Tax dispute: Renunciation of the right to seek clarification of judgment in administrative litigation and annulment of the lower court's dismissal.

Şedinţa publică din data de 16 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea la data de 2 decembrie 2019, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, lămurirea sentinţei nr. 157 a Curţii de Apel Oradea pronunţată în dosar nr. x/2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea nr. 4/CA/2020 din 22 ianuarie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de lămurire dispozitiv formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor şi Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii judecătoreşti indicate în punctul I.2 anterior, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, criticând-o prin invocarea motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1), pct. 5, 6 şi 8, pentru nelegalitate. Prin memoriul de recurs a solicitat recurenta casarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de lămurire a sentinţei nr. 157 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. x/2018, astfel cum o atare cerere a fost formulată de reclamantă.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 4 noiembrie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 16 martie 2022, dosarul fiind înaintat spre soluţionare Completului 6.

La data de 14 martie 2022, recurenta-reclamantă a depus o cerere, întocmită în formă autentică, de renunţare la dreptul de a cere lămurirea sentinţei civile nr. 157/2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, întemeiată pe dispoziţiile art. 408-409 din C. proc. civ.

Cererea de renunţare a fost comunicată intimatelor- pârâte.

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi

Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea recursului, constată faptul că recurenta - reclamantă a depus la dosarul cauzei, cerere de renunţare la dreptul de a cere lămurirea sentinţei civile nr. 157/CA/2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, în raport de motivele invocate prin cererea de lămurire ce face obiectul dosarului nr. x/2020

Analizând o astfel de cerere, Înalta Curte constată că aceasta a fost formulată de reprezentantul legal al recurentei-reclamante, fiind autentificată sub nr. x din 9 martie 2022 de notarul public B. din cadrul Societăţii Profesionale Notariale-C., iar manifestarea de voinţă este expresă şi neechivocă şi vizează un drept de care reclamanta poate dispune.

Văzând dispoziţiile legale prevăzute de art. 409 alin. (2) din C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, se reţine că renunţarea la însuşi dreptul pretins se poate face şi în faţa instanţei de contencios administrativ, în recurs.

Asupra cererii de recurs, în condiţiile manifestării procesuale exprimate de către recurenta-reclamantă în sensul renunţării la însuşi dreptul pretins prin cererea de lămurire ce face obiectul litigiului de faţă, Înalta Curte reţine aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 9 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., republicat, cu privire la dreptul de dispoziţie al părţilor, prevederi normative în conformitate cu care obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor, iar acestea pot oricând renunţa la judecată sau la însuşi dreptul pretins, în condiţiile legii.

Instanţa de control judiciar are în vedere şi dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., republicat, care prevăd următoarele:

"Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel".

Astfel, manifestarea de voinţă, în sensul de a se renunţa la însuşi dreptul pretins prin cererea deferită soluţionării, reprezintă o desistare, un act de dispoziţie al reclamantei care nu este supus cenzurii instanţie, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Având în vedere cererea de renunţare la însuşi dreptul de a cere lămurirea sentinţei civile nr. 157/CA/2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, în raport de motivele invocate prin cererea de lămurire ce face obiectul dosarului nr. x/2020, astfel cum a fost formulată de recurenta-reclamantă, cerere care se înscrie în limitele disponibilităţii procesului civil, respectiv a actelor de dispoziţie permise părţilor pe parcursul judecării unei cauze, având în vedere deopotrivă şi stadiul în care se află procesul, în temeiul dispoziţiilor art. 408 alin. (1) şi (3), art. 409 alin. (2) şi art. 410 teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunţarea recurentei-reclamante la însuşi dreptul dedus judecăţii şi, în consecinţă, va anula hotărârea pronunţată de instanţa de fond.

Astfel fiind, pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs formulate, urmând ca, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 408 şi art. 409 alin. (2) C. proc. civ., să ia act de renunţarea reclamantei la dreptul de a cere lămurirea sentinţei civile nr. 157/2019, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, să anuleze hotărârea recurată şi să respingă cererea de lămurire, drept efect al renunţării reclamantei la un atare drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunţarea la dreptul de a cere lămurirea sentinţei civile nr. 157 din 30 octombrie 2019.

Anulează încheierea nr. 4/CA/2020 din 22 ianuarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018 şi respinge cererea de lămurire.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 martie 2022.