Pharmacy operating license obligation: statutory demographic proof requirement vs. preclusive effect of prior construction permits

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 18.03.2020, pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, a solicitat obligarea Ministerului Sănătăţii de a elibera Autorizaţie de funcţionare conform Legii Farmaciei nr. 266/2008 pentru A. S.R.L. cu referire la punctul de lucru situat în Craiova str. x şi obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe.

Prin sentinţa nr. 155 din data de 04 septembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii.

3. Cererea de recurs.

Împotriva sentinţei nr. 155 din data de 04 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-reclamantă arată că acţiunea dedusă judecăţii a fost respinsă pe motiv că nu au fost depuse documentele prevăzute de art. 10 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 266/2008 cu referire la adresa eliberată de Primăria Craiova privind situaţia demografică.

Se arată că, Ministerul Sănătăţii a clasat dosarul pe motiv că nu au fost depuse documentele solicitate prin adresa x/24.09.2019 şi nu pe motiv că adresa emisă de Primăria Craiova nu se referă la criteriul demografic.

Acesta reprezintă obiectul şi cauza dosarului dedus judecăţii.

Recurenta-reclamantă susţine că a făcut dovada că aceste documente au fost depuse la Ministerul Sănătăţii însă ele lipsesc din dosarul ce a fost returnat către DSP Dolj. A făcut dovada cu confirmarea de primire ce exista la dosarul înaintat la DSP Dolj şi a depus şi copii după documentele respective.

Instanţa de fond a încălcat prevederile art. 6 CEDO cu referire la dreptul la apărare şi la un proces echitabil şi nici nu a pus în discuţia părţilor conţinutul actelor respective şi dacă acestea respectă prevederile Legii nr. 266/2009 ci doar s-a rezumat să constate dacă actele respective au fost depuse de către reclamantă înainte de clasarea dosarului.

În motivarea respingerii acţiunii instanţa detaliază conţinutul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2009 cu referire la criteriul demografic ca şi condiţie pentru înfiinţarea unei farmacii criteriu ce nu se aplică în situaţia de faţă.

Instanţa de fond a ignorat dispoziţiile din hotărârile judecătoreşti depuse şi care au avut la bază atunci când s-au pronunţat şi aspectul cu referire la criteriul demografic.

Faţă de aceste aspect precum şi faţă de dispoziţiile legale existente la aceea data respectiv 2007-2008 instanţele au dispus obligarea Primăriei Craiova să emită autorizaţia de construire şi amplasare farmacie şi birouri.

Or, Primăria Craiova cu rea-credinţă a tergiversat emiterea autorizaţiei timp de cinci ani şi abia în 2013 în urma executării silite a emis autorzaţia conform titlului executoriu.

Întrucât problema criteriului demografic fusese analizată în dosarul dedus judecăţii nu mai era necesară o nouă adresă din partea Primăriei Craiova. În adresa depusă la Ministerul Sănătăţii, Primăria Craiova precizează că sunt respectate dispoziţiile din Legea nr. 266/2009 putând fi eliberată autorizaţia de funcţionare.

Aceste aspecte cu referire la conţinutul actelor depuse în faţa instanţei de fond nu a făcut obiectul analizei instanţei în contradicţie cu părţile din dosar astfel încât nu a avut posibilitatea să se apere şi să susţină că cele precizate în adrese şi în cele două hotărâri judecătoreşti rezolva problema criteriului demografic încă din 2007-2008.

Precizează, de asemenea, că Legea nr. 266/2009 a fost publicată şi a intrat în vigoare ulterior pronunţării celor două sentinţe, iar Ordinul nr. 444 de care face vorbire intimata a intrat în vigoare ulterior depunerii dosarului la DSP în vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare neputând fi aplicate în speţa de faţă.

Chiar pârâta intimată în întâmpinare motivează clasarea dosarului doar pe faptul că nu au fost depuse documentele solicitate prin adresa respectivă nu şi cu referire la conţinutul acestor documente dacă corespund sau nu dispoziţiilor legale în vigoare.

De asemenea instanţa nu s-a pronunţat cu referire la analizarea deciziei de clasare emisă de DSP Dolj solicitare formulată în momentul în care a fost depus dosarul la solicitarea instanţei, decizie ce nu a fost comunicată recurentei-reclamante şi de care a aflat doar în momentul depunerii dosarului la instanţă.

Or, acest lucru era necesar pentru a putea analiza conţinutul actelor şi a pune în discuţie acest lucru părţilor din cauză.

În acest mod au fost încălcate atât dreptul la apărare cât şi principiul contradictorialităţii, disponibilităţii şi oralităţii.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 11 ianuarie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 13 octombrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra cererii de recurs.

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea Ministerului Sănătăţii de a elibera Autorizaţie de funcţionare conform Legii Farmaciei nr. 266/2008 pentru A. S.R.L. cu referire la punctul de lucru situat în Craiova str. x.

Prima instanţă a respins cererea dedusă judecăţii, reţinând, în esenţă, că în lipsa documentelor prevăzute de art. 10 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 266/2008, în mod corect Ministerul Sănătăţii a returnat dosarul nr. x/2962.09.2019 către DSP Dolj, în vederea clasării, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Legea Farmaciei nr. 266/2008 care arată că "Dacă documentaţia depusă de solicitant nu este completă sau conformă, acesta va fi notificat şi va avea la dispoziţie 15 zile lucrătoare, din momentul notificării, pentru completarea dosarului. În cazul în care dosarul nu va fi completat în acest interval cu documentaţia solicitată, acesta se clasează".

Învestită cu soluţionarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6, 7 şi 8 C. proc. civ.

Astfel, pe de o parte, Înalta Curte constată că criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, sunt invocate pur formal, iar pe de altă parte, constată că acestea sunt nefondate având în vedere că, hotărârea pronunţată de prima instanţă satisface cerinţele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt şi de drept care au determinat formarea convingerii instanţei, fiind examinate efectiv toate problemele esenţiale ridicate de părţi, respectiv toate motivele de nelegalitate invocate de reclamantă în contextul faptic dat.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. conform căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, Înalta Curte va avea în vedere că în raport de dispoziţiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ. pentru constatarea autorităţii de lucru judecat este necesară întrunirea cumulativă a celor trei condiţii: identitate de părţi, cauză şi obiect.

Într-adevăr, în baza sentinţei nr. 4558/27.11.2007, pronunţată în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal şi a deciziei nr. 811/23.04.2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, Primăria Craiova a fost obligată la emiterea certificatului de urbanism favorabil pe numele reclamantelor B. şi C. în scopul amplasării spaţii farmacie umană şi terenul cu birouri P+1 pentru imobilul teren situat în Craiova, str. x bis, iar această obligaţie s-a materializat prin emiterea autorizaţiei de construire nr. x din data de 08.07.2013 pentru amplasare spaţii farmacie umană şi birouri P+1, de către Primăria Municipiului Craiova, în conformitate cu prevederile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că, instituţia autorităţii de lucru judecat nu poate fi impusă în speţa de faţă, având în vedere că recurenta-reclamantă urmăreşte obligarea Ministerului Sănătăţii la emiterea autorizaţiei de funcţionare a A. S.R.L., persoană ce nu a avut calitatea de parte în dosarul nr. x/2007 al Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, iar pe de altă parte problema de drept tranşată în dosarul sus-menţionat nu impune nicio obligaţie în sarcina acestui minister.

În acest context, Înalta Curte constată că atât timp cât cele trei condiţii nu sunt îndeplinite în mod cumulativ, nu se poate reţine că hotărârea instanţei de fond încalcă autoritatea de lucru judecat.

Cu privire la motivul prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa, deşi a recurs la textele de lege aplicabile speţei, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanţă a dat-o dispoziţiilor legale este corectă.

Potrivit art. 10 alin. (2) din Legea farmaciei nr. 266/2008, "Pentru obţinerea autorizaţiei de funcţionare prevăzute la art. 8 alin. (1), solicitantul depune la direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti următoarele documente pe suport hârtie sau în format electronic:

a) cererea-tip;

b) contractul de muncă sau dovada exercitării profesiei în formă liberală, pentru o normă întreagă cu durata timpului de lucru de 8 ore, pentru farmacistul-şef al unităţii, şi certificatul de membru al Colegiului Farmaciştilor din România, eliberat în condiţiile legii, însoţit de certificatul profesional curent, emis de Colegiul Farmaciştilor din România;

c) fişele de atribuţii ale farmaciştilor, avizate de Colegiul Farmaciştilor din România;

d) actul constitutiv al societăţii prevăzute la art. 6 alin. (1);

e) certificatul de înregistrare a societăţii la oficiul registrului comerţului;

f) certificatul constatator emis de oficiul registrului comerţului, care atestă înregistrarea ca punct de lucru a spaţiului destinat farmaciei comunitare sau, după caz, a sediului social cu activitate, pentru care se solicită autorizarea;

g) schiţa în care să fie prezentate suprafeţele încăperilor, certificată de reprezentantul legal al solicitantului;

h) documentul care atestă dreptul de folosinţă asupra spaţiului pentru care s-a solicitat autorizarea unităţii farmaceutice;

i) lista privind dotarea cu mobilier, ustensile şi aparatură;

j) dovada încadrării în prevederile art. 12 alin. (1) în cazul solicitării de înfiinţare a farmaciei în mediul urban;

k) dovada achitării taxei prevăzute la art. 42 pentru autorizare, mutare sau orice altă modificare în autorizaţia de funcţionare a farmaciilor;

l) dovada înştiinţării colegiilor teritoriale ale farmaciştilor din România, respectiv al municipiului Bucureşti cu privire la intenţia de înfiinţare a farmaciei.

(3) În termen de 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentaţiei, personalul împuternicit din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti verifică dacă aceasta este completă, dispune efectuarea inspecţiei, efectuează inspecţia în vederea autorizării şi transmite Ministerului Sănătăţii decizia de conformitate a spaţiului cu destinaţie de unitate farmaceutică, raportul de inspecţie şi documentaţia completă.

(4) Dacă documentaţia depusă de solicitant nu este completă sau conformă, acesta va fi notificat şi va avea la dispoziţie 15 zile calendaristice din momentul notificării pentru completarea dosarului. În cazul în care dosarul nu va fi completat în acest interval cu documentaţia solicitată, acesta se clasează.

(5) Inspecţia în vederea autorizării şi transmiterea către Ministerul Sănătăţii a deciziei de conformitate a spaţiului cu destinaţie de unitate farmaceutică, însoţită de raportul de inspecţie şi documentaţia completă, se efectuează de către personalul împuternicit din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data depunerii documentaţiei complete prevăzute la alin. (2).

(6) În cazul unei decizii de neconformitate a spaţiului, însoţită de un raport de inspecţie nefavorabil, inspecţia se reprogramează de către direcţiile de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, o singură dată, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării de către solicitant a remedierii deficienţelor; autorizaţia de funcţionare se eliberează numai în urma remedierii tuturor deficienţelor constatate, iar în cazul neremedierii acestora în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicarea deciziei de neconformitate, personalul de specialitate din cadrul direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti va emite o decizie de clasare.

(7) În cazul în care la inspecţia reprogramată se emite un raport de inspecţie nefavorabil şi o decizie de neconformitate, în termen de 15 zile calendaristice de la comunicarea acestora, solicitantul poate depune contestaţie la Ministerul Sănătăţii.

(8) Autorizaţia de funcţionare prevăzută la art. 8 alin. (1) se eliberează de către Ministerul Sănătăţii în maximum 30 de zile calendaristice de la primirea deciziei de conformitate a spaţiului cu destinaţie de unitate farmaceutică, emisă de către directorul executiv al direcţiei de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, însoţită de raportul de inspecţie şi de documentaţia completă, în urma verificării conformităţii documentaţiei, potrivit legislaţiei în vigoare."

Or, în raport de aceste prevederi legale, Înalta Curte va înlătura criticile recurentei-reclamante conform cărora "cele două hotărâri judecătoreşti" rezolvă problema criteriului demografic încă din anii 2007-2008, având în vedere că acest criteriu este menţionat în mod expres de art. 12 alin. (1) din Legea farmaciei nr. 266/2008 "Înfiinţarea unei farmacii comunitare în mediul urban se face în funcţie de numărul de locuitori, dovedit prin adeverinţă eliberată de autoritatea administraţiei publice locale, după cum urmează:

a) în municipiul Bucureşti, o farmacie la 3.000 de locuitori;

b) în oraşele reşedinţă de judeţ, o farmacie la 3.500 de locuitori;

c) în celelalte oraşe, o farmacie la 4.000 de locuitori."

De asemenea, art. 3 alin. (3) din Normele de aplicare aprobate prin Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 444/2019 stabileşte că "Pentru farmaciile comunitare înfiinţate în baza criteriului demografic, se depun documentele eliberate la alin. (2) şi documentele prevăzute la art. 12 alin. (1) din lege, din care să rezulte numărul exact de locuitori."

Din cuprinsul adresei nr. x/24.09.2019 rezultă că în legătură cu cererea de emitere a autorizaţiei de funcţionare a recurentei-reclamante, Ministerul Sănătăţii a indicat ca fiind lipsă:

-cerere-tip, către Ministerul Sănătăţii - Direcţia Politică Medicamenului şi a Dispozitivelor Medicale, care se încarcă pe platforma electronică pcue.ro.

-certificat profesional curent pentru farmacistul şef

-anunţ către Colegiul Farmaciştilor Dolj

-adeverinţă eliberată de autoritatea administraţiei publice locale, conform art. 12 alin. (1) lit. b) care prevede că se poate înfiinţa "0 farmacie la 3.500 locuitori " în oraşele de reşedinţă de judeţ.

Sub aspectul înscrisurilor solicitate, în mod corect a reţinut prima instanţă că reclamanta însăşi a recunoscut în cuprinsul cererii de chemare în judecată că nu a depus documentele prevăzute de art. 10 alin. (2), lit. j) - dovada încadrării în prevederile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 266/2008, iar prin cererea de recurs se învederează că această dovadă nu ar mai fi fost necesară atât timp cât criteriul demografic a fost rezolvat în cadrul dosarului nr. x/2007 al Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Or, în acest context, Înalta Curte constată că motivele de recurs nu sunt întemeiate şi în lipsa documentelor prevăzute de art. 10 alin. (2) lit. j) din Legea nr. 266/2008, în mod corect Ministerul Sănătăţii a returnat dosarul nr. x/2962.09.2019 către DSP Dolj, în vederea clasării, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (4) din Legea Farmaciei nr. 266/2008 care arată că "Dacă documentaţia depusă de solicitant nu este completă sau conformă, acesta va fi notificat şi va avea la dispoziţie 15 zile lucrătoare, din momentul notificării, pentru completarea dosarului. În cazul în care dosarul nu va fi completat în acest interval cu documentaţia solicitată, acesta se clasează".

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt întemeiate, iar hotărârea primei instanţe a fost dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a normelor de drept material.

7. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 155 din 4 septembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2022.