Exclusive territorial jurisdiction of public institution plaintiff suing in administrative litigation under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 05.03.2020, reclamanta U.A.T Oraşul Victoria în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei a solicitat anularea Deciziei nr. 354/23.12.2019 emisă de Compartimentul Soluţionare Contestaţii din cadrul Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional din cadrul Ministerului L.P.D.A, admiterea contestaţiei formulate de reclamantă sub nr. x/27.11.2019 împotriva Notei de neconformitate AM POR nr. x/27.09.2019 privind proiectul cu cod SMIS 118626 cu titlul Lucrări Eficientizare Energetică Clădire Corp L Liceul Teoretic I.C. Drăgulanu, anularea Notei de neconformitate AM POR nr. x/27.09.2019, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 8.000 RON, anularea Deciziei nr. 248/17.10.2019 emisă de Compartimentul (…), admiterea contestaţiei formulate de U.A.T împotriva Notei de conformitate nr. x/13.08.2019, anularea acestei Note, obligarea pârâtei la plata sumei de 47.646,41 RON cu titlu de cheltuială eligibilă potrivit art. 5 din Anexa privind cheltuielile eligibile din cererea de rambursare nr. x/21.06.2019; cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa nr. 4328/2020 din 25 septembrie 20210, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Victoria în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, în favoarea Tribunalului Braşov.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut că, în esenţă, că în determinarea instanţei competente să judece cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 lin. 3 teza I din Legea nr. 554/2004, autoritatea publică din prezenta cauză are calitatea de pârât, acţiunea nu putea fi introdusă la instanţa de la sediul pârâtului. Litigiul dedus judecăţii nu se poartă între două autorităţi publice, ci între o autoritate publică, emitent al actului administrativ considerat nelegal, şi o persoană pretins vătămată - reclamantul, persoană juridică de drept public, aceasta din urmă neacţionînd în regim de putere publică, ci adresîndu-se instanţei de contencios administrativ ca orice persoană vătămată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 552/CA din 19 octombrie 2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Victoria şi pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, în favoarea Tribunalului Bucureşti şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că potrivit art. 10 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Victoria a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei a solicitat anularea Deciziei nr. 354/23.12.2019 emisă de Compartimentul Soluţionare Contestaţii din cadrul Direcţiei Generale Programul Operaţional Regional din cadrul Ministerului L.P.D.A, admiterea contestaţiei formulate de reclamantă sub nr. x/27.11.2019 împotriva Notei de neconformitate AM POR nr. x/27.09.2019 privind proiectul cu cod SMIS 118626 cu titlul Lucrări Eficientizare Energetică Clădire Corp L Liceul Teoretic I.C. Drăgulanu, anularea Notei de neconformitate AM POR nr. x/27.09.2019, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 8.000 RON, anularea Deciziei nr. 248/17.10.2019 emisă de Compartimentul (…), admiterea contestaţiei formulate de U.A.T împotriva Notei de conformitate nr. x/13.08.2019, anularea acestei Note, obligarea pârâtei la plata sumei de 47.646,41 RON cu titlu de cheltuială eligibilă potrivit art. 5 din Anexa privind cheltuielile eligibile din cererea de rambursare nr. x/21.06.2019.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage calitatea reclamantului instituţie publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Victoria are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Interpretarea pe care Tribunalul Bucureşti o dă dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia aceasta nu reglementează situaţia în care atât pârâtul, cât şi reclamantul au calitatea de autorităţi publice, este bazată pe o presupusă intenţie a legiuitorului de a distinge între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate. Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţiile reţinute de Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Victoria şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a Municipiului Bucureşti.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraşul Victoria în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei - Direcţia Generală Programul Operaţional Regional în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2022.