Scope of challenge against procedural delay excluding objections to hearing date scheduling

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra plângerii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal la data de 23 septembrie 2021, recurentul A. a formulat contestaţie privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cu termen de judecată la data de 1 februarie 2023.

Prin încheierea din data de 20 ianuarie 2022, pronunţată în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia privind tergiversarea procesului formulată de recurentul A. în dosarul nr. x/2021.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte a reţinut, în esenţă, că, în raport de datele concrete ale dosarului, nu se poate reţine existenţa unei tergiversări prin încălcarea termenului optim şi previzibil de soluţionare a cauzei, arătând instanţa că, din examinarea argumentelor din contestaţia formulată de către recurent, se constată că acesta este nemulţumit în fapt de fixarea primului termen de judecată, iar o contestaţie privind tergiversarea procesului nu poate avea ca obiect o cerere de preschimbare de termen. Astfel, a apreciat instanţa că fixarea primului termen de judecată nu se înscrie în ipotezele avute în vedere de către legiuitor care se circumscriu unei contestaţii la tergiversarea procesului.

Împotriva încheierii din data de 20 ianuarie 2022, petentul A. a formulat plângerea prevăzută de dispoziţiile art. 524 alin. (5) C. proc. civ., aceasta fiind înregistrată sub nr. x/2021/a1.2.

În motivarea plângerii, a arătat, în esenţă, petentul că nerespectarea termenului prevăzut de art. 201 alin. (3) sau (4) C. proc. civ. a generat o încălcare a dreptului său la un proces echitabil în ceea ce priveşte necesitatea soluţionării cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2021 într-un termen rezonabil. Apreciază petentul că dispoziţiile art. 522-526 C. proc. civ. trebuie interpretate şi aplicate în acord cu principiile apărate de Convenţie şi Constituţia României, iar în raport de calitatea petentului de deţinut, termenul rezonabil, drept componentă a dreptului la apărare, reprezintă o parte integrantă a "condiţiilor de detenţie", pentru care, afirmă petentul, Statul Român este răspunzător. Mai arată petentul că, din perspectiva obligaţiei instanţei de a respecta temenul impus de lege, caracterul rezonabil trebuie să fie unul inclusiv sau nu exclusiv, iar maniera în care instanţa a soluţionat contestaţia sa la tergiversarea procesului este, în raport de aspectele astfel indicate, una netemeinică şi nelegală.

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu aspectele învederate prin plângere, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că plângerea formulată de A. este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Articolul 522 alin. (2) C. proc. civ. precizează expres şi limitativ situaţiile în care părţile sau/şi procurorul pot face contestaţia, mecanismul unei astfel de proceduri specifice reprezentând un remediu oferit de normele de procedură care vizează, în principal întârzierea dispunerii unor măsuri sau îndeplinirii unor obligaţii, iar nu o sancţiune aplicată judecătorului învestit cu soluţionarea cauzei.

Cazurile prevăzute de acest articol privesc pasivitatea instanţei de judecată care dispune de mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare ale părţilor şi terţilor şi nu le foloseşte sau nesocoteşte ea însăşi dispoziţiile legale care-i impun o anumită conduită, respectiv obligaţia de a lua o măsură sau a îndeplini un anumit act.

Aplicând aceste aspecte teoretice contextului cauzei de faţă, coroborat cu observarea stadiului procesual al dosarului nr. x/2021, ce are prim termen de judecată stabilit la data de 1 februarie 2023, se reţine, dintr-o primă perspectivă, că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de recurs, a respectat dispoziţiile legale în vigoare şi a procedat, mai întâi, la regularizarea cererii de recurs, la comunicarea actelor de procedură către părţi şi ulterior a trecut la fixarea primului termen de judecată, posibilitatea de acordare a acestuia fiind limitată de motive obiective, respectiv de capacitatea completurilor de judecată de a soluţiona dosarele înregistrate la nivelul secţiei, în raport de numărul de dosare din şedinţele de judecată şi de complexitatea acestora. Astfel, nu poate fi reţinută teza unei pasivităţi a instanţei de judecată învestită cu soluţionarea recursului, în vederea realizării demersurilor necesare stabilirii primului termen de judecată.

De altfel, din analiza aspectelor alegate de petent rezultă că ceea ce acesta înţelege să invoce nu este aspectul unei neîndepliniri a obligaţiei instanţei de a stabili primul termen de judecată în prezenta cauză. Ceea ce critică, în fapt petentul, este maniera în care instanţa a executat o astfel de obligaţie, respectiv fixarea termenului de judecată la data de 1 februarie 2023, apreciind petentul că, prin stabilirea unui astfel de termen, ar fi fost încălcat dreptul său la un proces echitabil.

Or, în acord cu instanţa ce a soluţionat contestaţia privind tergiversarea procesului, prezenta instanţă apreciază că astfel de critici (ce vizează maniera de executare, iar nu neexecutarea obligaţiei) nu pot fi încadrate în niciuna dintre ipotezele limitativ reglementate de art. 522 alin. (2) C. proc. civ.

Interpretând prevederile art. 522-526 C. proc. civ., în acord cu principiul dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 paragraf 1 din Convenţia EDO, Înalta Curte reţine că, deşi scopul punerii la dispoziţia celor interesaţi a mijlocului procedural reglementat de astfel de texte normative constă în înlăturarea dificultăţilor ivite în soluţionarea cauzelor într-un termen optim şi previzibil şi a oricăror tendinţe de tergiversare a judecăţii, în categoria măsurilor prevăzute/stabilite de lege, la care se referă art. 522 alin. (2) C. proc. civ. nu pot intra cele pentru care legiuitorul a stabilit alte mecanisme procedurale, cum este cazul preschimbării termenului de judecată.

Astfel, în privinţa manierei de stabilire a termenelor de judecată legiuitorul a reglementat expres, tocmai în scopul respectării dreptului la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil (în sensul prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenţia EDO), mecanismul procedural al cererii de preschimbare a termenului de judecată, iar procedura specifică a contestaţiei privind tergiversarea procesului nu are un caracter alternativ, în sensul că partea nu are opţiunea de a alege, în scopul obţinerii aceleiaşi finalităţi (stabilirea unui alt termen de judecată), între a promova o contestaţie privind tergiversarea procesului şi o cerere de preschimbare a termenului.

În aceste condiţii, în mod corect a concluzionat instanţa învestită cu soluţionarea contestaţiei privind tergiversarea procesului că, în cauză, completul învestit cu soluţionarea recursului a dispus toate măsurile necesare în vederea judecăţii cauzei într-un termen optim, iar maniera de fixare a primului termen de judecată nu se înscrie în ipotezele avute în vedere de prevederile art. 522 alin. (2) C. proc. civ.. Dată fiind configuraţia conferită de legiuitor mecanismului contestaţiei privind tergiversarea procesului, argumentele invocate de către petent nu sunt, astfel, apte să contureze o încălcare a obligaţiilor ce incumbau instanţei de judecată, altele fiind pârghiile procedurale pe care legiuitorul le-a reglementat în vederea atingerii finalităţii dorite de acesta.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 525 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 20 ianuarie 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2021, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea împotriva încheierii din data de 20 ianuarie 2022 pronunţate în dosarul nr. x/2021, ca neîntemeiată.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2022.