Conflict of jurisdiction over annulment of EU procurement funding reduction resolved by assigning exclusive territorial competence to Bucharest

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 30.09.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Făgăraş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, a solicitat:

- anularea deciziei nr. 156/19.03.2020, privind soluţionarea contestaţiei formulate de UAT Municipiul Făgăraş, înregistrată la sediul MLPDA sub nr. x/27.02.2020;

- anularea notei de neconformitate nr. x/16.01.2020, privind reducerea procentuală de 100% aplicată contractelor de achiziţie nr. x/22.06.2018 şi y/08.08.2018;

- obligarea la rambursarea integrală a sumelor ce fac obiectul contractelor de achiziţie publică de servicii x/22.06.2018 şi y/08.08.2018;

- obligarea la plate tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1 Prin sentinţa nr. 43 din data de 20.01.2021, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Municipiul Făgăraş şi pe pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut că instanţa competentă material se stabileşte având în vedere criteriul valoric stabilit în temeiul art. 10 alin. (1) şi alin. (1)1 din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa nr. 2960 din 5 mai 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze privind pe reclamantul Municipiul Făgăraş şi pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Braşov.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că în determinarea instanţei competente să judece cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, beneficiar fiind o persoană juridică de drept public, nemulţumită de actul autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, competenţa teritorială aparţinând instanţei de la sediul beneficiarului reclamant, coroborate cu dispoziţiile art. 10 lin. 3 teza I din legea nr. 554/2004.

2.2 Prin sentinţa civilă nr. 923/CA din 19 octombrie 2021, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, invocată de instanţă, din oficiu, a declinat soluţionarea cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul Municipiul Făgăraş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei-Direcţia Generală Programul Operaţional Regional, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II a de contencios administrativ şi fiscal şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut că în determinarea instanţei competente să judece cauza sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora,,(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului". Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului.

3. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul Municipiul Făgăraş a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice Dezvoltării şi Administraţiei a solicitat anularea deciziei nr. 156/19.03.2020, privind soluţionarea contestaţiei formulate de UAT Municipiul Făgăraş, înregistrată la sediul MLPDA sub nr. x/27.02.2020, anularea notei de neconformitate nr. x/16.01.2020, privind reducerea procentuală de 100% aplicată contractelor de achiziţie nr. x/22.06.2018 şi y/08.08.2018 şi obligarea la rambursarea integrală a sumelor ce fac obiectul contractelor de achiziţie publică de servicii x/22.06.2018 şi y/08.08.2018.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă vizează aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, instanţele aflate în conflict exprimând opinii diferite în ceea ce priveşte consecinţele pe care le atrage calitatea reclamantului instituţie publică de persoană vătămată prin actul administrativ contestat, asupra instanţei competente să judece cauza.

Înalta Curte reţine că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanţei:

"(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că reclamantul Municipiul Făgăraş are calitatea de instituţie publică, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 39 din Legea nr. 273/2006, care include în această sintagmă comunele, oraşele, municipiile, sectoarele municipiului Bucureşti, judeţele, municipiul Bucureşti, instituţiile şi serviciile publice din subordinea acestora, cu personalitate juridică, indiferent de modul de finanţare a activităţii acestora.

Înalta Curte constată că legiuitorul a instituit o competenţă teritorială exclusivă, stabilind că, în situaţia în care reclamantul din cauză are calitatea de instituţie publică, acesta se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speţă pârâtul având sediul în municipiul Bucureşti. Norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincţie în funcţie de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esenţial în determinarea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei reprezentându-l calitatea reclamantului de instituţie publică.

Deşi în prezenta cauză reclamantul acţionează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, Înalta Curte constată că, în lipsa unor distincţii în textul de lege care reglementează competenţa, în situaţia în care o instituţie publică are calitatea de reclamantă într-o acţiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanţei de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competenţă teritorială exclusivă în favoarea acestei instanţe.

Interpretarea pe care Tribunalul Bucureşti o dă dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia aceasta nu reglementează situaţia în care atât pârâtul, cât şi reclamantul au calitatea de autorităţi publice, este bazată pe o presupusă intenţie a legiuitorului de a distinge între situaţiile în care instituţia publică acţionează în calitate de parte vătămată şi cele în care acţionează ca emitent al actelor atacate. Cum aplicarea tezei I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este exclusă, aceasta reprezentând o normă specială, de strictă aplicare, întrucât vizează situaţia reclamanţilor persoane fizice sau juridice, competenţa trebuie tranşată în raport de dispoziţiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din acelaşi act normativ, care reglementează în mod expres ipoteza reclamantului instituţie publică, fără a face distincţiile reţinute de Tribunalul Bucureşti.

Prin urmare, în considerarea calităţii de instituţie publică a reclamantului Municipiul Făgăraş şi a locului situării sediului pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, Înalta Curte constată că instanţa competentă din punct de vedere teritorial să soluţioneze prezenta cauză, în fond, este tribunalul aflat în circumscripţia teritorială a Municipiului Bucureşti.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul Municipiul Făgăraş, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării şi Administraţiei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2022.