecte juridice. în sensul de a naşte, modifica ş stinge raporturi juridice. Astfel, în cauză este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., instanţa depăşind atribuţiile puterii judecătoreşti.

În continuare, pârâtul arată că în mod neîntemeiat instanţa a respins excepţiile invocate de Ministerul Sănătăţii, soluţia fiind dată cu încălcarea art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se arată că adresa nr. x/09.11.2020 nu dă naştere, nu modifică şi nu stinge niciun raport juridic, nu este act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004, iar instanţa de fond nu a motivat sub nicio formă soluţia de anulare a acestei adrese.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se arată că, Ministerul Sănătăţii a elaborat OMS nr. 1195/01.07.2020 pentru aprobarea Metodologiei şi a comisiilor de examinare a candidaţilor înscrişi la examenul de obţinere a gradului de medic, medic dentist, respectiv farmacist primar din sesiunea 06.07.2020, din centrele universitare: Bucureşti, Cluj-Napoca, Craiova, Constanţa, Iaşi, Oradea, Sibiu, Târgu Mureş, Timişoara, Arad, Braşov şi Galaţi, precum şi a metodologiei privind desfăşurarea probelor acestui examen prin care a aprobat comisiile de examinare din cele 12 centre şi metodologia privind desfăşurarea probelor, metodologie care vizează comisia de examen, şi nu candidaţii, însă comisiile de examinare a candidaţilor au fost constituite la nivelul centrelor universitare din medici angajaţi ai instituţiilor de învăţământ superior medical din centrele universitare organizatoare, rolul Ministerului Sănătăţii fiind acela de a aproba acele comisii.

După cum reiese din anunţul de concurs şi aşa cum a arătat şi intimata - reclamantă, concursul a fost organizat de pârâtul UMF Iaşi, astfel că inclusiv acest capăt de cerere îl vizează doar pe acest pârât, Ministerul Sănătăţii neavând nicio implicare în organizarea concursului, acesta fiind doar cel care a elaborat metodologia.

Ministerul Sănătăţii nu are atribuţii în ceea ce priveşte anularea rezultatului probei practice şi a rezultatului final, precum şi anularea procesului-verbal din 16.07.2020, aspect în raport de care, în mod eronat a reţinut instanţa că atât Ministerul Sănătăţii cât şi UMF Iaşi au calitate procesuală pasivă.

Din procesul-verbal din data de 16.07.2020 semnat de membrii comisiei de examen pentru specialitatea Endocrinologie, din centrul universitar Iaşi, reiese faptul că la proba paraclinică (practică), în unanimitate, membrii comisiei de examen, au fost de acord cu notarea răspunsurilor reclamantei, la subiectele probei respective, cu nota 7.00 (şapte, 00%), însă această notă nu este suficientă pentru promovarea examenului de grad profesional, aşa cum se specifică nu numai în metodologia de examen ci şi în publicaţia de examen.

Răspunsul la contestaţiile depuse de candidaţi, fiind de competenţa comisiei de examen, aşa cum este precizat şi în Metodologia aprobată pentru acest examen, a fost legal întocmit şi asumat prin semnăturile membrilor comisiei respective.

Prin plângerea formulată, reclamanta a contestat legalitatea atribuţiei comisiei de examen de a reevalua prestaţia reclamantei la proba paraclinică (practică). Acest fapt implică atât contestarea capacităţii comisiei de a evalua prezentarea făcută de candidat, din punct de vedere al cunoştinţelor de specialitate, cât şi dreptul instituţiilor de învăţământ medical uman superior, de a credita cadrele didactice desemnate în comisiile de examen, de imparţialitate în cazul reexaminării candidaţilor.

Conform procesului-verbal, membrii comisiei de examen, cadre didactice la disciplina de profil a specialităţii Endocrinologie şi medici primari cu doctorat în această specialitate, argumentează mai multe aspecte ale felului în care, evaluarea reclamantei a dovedit cunoştinţe lacunare, interpretări eronate, respectiv lipsa răspunsului corespunzător la întrebările comisiei, aspecte care au condus la depunctarea acesteia cu obţinerea notei şapte la proba respectivă.

Faptul că soluţionarea contestaţiei reclamatei a fost făcută de către comisia de examen, nu înseamnă că a fost vătămată într-un drept al său, astfel:

Reclamanta a avut dreptul de a depune o contestaţie la proba la care a fost respinsă şi a depus contestaţia privind rezultatul obţinut, la comisia de examen. Pe baza acesteia, proba susţinută şi contestată a fost reevaluată de comisia de examen, care a argumentat rezultatele obţinute, respectiv răspunsurile nesatisfăcătoare la care a fost depunctată. Comisia a formulat reclamantei un răspuns în scris la contestaţia depusă şi i-a comunicat soluţia de menţinere a notei şapte la această probă.

Faţă de cele arătate, procedura contestaţiei depuse, a fost legal efectuată şi încheiată, rezultatul final al examenului susţinut de reclamantă în această sesiune, fiind cel comunicat de comisia de examen, motiv pentru care, reclamanta nu a fost prejudiciată într-un drept al său.

Referitor la susţinerile reclamantei cu privire la faptul că OMS nr. 1195/01.07.2020 nu este publicat în Monitorul Oficial şi nu a putut lua cunoştinţă de acesta, învederează că acest ordin nu este act administrativ cu caracter normativ ci act administrativ cu caracter individual care se adresează comisiilor de examen şi a fost publicat pe site-ul Ministerului Sănătăţii.

Chiar dacă reclamanta nu este mulţumită de rezultatul examenului şi de răspunsul primit, nota obţinută de aceasta la examenul de medic primar, specialitate Endocrinologie, nu poate fi anulată atât timp cât reclamanta nu a dobândit cunoştinţele necesare pentru promovare.

Reclamanta este una dintre cei 1727 candidaţi ai sesiunii de examen 06.07.2020, care nu a putut accepta, la una dintre probele de examen nota 7.00, cu care a fost evaluată de către comisia de examen.

Solicitarea reclamantei, transmisă comisiei de examen sub forma unei contestaţii, de a i se reconsidera prestaţia din cadrul probei practice a examenului de obţinere a gradului de medic primar din sesiunea 06.07.2020, cu reevaluarea răspunsului oferit de candidată comisiei de examen, a fost în mod evident luată în considerare, aşa cum reiese clar din documentele depuse la dosar şi puse la dispoziţia instanţei, iar în urma reevaluării prestaţiei candidatei, comisia de examen a stabilit că nota finală a candidatei nu s-a modificat, rămânând nota 7,00.

Referitor la daunele morale, recurentul-pârât a arătat că, instanţa de fond a apreciat în mod greşit că prin obţinerea unui rezultat negativ a fost afectată imaginea şi credibilitatea profesională a reclamantei în rândul colectivului medical în care şi-a desfăşurat activitatea timp de 5 ani, stresul, incertitudinea şi frustrarea creată prin pierderea examenului şi nefinalizarea corespondenţei administrative decât după numeroase demersuri, afectarea percepţiei familiei şi a persoanelor cunoscute asupra pregătirii profesionale şi a statutului reclamantei, modalitatea netransparentă, impredictibilă şi lipsită de verificabilitate a examenului, cererea de acordare a daunelor morale este întemeiată, urmând a fi obligaţi pârâţii, în solidar, la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale către reclamantă.

Soluţia instanţei este contradictorie. Astfel, se reţine că prin apărările formulate, pârâţii fac trimitere la conţinutul răspunsurilor reclamantei, apreciind că aceasta a dovedit o pregătire deficitară, instanţa nu se poate pronunţa asupra neregularităţilor de ordin procedural constatate cu prilejul desfăşurării probei practice în faţa comisiei de examinare din cadrul pârâtei Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T, Popa", neregularităţi care au decurs chiar din nelegalitatea Metodologiei privind desfăşurarea probelor pentru examenul de obţinere a gradului de medic, medic dentist, respectiv farmacist primar, din sesiunea 06.07.2020, aprobată prin anexa nr. 13 la OMS nr. 1195/01.07.2020.

Astfel, instanţa acordă daune morale pentru prejudiciu de imagine însă recunoaşte că nu se poate pronunţa asupra neregularităţilor de ordin -procedural constatate cu prilejul desfăşurării probei practice în faţa comisiei de examinare.

Totodată, instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

De asemenea, suma de 3100 RON reprezentând cheltuieli de judecată nu este justificată.

Potrivit art. 451 C. proc. civ., intitulat Cuantumul cheltuielilor de judecată, prevede, la alin. (2), că instanţa poate, chiar şi din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, atunci când acesta este vădit disproporţionat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfăşurată de avocat, ţinând seama şi de circumstanţele cauzei.

Or, obligarea Ministerului Sănătăţii la plata cheltuielilor de judecată instituie o obligaţie excesiv de oneroasă, iar pentru protejarea instituţiei pârâte, consideră că se impune aplicarea dispoziţiilor art. 451 C. proc. civ., care prevăd posibilitatea instanţei de a reduce onorariile avocaţiale.

Pentru aceste motive, solicită în principal, admiterea recursului, casarea sentinţei nr. 155/06.07.2021 a Curţii de Apel Galaţi şi în rejudecare admiterea excepţiilor invocate şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi în subsidiar, diminuarea daunelor morale în cuantum de 10.000 RON şi reducerea cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.100 RON.

4. Apărările formulate în cauză.

Prin întâmpinările depuse, intimata-reclamantă A. a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului declarat de pârâta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T.Popa" pentru neîncadrarea criticilor în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., precum şi a recursului declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ.

Cu privire la fondul cauzei a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Soluţia instanţei de recurs

6.1. Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursurilor, în temeiul dispoziţiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge, pentru argumentele expuse în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei."

Cu privire la excepţia nulităţii cererii de recurs formulată de pârâta Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T.Popa", Înalta Curte constată că, deşi criticile formulate nu au fost încadrate în vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspect în raport de care va respinge excepţia nulităţii, ca neîntemeiată.

Cu privire la recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătăţii, Înalta Curte constată că cererea de recurs se întemeiază pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., iar dezvoltarea criticilor formulate pot fi încadrate în cazurile de casare reglementate de aceste dispoziţii, context în care excepţia nulităţii recursului va fi respinsă, ca nefondată.

6.2. Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate, pentru următoarele considerente:

Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat: I. Anularea rezultatului probei practice şi a rezultatului final "respins" la examenul pentru obţinerea gradului profesional de medic primar, specialitatea endocrinologie din sesiunea 06 iulie 2020 organizat de Ministerul Sănătăţii prin intermediul UMF Iaşi; reluarea procedurii probei practice, a examenului, cu afişarea, din timp şi aducerea la cunoştinţă a bibliografiei de examen, cu respectarea specificului acestei probe, cu elaborarea de grilă de examinare şi cu posibilitatea de contestare a notei obţinute la o comisie de contestaţii cu o altă componenţă decât cea a comisiei de examen şi pe baza unei metodologii clare si complete, aduse, în prealabil, la cunoştinţa candidaţilor, pentru examenul de medic specialist primar; anularea procesului-verbal încheiat la data de 16 iulie 2020 de membrii Comisiei de soluţionare a contestaţiei la proba practica din cadrul UMF Iaşi, prin care i-a fost respinsă contestaţia. II. Anularea parţială a Metodologiei "privind desfăşurarea probelor pentru examenul de obţinerea gradului de medic, medic dentist, respectiv, farmacist primar" (Anexa nr. 13 la Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 1195/01.07.2020), în ceea ce priveşte dispoziţiile care reglementează procedura examenului pentru obţinerea gradului profesional de medic specialist primar şi, în mod special, a celor care reglementează în competenţa comisiei de examen şi de elaborare a subiectelor de examen şi competenţa de soluţionare a contestaţiilor împotriva notei obţinute pentru fiecare proba de examen. III. Anularea Adresei nr. x/09.11.2020 prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva Metodologiei la examenul de primariat în specialitate. IV. Obligarea pârâţilor, în solidar, la plata de daune morale în cuantum de 10.000 de RON.

Prin încheierea de şedinţă din data de 08.04.2021 Curtea de Apel Galaţi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Sănătăţii având în vedere obiectul acţiunii, precizările formulate cu privire la cele două capete de cerere şi formularea acţiunii în contradictoriu cu cei doi pârâţi şi faptul că Ministerul Sănătăţii este emitentul Ordinului nr. 1195/2020, iar cu privire la calitatea procesuală pasivă a Universităţii de Medicină şi Farmacie s-a reţinut că aceasta este entitatea care a organizat concursul, în baza atribuţiilor stabilite prin OMS nr. 1195/2020.

Cu privire la fondul cauzei, instanţa de fond a admis acţiunea, a anulat rezultatul probei practice şi rezultatul final la examenul pentru obţinerea gradului profesional de medic primar, specialitatea endocrinologie, din sesiunea 06.07.2020, în privinţa reclamantei, a anulat rezultatul "respins" la această probă, notată în catalogul probei şi în catalogul definitiv, a anulat procesul-verbal din 16.07.2020 întocmit de Comisia de examen/Comisia de contestaţii din cadrul UMF Iaşi, a dispus reluarea în privinţa reclamantei a probei practice a examenului, cu:

- publicarea în prealabil a bibliografiei de examen şi a metodologiei privind desfăşurarea probelor pe site-ul Ministerului Sănătăţii,

- întocmirea şi publicarea într-un loc vizibil şi accesibil de către candidat a criteriilor stabilite de comisia de examinare (număr de subiecte, timp de executare, expunere etc.) anterior susţinerii probei practice,

- întocmirea şi publicarea într-un loc vizibil şi accesibil de către candidat a baremurilor procedurale aplicabile, stabilite de comisia de examen, ulterior susţinerii probei practice,

- obligativitatea desemnării unei comisii distincte de comisia de examinare, pentru soluţionarea eventualelor contestaţii.

A anulat adresa nr. x/09.11.2020 emisă de Ministerul Sănătăţii, a anulat în parte Anexa nr. 13 la OMS 1195/01.07.2020, în ceea ce priveşte procedura de desfăşurare a probei practice, pentru neregularităţile cu privire la care s-a dispus reluarea probei practice, a obligat pârâţii, în solidar, la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 RON către reclamantă, precum şi a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 3100 RON, reprezentând taxe de timbru şi onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că simpla posibilitate acordată reclamantei, prin Ordinul contestat, de a formula contestaţie, nu poate constitui un remediu efectiv de înlăturare a pretinselor neregularităţi sesizate, atâta timp cât asupra contestaţiei este chemată să se pronunţe aceeaşi comisie care a evaluat reclamanta, cu prilejul verificării cunoştinţelor acesteia la proba practică.

Învestită cu soluţionarea cererilor de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Un prim aspect asupra căruia urmează a se pronunţa instanţa de recurs se referă la criticile formulate de către ambii recurenţi prin care se invocă, în continuare, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, recurenta-pârâtă susţinând că "într-adevăr acţiunea are mai multe capete de cerere, însă, din moment ce instanţa a reţinut aspecte ce ţin de nelegalitatea metodologiei aprobate prin Anexa OMS nr. 1195/01.07.2020, consideră că Universitatea şi comisia desemnată nu a făcut altceva decât să respecte metodologia aprobată", iar recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii a arătat că întreaga responsabilitate a desfăşurării probelor examenului revine comisiei de examen şi pe cale de consecinţă, acesta nu are atribuţii în ceea ce priveşte anularea rezultatului probei practice şi a rezultatului final, precum şi anularea procesului-verbal din 16.07.2020.

Aceste critici nu pot fi primite având în vedere că cei doi pârâţi sunt responsabili pentru modalitatea de organizare şi desfăşurare a examenului şi, pe cale de consecinţă, în mod corect prima instanţă a reţinut că este dovedită calitatea procesuală a recurenţilor-pârâţi în raportul juridic dedus judecăţii.

Cu privire la motivul de recurs formulat de pârâtul Ministerul Sănătăţii, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestor dispoziţii, casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.

Înalta Curte va avea în vedere faptul că, depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, în dreptul procesual civil, se poate întemeia pe conceptul de "exces de putere" ce derivă din principiul constituţional al separaţiei puterilor în stat şi vizează imixtiunea instanţelor judecătoreşti în domeniul atribuţiilor puterii legislative sau executive.

Instanţa depăşeşte atribuţiile puterii judecătoreşti când săvârşeşte un act pe care numai un organ al puterii legislative sau executive îl poate face; consfinţeşte cu valoare legală texte abrogate; critică pe legiuitor; aplică o lege adoptată înaintea intrării ei în vigoare; se pronunţă pe cale de dispoziţii generale; iese din cadrul atribuţiilor sale, prin imixtiunea în domenii excluse intervenţiei puterii judecătoreşti (de exemplu, imixtiunea în atribuţiile Curţii Constituţionale, imixtiunea în domeniul cultelor etc.); încalcă principii fundamentale dintre cele consacrate de Constituţie sau de o lege organică (de exemplu, accesul liber la justiţie, dreptul la apărare, publicitatea dezbaterilor, exercitarea căilor de atac etc.); refuză să judece pe motiv ca legea nu prevede, este neclară sau incompletă (denegare de dreptate); încalcă dreptul la un proces echitabil (exigenţă a art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, consacrată şi prin art. 21 alin. (3) din Constituţia României, prin art. 10 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată şi prin art. 6 C. proc. civ.).

Prin exces de putere se încalcă ordinea constituţională şi interesul public, instanţa judecătorească exercitând funcţiile puterii judecătoreşti peste limitele statornicite prin Constituţie.

Depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti vizează nerespectarea unor competenţe jurisdicţionale în cadrul organizării statale, potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor. Teoria separaţiei puterilor este o justificare a unui scop politic foarte concret: slăbirea puterii guvernanţilor în ansamblu, limitându-i pe unii prin alţii. Separaţia puterilor comportă două aspecte bine conturate: separaţia parlamentului faţă de guvern; separaţia jurisdicţiilor în raport cu guvernanţii, fapt ce permite controlul acestora prin judecători independenţi.

Or, în cazul încălcării/aplicării greşite a normelor de drept material, respectiv faptul că prima instanţă nu trebuia să califice adresa nr. x/09.11.2020 ca fiind act administrativ în înţelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în sensul că aceasta nu este susceptibilă să producă efecte juridice, nu naşte, nu modifică şi nu stinge raporturi juridice, aşa cum pretinde recurentul-pârât, nu se aduc atingeri principiului constituţional al separaţiei şi echilibrului puterilor sau interesului general, ci sunt vizate vicii ale hotărârii atacate în privinţa normelor de drept material.

În acest context, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs, ca nefondat.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin care recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii arată că soluţia de anulare a adresei nr. x/09.11.2020 nu este motivată, Înalta Curte constată că aspectele învederate, sunt nefondate.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, precum şi cele pentru care s-au admis ori s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea hotărârii este necesară pentru ca părţile să cunoască motivele ce au fost avute în vedere de către instanţă în pronunţarea soluţiei, iar instanţa ierarhic superioară să aibă în vedere, în aprecierea legalităţii şi temeiniciei hotărârii, şi considerentele pentru care s-a pronunţat soluţia respectivă.

Obligaţia legală a instanţei de a-şi motiva hotărârea adoptată, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situaţiei de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părţilor şi punctul de vedere al instanţei faţă de fiecare argument relevant, şi, nu în ultimul rând, raţionamentul logico-juridic care a fundamentat soluţia adoptată.

Astfel, în mod corect a reţinut prima instanţă că adresa nr. x/09.11.2020 este răspunsul pârâtului Ministerul Sănătăţii la plângerea prealabilă a reclamantei şi având în vedere că rezultatul probei practice şi rezultatul final la examenul pentru obţinerea gradului profesional de medic primar, specialitatea endocrinologie, din sesiunea 06.07.2020, în privinţa reclamantei au fost anulate, această măsură atrage şi anularea răspunsului autorităţii administrative la plângerea prealabilă, conform art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004, fără a fi necesară de o motivare distinctă.

Plecând de la coordonatele teoretice expuse mai sus, instanţa de control judiciar constată că hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425, alin. (1), lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat şi, pe cale de consecinţă, motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat atât de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii, cât şi de recurenta-pârâtă Universitatea de Medicină şi Farmacie "Grigore T. Popa", Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

Sub acest aspect, recurenta-pârâtă UMF "Grigore T. Popa" a învederat că deşi răspunsurile şi conţinutul acestora la proba practică este de competenţa exclusivă a comisiei de examinare, aceasta nu se află în culpă deoarece a aplicat prevederile Metodologiei prevăzute în Ordinul OMS nr. 1195/2020, iar recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii a învederat că nu are nicio implicare în organizarea concursului atât timp cât acesta a fost organizat de pârâtul UMF Iaşi, ci doar a elaborat metodologia.

În cauza de faţă aceste critici sunt nefondate şi vor fi respinse, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Astfel, Înalta Curte constată, pe de o parte, că Ministerul Sănătăţii reprezintă autoritatea centrală în domeniul sănătăţii publice care coordonează asistenţa de sănătate publică şi verifică respectarea reglementărilor în domeniul sănătăţii publice, iar atribuţiile şi responsabilităţile Ministerului Sănătăţii sunt strict şi limitativ prevăzute atât în Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare la art. 16, cât şi la art. 2 din H.G. nr. 144/2010, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.

Pe de altă parte, constată că deşi comisia de examen avea obligaţia stabilirii unor criterii în funcţie de tematica de specialitate, aşa cum rezultă din Anexa nr. 13 la OMS nr. 1195/2020 şi să fie aduse la cunoştinţa participanţilor anterior susţinerii examenului, iar specialiştii comisiei de examen trebuiau să îşi asume întreaga responsabilitate asupra evaluării probei practice, precum şi calitatea actului medical oferit de candidat, în funcţie de nivelul de performanţă profesională al candidatului, din conţinutul adresei nr. x/11.05.2021, emisă de Corpul de Control al Ministrului Sănătăţii, rezultă că nu au existat criterii clare, obiective şi transparente de notare (număr de subiecte, timp de executare, expunere, etc.).

Aşa fiind, în mod corect a reţinut prima instanţă că, lipsa unor criterii privind desfăşurarea probei practice şi a unor baremuri procedurale lasă loc subiectivismului şi arbitrariului în evaluarea candidaţilor, neputând fi reţinută apărarea conform căreia un barem de corectură poate fi elaborat pentru o probă scrisă, acolo unde aceasta există, iar probele clinice şi practice ale unui examen, sunt probe de dizertaţie care iau în considerare cunoştinţele, abilităţile şi tehnicile dobândite de candidat, necesare în susţinerea diagnosticului sau infirmării acestuia, după caz, precum şi prezentarea argumentelor necesare susţinerii diagnosticului emis.

Cu privire la acordarea daunelor morale, recurenta-pârâtă UMF Iaşi consideră că reclamanta nu a administrat probe în dovedirea acestora, iar stabilirea culpei nu este suficientă pentru acordarea acestora. Recurentul-pârât arată că deşi stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Înalta Curte reţine că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrimoniale (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează.

Deşi stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanţa trebuie să aibă în vedere o serie de criterii, cum ar fi: consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială.

Totodată, instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, fără a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Principiul ce se degajă din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materia daunelor morale, pe care instanţele naţionale sunt obligate să îl aplice, este acela al statuării în echitate asupra despăgubirii acordate, în raport de circumstanţele particulare. De asemenea, despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporţionalitate cu dauna suferită, sens în care a fost consacrat principiul proporţionalităţii daunei cu despăgubirea acordată.

Suma de bani acordată cu titlu de daune morale nu trebuie să devină o sursă de îmbogăţire pentru reclamantă, dar nici să aibă numai un caracter pur simbolic, ci ea trebuie să reprezinte doar atât cât este necesar pentru a-i uşura ori compensa, în măsura posibilă, suferinţele pe care le-a îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure.

Având în vedere aceste criterii, Înalta Curte constată că, în mod corect prima instanţă a reţinut că modalitatea netransparentă, impredictibilă şi lipsită de verificabilitate a examenului, obţinerea unui rezultat negativ la examen, precum şi imposibilitatea de contestare a rezultatului în faţa altei comisii imparţiale, au afectat imaginea şi credibilitatea profesională în rândul colectivului medical în care reclamanta şi-a desfăşurat activitatea timp de cinci ani. De asemenea, s-a reţinut că stresul, incertitudinea şi frustrarea creată prin pierderea examenului şi nefinalizarea corespondenţei administrative decât după numeroase demersuri, au afectat percepţia familiei şi a persoanelor cunoscute asupra pregătirii profesionale şi a statutului reclamantei.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate şi vor fi respinse.

În ceea ce priveşte critica recurentului-pârât Ministerul Sănătăţii privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte constată că, potrivit legii, cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de partea din vina căreia s-a promovat acţiunea, principiul enunţat este consacrat, în mod expres, în art. 453 C. proc. civ. care dispune:

"(1) Partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."

Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părţii care a câştigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părţii care a căzut în pretenţii.

Cheltuielile de judecată pornesc de la principiul independenţei procesuale a fiecărei părţi. Astfel, se poate vorbi şi de o altă natură juridică a cheltuielilor de judecată, şi anume aceea de sancţiune, menirea lor fiind înlăturarea procesivităţii excesive a unor justiţiabili.

Art. 453 C. proc. civ., fără a menţiona în terminis, induce o prezumţie de culpă procesuală în sarcina celui care, prin atitudinea sa, a determinat pornirea procesului de către partea adversă şi implicit efectuarea unor cheltuieli de judecată.

Din punct de vedere al formei de manifestare, culpa procesuală presupune fie înregistrarea pe rolul instanţei a unei cereri, acţiune ce se dovedeşte a fi neîntemeiată, fie susţinerea unor apărări neîntemeiate care echivalează cu zădărnicirea încercării reclamatului de a obţine solicitările formulate în cererea de chemare în judecată.

Pe lângă principiul culpei procesuale, există şi alte principii care se impun a fi respectate pentru a fi posibilă acordarea cheltuielilor de judecată.

În general, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câştigătoare. Din acest punct de vedere este irelevantă buna-credinţă a părţii care a pierdut procesul.

Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, cu privire la rambursarea cheltuielilor de judecată, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care cheltuielile solicitate sunt dovedite şi constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute, în limita unui cuantum rezonabil.

Prima instanţă a respectat criteriile de acordare a cheltuielilor de judecată stabilite de dispoziţiile legale, doctrină şi jurisprudenţă.

Din perspectiva CEDO pentru a se putea da curs solicitării de restituire a cheltuielilor de judecată, trebuie îndeplinite în mod cumulativ următoarele trăsături: caracterul real, caracterul rezonabil şi caracterul necesar.

Se poate observa că, atât condiţiile impuse de legislaţia naţională, cât şi cele impuse de jurisprudenţa CEDO sunt întrunite în litigiul de faţă, condiţii ce au fost avute în vedere de prima instanţă atunci când a dispus acordarea cheltuielilor de judecată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond în mod corect a dispus acordarea cheltuielilor de judecată.

În lumina aceloraşi dispoziţii legale, respectiv cele prevăzute de art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte constatând culpa procesuală a recurenţilor-pârâţi, va dispune obligarea recurentei-pârâte UMF "Grigore T. Popa" la plata sumei de 750 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de către intimata-reclamantă, conform chitanţei nr. x/06.10.2021 şi obligarea recurentului-pârât Ministerul Sănătăţii la plata sumei de 750 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de către intimata-reclamantă, conform chitanţei nr. x/06.10.2021 .

În raport cu cel reţinute, Înalta Curte constată că toate criticile prezentate în motivele de recurs sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate şi va obliga recurenţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii şi Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore T. Popa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 750 RON, fiecare, către intimata-reclamantă A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursurilor.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Sănătăţii împotriva sentinţei nr. 155 din 6 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore T. Popa împotriva încheierii de şedinţă din 8 aprilie 2021 şi a sentinţei nr. 155 din 6 iulie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenţii-pârâţi Ministerul Sănătăţii şi Universitatea de Medicină şi Farmacie Grigore T. Popa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 750 RON, fiecare, către intimata-reclamantă A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2022.