Competence of national bar association to invoke ex officio grounds of illegality in reviewing local bar reinstatement decisions

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi parcursul cauzei în primul ciclu procesual

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data 18.06.2014, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, Decanul Baroului Olt şi Consiliul Baroului Olt solicitând anularea deciziilor nr. 901/27.03.2014 şi nr. 992/24.05.2014 emise de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, respingerea contestaţiei formulate de către Decanul Baroului Olt şi menţinerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10 din 19.12.2013.

1.2. Prin încheierea de şedinţă din data de 27.10.2014, Curtea de Apel Craiova a dispus, printre altele, respingerea cererii reclamantei de repetare a adreselor efectuate către Baroul Olt şi Uniunea Naţională a Barourilor din România precum şi cererea de conexare a dosarului nr. x/2014 la prezentul dosar.

1.3. Prin sentinţa nr. 379 pronunţată în data de 29.10.2014, aceeaşi instanţă a admis în parte acţiunea, a dispus anularea deciziilor nr. 901/27.03.2014 şi 992/24.05.2014 emise de Consiliul UNBR şi a respins capătul de cerere privind respingerea contestaţiei Decanului Baroului Olt şi menţinerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013, precum şi cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată formulată de pârâta UNBR.

1.4. Împotriva încheierii de şedinţă din data de 27.10.2014 şi a sentinţei nr. 379 pronunţată în data de 29.10.2014, au declarat recurs reclamanta A. şi pârâţii Consiliul Baroului Olt şi Uniunea Naţională a Barourilor din România

1.5. Prin decizia nr. 1046 din 13.03.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii din 27.10.2014 şi a sentinţei nr. 379 din 29.10.2014, pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi recursul declarat de pârâtul Consiliul Baroului Olt împotriva aceleiaşi sentinţe, a casat încheierea şi sentinţa recurate şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.

2. Hotărârea instanţei de fond

În rejudecare, prin sentinţa civilă nr. 329 din data de 18 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România, Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, Decanul Baroului Olt şi Consiliul Baroului Olt şi a anulat Deciziile nr. 901/27.03.2014 şi nr. 992/24.05.2014 emise de Consiliul UNBR, respingând, totodată, capătul de cerere privind respingerea contestaţiei decanului Baroului Olt şi menţinerea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013, ca inadmisibil.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate în punctul I.2. anterior, a formulat recurs pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, criticile evocate prin memoriul de recurs fiind subsumate de recurentă motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

Prin calea de atac promovată, a criticat, în esenţă, recurenta soluţia instanţei de fond de anulare a Deciziilor nr. 901/27.03.2014 şi nr. 992/24.05.2014, emise de Consiliul UNBR, susţinând recurenta că o astfel de hotărâre este rezultatul unei eronate interpretări şi aplicări a dispoziţiilor art. 25 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al UNBR, art. 46 şi art. 26 din Statutul profesiei de avocat şi art. 66 lit. p) din Legea nr. 51/1995, republicată.

A arătat recurenta că, examinând contestaţia formulată de decanul Baroului Olt împotriva pct. 12 din Hotărârea nr. 10/2013 a Consiliului Baroului Olt, Consiliu UNBR nu a depăşit, prin emiterea Deciziei nr. 901/27.03.2014, limitele sesizării, soluţia adoptată având suport în dispoziţiile Legii nr. 51/1995R şi respectând dispoziţiile art. 26 din Statutul profesiei de avocat - subsecţiunea a 3-a, în contextul în care, în opinia recurentei, nelegalitatea hotărârii Consiliului Baroului Olt rezida tocmai în nerespectarea normelor imperative ce reglementau procedura de verificare a stării de nedemnitate cu ocazia soluţionării cererii de reînscriere în profesie. Recurenta a argumentat şi în sensul legalităţii Deciziei nr. 992/24.05.2014, apreciind că soluţia Consiliului UNBR de respinge a plângerii prealabile formulate de reclamantă era singura viabilă, în contextul în care se impunea reexaminarea cererii de reînscriere în profesia de avocat, formulată de reclamantă, cu respectarea dispoziţiilor legii speciale privind realizarea sus indicatei proceduri de verificare a cazurilor de nedemnitate.

Totodată, recurenta a evocat şi Decizia Curţii Constituţionale pronunţată în şedinţa din 4 aprilie 2017, prin care, cu unanimitate de voturi, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că sintagma "de natură să aducă atingere prestigiului profesiei", din cuprinsul art. 14 lit. a) din Legea nr. 51/1995, contravine art. 1 alin. (5) din Constituţie, redactarea acesteia fiind lipsită de claritate şi precizie, având în vedere că nu se precizează în mod clar acele infracţiuni care aduc atingere prestigiului profesiei de avocat.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în dosarul cauzei, intimata A. a invocat în principal excepţia nulităţii recursului, apreciind că aspectele invocate prin memoriul de recurs formulat de Uniunea Naţională a Barourilor din România nu pot fi încadrate în motivele de casare reglementate de art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluţia din data de 5 februarie 2020 s-a fixat termen de judecată la data de 16 martie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate prin întâmpinare şi de prevederile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata A., constatând că argumentele de ordin critic formulate de recurenta Uniunea Naţională a Barourilor din România ("UNBR"), privind greşita aplicare a dispoziţiilor legale invocate, se circumscriu prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., temei de drept indicat de altfel şi de recurentă prin memoriul de recurs.

2. De asemenea, în scopul delimitării controlului de legalitate pe care instanţa de control judiciar este chemată să îl realizeze în prezenta cauză, Înalta Curte observă că, prin hotărârea recurată, prima instanţă a dezlegat următoarele aspecte majore:

a) nelegalitatea Deciziei Consiliului UNBR nr. 901/27 martie 2014 ce derivă, în esenţă, din invocarea de către UNBR, din oficiu, a unui motiv de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013 neinvocat prin contestaţia formulată de Decanul Baroului Olt şi care nu îşi regăseşte corespondenţă în realitate, mai precis faptul că, prin emiterea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/2013, nu ar fi fost respectate prevederile art. 26 din Statutul profesiei de avocat, întrucât starea de nedemnitate a intimatei A. nu ar fi fost analizată şi nu ar fi făcut obiectul dezbaterilor cu ocazia soluţionării cererii acesteia de reînscriere în profesia de avocat:

b) nelegalitatea Deciziei Consiliului UNBR nr. 992/24.05.2014, ce derivă, pe de o parte, din faptul că, soluţionând plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 901/27.03.2014, UNBR s-a îndepărtează de propriul raţionament ce a condus la admiterea contestaţiei Decanului Baroului Olt, renunţând a susţine motivarea iniţială, potrivit căreia anularea este dispusă pentru lipsa dezbaterii asupra stării de demnitate a reclamantei, pentru a afirma ideea că Hotărârea nr. 10/2013 a Consiliului Baroului Olt nu este motivată, apreciind prima instanţă că, dincolo de faptul că nu există carenţe reale în motivarea hotărârii, chiar dacă ar exista, acestea nu ar putea profita tocmai Decanului Baroului Olt care a fost cel ce, conform art. 58 din legea nr. 51/1995, avea sarcina coordonării activităţii baroului, fiind cel ce a convocat şi prezidat şedinţa în care a fost adoptată Hotărârea nr. 10/2013.

c) nelegalitatea Deciziei Consiliului UNBR nr. 992/24.05.2014, ce derivă din lipsa de corespondenţă a aspectelor reţinute prin aceasta cu realitatea, în contextul în care în cuprinsul Hotărârii nr. 10/2013 se fac trimiteri exprese la Decretul Preşedintelui României nr. 617/26.06.2013 şi la votul favorabil a 9 consilieri ai Baroului Olt, în sensul reînscrierii reclamantei în profesie.

Or, analizând memoriul de recurs formulat de UNBR, Înalta Curte observă că recurenta nu a formulat critici împotriva manierei în care prima instanţă a dezlegat chestiunile învederate în punctul b) expus anterior, motiv pentru care controlul de legalitate pe care Înalta Curte este chemată să îl realizeze asupra hotărârii primei instanţe, va viza, în limitele recursului formulat, doar aspectele menţionate în punctele a) şi c) indicate anterior.

3. Examinând punctual criticile evocate de recurentă prin memoriul de recurs, Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cât priveşte maniera în care prima instanţă a dezlegat chestiunea legalităţii Deciziei Consiliului UNBR nr. 901/27 martie 2014, Înalta Curte observă că unicul aspect analizat şi soluţionat de Consiliul UNBR printr-o astfel de decizie nu a fost cel privind verificarea legalităţii manierei în care Consiliul Baroului Olt a interpretat şi aplicat prevederile art. 14 din Legea nr. 51/1995, ci cel privind maniera în care sus indicatul Consiliu a respectat prevederile art. 26 din Hotărârea nr. 64/2011 a UNBR privind Statutul profesiei de avocat (normă aplicabilă la data emiterii deciziilor atacate).

Astfel, prin Decizia nr. 901/27 martie 2014, Consiliului UNBR a constatat că: în conformitate cu prevederile art. 26 din statutul profesiei de avocat, consiliul baroului trebuie să analizeze cu ocazia reînscrierii în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei starea de nedemnitate a solicitantului, care nu a făcut obiectul dezbaterii la soluţionarea cererii petentei, aşa cum reiese din cuprinsul hotărârii atacate. Pe baza unei astfel de constatări, Consiliul UNBR a decis anularea Hotărârii Consiliului Baroului Olt nr. 10/19.12.2013, dispunând, totodată, trimiterea cauzei la Baroul Olt pentru a analiza şi dispune cu privire la starea de nedemnitate a doamnei A. şi a emite o nouă hotărâre care să aibă în vedere şi acest aspect.

Or, aspectul reţinut de Consiliul UNBR drept motiv al anulării Hotărârii nr. 10/2013, ce nu se regăsea printre cele evocate de Decanul Baroului Olt prin contestaţia formulată, nu poate fi apreciat altfel decât un motiv de nelegalitate a Hotărârii nr. 10/2013 invocat din oficiu de Consiliul UNBR.

Observând, însă, pe de o parte dezlegările date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal prin Decizia nr. 1046/13 martie 2018 (emisă în primul ciclu procesual al prezentei cauze) atât naturii juridice a Hotărârii nr. 10/2013 (de decizie referitoare la demnitatea petentei), precum şi maniera de interpretare a prevederilor art. 26 alin. (6) din Hotărârea nr. 64/2011 a UNBR privind Statutul profesiei de avocat ("Statutul profesiei de avocat") şi art. 58 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1995, instanţa de control judiciar apreciază că din coroborarea unor astfel de aspecte cu dispoziţiile art. 66 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 51/1995 (forma în vigoare la data emiterii deciziilor atacate), art. 25 din ROF UNBR şi art. 76 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, nu se poate reţine existenţa unei competenţe a Consiliului UNBR în sensul invocării din oficiu a unui motiv de nelegalitate (ce are, în esenţă, valenţa unei sesizări din oficiu a Consiliului UNBR cu o verificare a legalităţii unei hotărâri emise de consiliul unui barou privind demnitatea avocatului).

Prevederile art. 46 din Statutul profesiei de avocat, invocate de recurentă, ce dispun că: Refuzul înscrierii, al reînscrierii sau al menţinerii în tabloul avocaţilor se contestă la consiliul baroului. Decizia consiliului baroului poate fi contestată la Consiliul U.N.B.R., în termen de 15 zile de la data comunicării. Contestaţia este suspensivă de executare, nu pot conduce la o altă concluzie câtă vreme textul menţionat vizează, pe de o parte, alte ipoteze decât hotărârile consiliului baroului reglementate de art. 26 alin. (6) din acelaşi Statut, iar pe de altă parte nu reglementează o competenţă a Consiliului UNBR de sesizare, din oficiu, cu verificarea legalităţii hotărârilor barourilor. Pe cale de consecinţă, în mod legal prima instanţă a statuat că print-o astfel de invocare din oficiu a unui motiv de nelegalitate au fost încălcate limitele reglementate de art. 66 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 51/1995 şi 76 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, motiv pentru care sunt nefondate criticile formulate de recurentă din această perspectivă.

Totodată, Înalta Curte, observând şi limitele controlului de legalitate trasate de recurentă prin aspectele invocate în memoriul de recurs, reţine, în acord cu raţionamentul instanţei de fond, pe care şi-l însuşeşte, că în aprecierea legalităţii Hotărârii nr. 10/2013, Consiliul UNBR a avut în vedere, atât la emiterea Deciziei nr. 901/27.03.2014, cât şi a Deciziei nr. 992/24.05.2014, eronata premisă a nerespectării, de către Consiliul Baroului Olt a procedurii reglementate de art. 26 din Statutul profesiei de avocat.

Conform unui astfel de text normativ:

(1) Pentru aplicarea Legii, cazurile de nedemnitate se verifică atât cu ocazia primirii în profesie, cu ocazia reînscrierii în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, cât şi pe întreaga durată a exercitării acesteia.

(2) Persoana care solicită primirea în profesia de avocat sau reînscrierea în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei va înfăţişa consiliului baroului la care depune cererea înscrisuri din care să rezulte condiţiile de încetare a exerciţiului profesiei din care provine, respectiv a celei pe care a exercitat-o în perioada de incompatibilitate. Consiliul baroului va întreprinde cercetări - folosind procedura prevăzută de art. 17 alin. (5), inclusiv în situaţia solicitării reînscrierii în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei - pentru a verifica dacă solicitantul se găseşte în cazul de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. b) teza a II-a din Lege, respectiv dacă a fost exclus din profesia din care provine ca urmare a săvârşirii unor abateri disciplinare grave.

(3) Avocaţii care se găsesc în unul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 14 lit. a), lit. b) teza I, lit. c) şi d) din Lege sunt obligaţi să prezinte baroului hotărârile judecătoreşti prin care au fost condamnaţi definitiv la pedeapsa cu închisoarea pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, prin care li s-a aplicat pedeapsa interdicţiei de a exercita profesia, prin care au fost declaraţi faliţi frauduloşi sau prin care au fost condamnaţi definitiv pentru fapte săvârşite în legătură cu exercitarea profesiei.

(4) Consiliul baroului va examina, în termen de 15 zile, hotărârile judecătoreşti, respectiv înscrisurile ce privesc condiţiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris în tabloul avocaţilor incompatibili şi va aprecia asupra demnităţii avocatului. Consiliul baroului va hotărî, după caz, menţinerea în profesie sau încetarea calităţii de avocat, potrivit Legii.

(5) Decizia motivată se comunică în termen de 15 zile avocatului în cauză, precum şi preşedintelui U.N.B.R., împreună cu hotărârea judecătorească şi înscrisurile în baza cărora a fost verificată starea de nedemnitate.

(6) Decizia consiliului baroului poate fi atacată de preşedintele U.N.B.R. şi/sau de avocatul în cauză, în termen de 15 zile de la comunicare. Consiliul U.N.B.R. va analiza contestaţia şi va hotărî în condiţiile Legii.

(7) Decizia consiliului baroului de încetare a calităţii de avocat este executorie. Despre încetarea calităţii de avocat baroul va face menţiunile corespunzătoare în tabloul avocaţilor.

Or, în cuprinsul Hotărârii nr. 10/2013 se specifică expres că, pentru adoptarea, prin votul favorabil a 9 consilieri, a hotărârii de admitere a cererii reclamantei A. de reînscriere în Tabloul avocaţilor activi ai Baroului Olt a fost avut în vedere Decretul Preşedintelui României nr. 617/26.06.2013, prin care reclamanta a fost eliberată din funcţia de judecător, urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea unei infracţiuni.

Totodată, în pct. 12 al Procesului-verbal al şedinţei Consiliului Baroului Olt din data de 19.12.2013, se arată astfel: cererea de reînscriere în profesie a d-nei A. pentru care a făcut cercetare prealabilă B., care prin referat propune ca să fie primită chiar dacă a fost condamnată pentru o faptă care aduce atingere prestigiului profesiei.

Mai mult, prin contestaţia formulată, chiar Decanul Baroului Olt confirmă atât aspectul realizării procedurii de verificare a cazurilor de nedemnitate în ceea ce o priveşte pe intimată, cât şi efectiva dezbatere a acestora cu ocazia adoptării Hotărârii nr. 10/2013, Decanul Baroului Olt fiind nemulţumit doar de manierea în care prevederile art. 14 din Legea nr. 51/1995 au fost interpretate de cei 9 consilieri ai Baroului Olt, cu ocazia supunerii la vot, în demersul de soluţionare a cererii reclamantei de reînscriere în tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei, a existenţei unei situaţii de nedemnitate a acesteia.

Într-un atare context, instanţa de fond a identificat corect atât parametrii procedurii de verificare şi de analizare a cazurilor de nedemnitate, ce se impunea a fi parcursă de Consiliul Baroului Olt, la momentul soluţionării cererii intimatei- reclamante de reînscriere în tabloul avocaţilor (astfel cum aceşti parametrii sunt reglementaţi de art. 26 din Statutul profesiei de avocat), cât şi efectiva parcurgere a unei astfel de proceduri de către organul colegial al Baroului Olt, care şi-a exprimat punctul de vedere, în condiţiile legii, asupra aspectului în discuţie. Pe cale de consecinţă, soluţia primei instanţe, de anulare atât a Deciziei nr. 901/27.03.2014, cât şi a Deciziei nr. 992/24.05.2014, a fost pronunţată cu respectarea şi aplicarea corectă a normelor de drept incidente, fiind, astfel, nefondate criticile aduse sentinţei de recurentă.

Cât priveşte invocarea aspectelor dezlegate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 225 din 4 aprilie 2017, publicată în M.Of. nr. 468/22.06.2017, Înalta Curte apreciază că, în contextul în care, potrivit celor precizate anterior, prin Deciziile nr. 901/27.03.2014 şi nr. 992/24.05.2014 nu a fost dezlegată chestiunea manierei de aplicare a prevederilor art. 14 din Legea nr. 51/1995, modul în care constituţionalitatea unui astfel de text normativ a fost apreciată de instanţa de contencios constituţional nu are legătură cu aspectele de nelegalitate reţinute în litigiul pendinte.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea recurată este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., soluţia pronunţată fiind legală, motiv pentru care în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul declarat de pârâta Uniunea Naţională a Barourilor din România împotriva sentinţei civile nr. 329 din data de 18 septembrie 2019 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2022.