Motion to annul interlocutory order on judicial fine dismissed as inadmissible
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Tax Disputes Section) admitted the exception of inadmissibility raised by the tax authority and dismissed as inadmissible the appellant's motion for annulment (contestație în anulare) against the court's interlocutory order of 12 February 2020, which had rejected the appellant's request for re-examination of a judicial fine imposed by an earlier decision; the motion was dismissed as inadmissible, and the challenged order remains in force. The dispute concerned an administrative-tax procedure in which the appellant sought to annul the ruling on the judicial fine, invoking Article 503 of the Romanian Code of Civil Procedure. The Court held that the motion was inadmissible because the challenged interlocutory order was not a definitive decision within the meaning of Article 503(1), and the grounds invoked did not fall within the exhaustive, limited list of special annulment grounds under Article 503(2) (e.g., absolute incompetence, breach of court composition rules, or failure to rule on a cassation ground); the alleged errors were not "material errors" under Article 503(2)(2), as they did not involve evident, formal mistakes verifiable without re-examining the merits, nor did they amount to an omission to examine a cassation ground.
Legislator headnote
AI generatedart. 503 C. proc. civ, art. 503 din C. proc. civ, art. 503 alin. (2) C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ; Motion to annul interlocutory order on judicial fine dismissed as inadmissible: The dispute concerned an administrative-tax procedure in which the appellant sought to annul the ruling on the judicial fine, invoking Article 503 of the Romanian Code of Civil Procedure. The Court held that the motion was inadmissible because the challenged interlocutory order was not a definitive decision within the meaning of Article 503(1), and the grounds invoked did not fall within the exhaustive, limited list of special annulment grounds under Article 503(2) (e.g., absolute incompetence, breach of court composition rules, or failure to rule on a cassation ground); the alleged errors were not "material errors" under Article 503(2)(2), as they did not involve evident, formal mistakes verifiable without re-examining the merits, nor did they amount to an omission to examine a cassation ground.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedThe basis for declaring the contestation in annulment inadmissible, as the invoked grounds did not fall within the exhaustively listed cases.
Full text
Şedinţa publică din data de 14 ianuarie 2022
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 12 februarie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de reexaminare formulată de petentul A., împotriva amenzii judiciare stabilite prin Decizia nr. 3800/23.07.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Împotriva acestei încheieri petentul A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 503 C. proc. civ.
Intimata Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar, respingerea acesteia, ca nefondată.
Examinând contestaţia prin prisma motivelor invocate, a apărărilor formulate în întâmpinare, precum şi a dispoziţiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Conform dispoziţiilor art. 503 din C. proc. civ.:
"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare, atunci când contestatorul nu a fost legal citat nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.
(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când:
1. hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia;
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;
3.instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;
4.instanta de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.
(3) Dispoziţiile alin. (2) pct. 1, 2 si 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanţelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."
Deci, pentru a promova contestaţie în anulare se cere, pe o parte, ca hotărârea care se contestă să fie definitivă, iar, pe de altă parte, se cere ca motivul pe care se sprijină această cale de atac să nu fi putut fi invocat pe căile ordinare de atac.
Prevederile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. se referă exclusiv la contestaţia în anulare specială. Se reţine aşadar că pe calea contestaţiei în anulare se tinde la anularea unei hotărâri definitive nu pentru că judecata nu a fost bine făcută în fond, ci pentru o serie de motive expres şi limitativ prevăzute de lege (necompetenţa, încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei, nepronunţarea asupra unuia dintre apelurile declarate în cauză).
Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezenţa unor erori materiale în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.
Astfel, greşeala materială trebuie să fie una evidentă, săvârşită de instanţă urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, determinante în soluţia pronunţată de instanţa a cărei hotărâre este atacată, textul de lege se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspecte formale ale judecăţii procesului, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau ca insuficient timbrat, deşi la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen sau că a fost legal timbrat, pentru verificarea cărora nu este necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Conform alin. (2) pct. 3 al art. 503 C. proc. civ., pentru a fi aplicabile în speţă aceste prevederi, ar fi trebuit ca instanţa de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare, ori în speţă nu se poate susţine că ne aflăm în prezenţa vreunei omisiuni a instanţei.
În cauză, Înalte Curte reţine că aspectele invocate de contestator nu se circumscriu noţiunii de "eroare materială" în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. din 2010.
Pentru considerentele arătate şi în temeiul art. 503 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia inadmisibilităţii invocată de intimată prin întâmpinare.
Respinge contestaţia în anulare declarată de contestatorul A. împotriva încheierii din 12 februarie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 ianuarie 2022.