Scope of "omission to examine" a cassation ground under Art. 503(2)(3) CPC: substantive legal interpretation arguments do not constitute distinct omitted grounds.

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30 mai 2017, pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), solicitând instanţei să dispună anularea Ordinului nr. 2425/26.11.2015, emis de acesta, act administrativ cu caracter normativ pentru aprobarea Procedurii de verificare şi control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie - septembrie 2015.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 201/F-CONT din data de 6 decembrie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepţia lipsei de interes a reclamantei în promovarea acţiunii;

- a admis în parte cererea formulată de reclamanta A., înregistrată la Registrul Comerţului Argeş cu nr. x/2010, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi a admis în parte cererea de intervenţie accesorie formulată în favoarea reclamantei de intervenienta S.C. B. S.R.L.;

- a anulat Ordinul M.A.D.R. nr. 2425/26.11.2015 în partea care aprobă Capitolul IV pct. IV.6 "Efectuarea controlului pe teren" din procedura de verificare şi control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de seceta severă manifestat în perioada aprilie- septembrie 2015;

- a obligat pârâtul să plătească reclamantei 1.050 RON, iar intervenientei 1.550 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Decizia instanţei de recurs

Prin decizia civilă nr. 5653 din data de 3 noiembrie 2020, pronunţată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 201/F-CONT din data de 6 decembrie 2017 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat, a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de S.C. C. S.R.L. în favoarea intimatei-reclamante S.C. A. şi a obligat recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 RON, către intimata-reclamantă S.C. A. şi în sumă de 1000 RON, către intimata-intervenientă S.C. B. S.R.L..

4. Contestaţia în anulare formulată în cauză

Împotriva deciziei civile menţionate în punctul I.3. anterior, a formulat contestaţie în anulare Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2021, prin care contestatorul a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, anularea deciziei criticate şi, urmare a rejudecării recursului, admiterea acestuia şi respingerea acţiunii în contencios administrativ, ca neîntemeiată.

Susţinând incidenţa dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., contestatorul a considerat că, prin decizia atacată, instanţa de recurs a omis să cerceteze unul dintre motivele de casare invocate de MADR prin recursul formulat, respectiv faptul că prevederile Deciziei CE trebuiau să fie coroborate cu prevederile art. 5 alin. (1), coroborat cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 45/2015.

A arătat contestatorul că schema prevăzută de O.U.G. nr. 45/2015 a respectat prevederile din cadrul secţiunii 1.2.1.2, cap. 1, partea II, pct. 346 - 363 din Orientările Uniunii Europene privind ajutoarele de stat în sectoarele agricol şi forestier şi în zonele rurale pentru perioada 2014-2020 (2014/C 204/01) şi a produs efecte după primirea Deciziei Comisiei Europene nr. C(2015) 8170 final din data de 17.11.2015, acte normative comunitare, care sunt aplicate prioritar asupra dreptului naţional, conform art. 148 alin. (2) din Constituţia României.

A susţinut, totodată, contestatorul că, în considerarea unor astfel de dispoziţii cuprinse în normele comunitare, calcularea pierderii de venit prin raportarea la perioada de trei ani (date contabile ale agricultorului în anii 2012-2014), ce este precedentă fenomenului meteorologic nefavorabil care poate fi asimilat unei calamităţi naturale, era una întemeiată şi respecta dispoziţiile legale primare (Orientările Uniunii Europene).

În opinia contestatorului, precizarea din actul administrativ atacat, în sensul că:

"Se vor verifica datele contabile pe ultimii trei ani, respectiv venitul mediu realizat pentru cultura calamitată (producţia medie/ha/cultură x preţul mediu cultură) pentru anii 2012, 2013 şi 2014 care se va compara cu cel al anului 2015 pentru cultura calamitată", nu a adăugat la lege, ci a avut doar caracterul unei precizări a modalităţii de efectuare a verificărilor datelor contabile. Împrejurarea că în O.U.G. nr. 45/2015 nu s-a făcut vorbire de perioada de 3 ani pentru verificarea datelor contabile, nu poate constitui un argument în sensul nelegalităţii Ordinului atacat, întrucât legislaţia primară nu poate include în cuprinsul său toate soluţiile practice, care sunt lăsate de legiuitor în sarcina autorităţilor ce emit acte de punere în aplicare.

Or, susţine contestatorul că demersul instanţei de recurs, de a analiza Decizia CE într-o manieră de sine stătătoare, fără a avea în vedere faptul că aceasta trebuie coroborată cu prevederile art. 5 alin. (1), coroborat cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 45/2015, echivalează cu o nesoluţionare a motivului de recurs prin care MADR a criticat sentinţa instanţei de fond tocmai pe acest aspect (respectiv pe faptul că instanţa nu a interpretat corect coroborarea prevederilor stabilite prin Decizia CE şi prevederile art. 5 alin. (1) cu ale art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 45/2015). Consideră contestatorul că analiza, în mod separat, a art. 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 45/2015, iar nu coroborat cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 45/2015, astfel cum a învederat contestatorul prin recurs, reţinând, astfel, că nu există, în ordonanţa de urgenţă, în aplicarea căreia a fost emis ordinul pârâtului, nicio referire la producţia medie rezultată din datele contabile ale agricultorului în anii 2012-2014, reprezintă o nesoluţionare a unuia dintre motivele de recurs formulate de acesta.

A mai învederat contestatorul că a precizat instanţei de recurs faptul că prevederile art. 5 alin. (1), cele ale art. 11 alin. (2) şi declaraţiile din Anexa nr. 2 la O.U.G. nr. 45/2015 au fost comunicate Comisiei Europene şi au constituit baza de analiză pentru emiterea Deciziei CE de acordare a ajutorului, precum şi că, în urma monitorizării şi evaluării situaţiilor centralizatoare comunicate de către instituţia prefectului şi direcţia pentru agricultură judeţeană la Centrul operativ pentru situaţii de urgenţă din cadrul ministerului şi în conformitate cu datele furnizate de Administraţia Naţională de Meteorologie (ANM), Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 45/2015, prin care a fost instituită o schemă de ajutor de stat, având ca obiect acordarea de compensaţii producătorilor agricoli afectaţi grav de efectele secetei severe produse în perioada aprilie- septembrie 2015.

Prin urmare, a susţinut contestatorul că schema instituită s-a aplicat numai în limitele şi termenele notificate Comisiei Europene, că ordinul este emis cu respectarea actelor normative cu forţă juridică superioară, iar instanţa de recurs a omis să se pronunţe, în judecarea recursului, tocmai pe această critică formulată de MADR.

A mai solicitat contestatorul ca, din perspectiva cheltuielilor de judecată, instanţa să procedeze, în lumina dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., la cenzurarea cuantumului acestora, în sensul verificării înscrisurilor care dovedesc efectuarea lor şi în cel al reducerii cuantumului acestora, raportat la munca depusă de apărătorul intimatelor, numărul termenelor, numărul amânărilor solicitate de intimate.

A arătat, totodată, contestatorul că exercitarea căii extraordinare de atac ce face obiectul dosarului pendinte este scutită de obligaţia de achitare a taxei de timbru şi a fost formulată în termen, susţinând şi faptul că a fost soluţionată definitiv o cauză ce a avut ca obiect anularea în parte a Ordinului nr. 2425/2015 pentru aprobarea Procedurii de verificare şi control privind schema de ajutor de stat pentru compensarea pagubelor cauzate de fenomenul meteorologic de secetă severă manifestat în perioada aprilie- septembrie 2015, respectiv decizia civilă nr. 6375/25.11.2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, în cadrul căreia instanţa de recurs a admis recursul formulat de MADR, reţinând faptul că:

"… nu se poate vorbi de un act administrativ cu caracter normativ care să fie emis cu încălcarea flagrantă a legislaţiei cu forţă superioară, dimpotrivă, dispoziţiile secţiunii IV. 6 "Efectuarea controlului pe teren" din Ordinul nr. 2425/2015 emis de MDAR vin să confirme şi să pună în aplicare ipoteza nomei juridice în aplicabilitatea căreia a fost emis. Nici invocarea sentinţei civile nr. 201/06.12.2017 a Curţii de Apel Piteşti definitivă prin respingerea recursului, nu poate constitui o justificare în sensul soluţiei contrare, întrucât litigiul s-a soluţionat între alte părţi"

5. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatele B. S.R.L. şi A., au solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca neîntemeiată, susţinând, în esenţă, că aspectele învederate de contestator ca nefiind analizate în recurs, nu reprezintă motive de casare, ci doar argumente ce au fost invocate în susţinerea acestora, astfel încât nu este incident motivul de contestaţie în anulare reglementat de art. 503, alin. (2), pct. 3 C. proc. civ., câtă vreme instanţa de recurs a analizat toate motivele de recurs cu care a fost învestită.

Intimata C. S.R.L., a formulat, la rândul său, întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată, cu consecinţa menţinerii ca legală şi temeinică a deciziei civile nr. 5653/03.11.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciind, în esenţă, că instanţa de recurs nu a lăsat necercetat niciunul dintre motivele de recurs formulate de recurent, fiind analizate inclusiv argumentele aduse în susţinerea acestora.

II. Soluţia Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi decizia atacată prin contestaţia în anulare, în raport de motivele invocate şi normele legale incidente, dar şi de apărările expuse în întâmpinări, Înalta Curte constată că cererea formulată de contestatorul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reaminteşte că, în practica sa judiciară, s-a conturat opinia unanimă potrivit căreia natura temeiurilor prevăzute de normele procedurale care reglementează contestaţia în anulare sunt de strictă interpretare, fiind interzisă utilizarea acestor dispoziţii pentru a declanşa un nou control pe fond al pretenţiilor deduse judecăţii, ori cenzurarea statuărilor instanţelor de control judiciar, în ceea ce priveşte starea de fapt identificată sau modalităţile de valorificare a probatoriului administrat în cauză. Ipoteza prevăzută de dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., invocată de către contestator în cauza de faţă, se referă la situaţia în care se identifică o eroare a instanţei de control judiciar, constând în omisiunea de a cerceta un motiv de casare invocat de către recurent prin memoriul de recurs, încălcându-se în această manieră exigenţele unui proces echitabil, astfel cum acestea sunt conturate de legislaţia procesual civilă şi de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Pe cale de consecinţă, în raport de conţinutul normativ al art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., conform căruia: Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...) 3. instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, pentru reţinerea incidenţei unui astfel de motiv de contestaţie în anulare, este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiţii:

1. respingerea recursului părţii care formulează contestaţia în anularea sau admiterea, în parte, a acestuia

2. omisiunea de a cerceta unul dintre motivele de casare invocate de recurent

3. motivul de casare să fi fost invocat în termen.

Aplicând cauzei pendinte aspectele teoretice invocate anterior, Înalta Curtea constată că nu este îndeplinită condiţia existenţei unei omisiuni de cercetare a unuia dintre motivele de casare invocate, întrucât o analiză a deciziei nr. 5653 din data de 3 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, relevă o cercetare completă, diligentă şi judicioasă realizată de instanţa de recurs în privinţa tuturor motivelor de casare invocate de către contestatorul - recurent, subsumate de acesta motivelor de recurs reglementate de prevederile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Astfel, din cuprinsul memoriului de recurs depus în dosarul nr. x/2017, rezultă că instanţa a fost învestită cu analiza următoarelor motive de recurs: (i) incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1), pct. 6 C. proc. civ., apreciind recurentul că sentinţa pronunţată de instanţa de fond a fost nemotivată, (ii) incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva soluţiei de respingere a cererii de chemare în garanţie a APIA şi (iii) incidenţa prevederilor art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., din perspectiva soluţiei de anulare în parte a Ordinului M.A.D.R. nr. 2425/26.11.2015 (prin reţinerea de către prima instanţă a faptului că procedura elaborată de APIA şi aprobată de MADR printr-un astfel de Ordin adăuga la lege).

În susţinerea căii extraordinare de atac exercitate în dosarul pendinte, contestatorul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale ("MADR") a învederat că instanţa de recurs ar fi omis să analizeze necesitatea interpretării coroborate a prevederilor Deciziei Comisiei Europene nr. C(2015) 8170 final din data de 17.11.2015 cu cele ale dispoziţiilor art. 5 alin. (1), coroborat cu prevederile art. 11 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 45/2015.

Or, Înalta Curte apreciază că o astfel de chestiune a reprezentat, în fapt, doar unul dintre argumentele aduse de MADR în susţinerea motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., prin care MADR a criticat soluţia primei instanţe de anulare în parte a Ordinului M.A.D.R. nr. 2425/26.11.2015.

Prevederile pct. 3 al alin. (2) al art. 503 C. proc. civ. vizează exclusiv omisiunea cercetării motivelor de recurs, astfel cum au fost acestea formulate de parte prin cererea de recurs, iar nu omisiunea instanţei de a răspunde fiecărui argument de fapt şi de drept invocat, sau demersul instanţei de a grupa argumentele şi a le cerceta în bloc, pe calea contestaţiei în anulare neputând fi criticată modalitatea în care instanţa de recurs a răspuns motivului de casare invocat.

Astfel, contestaţia în anulare nu are menirea de a crea o cale de atac suplimentară, un "recurs la recurs" în favoarea părţii care o exercită, prin care să fie analizate ori reanalizate aspecte de temeinicie şi/sau legalitate ale hotărârii judecătoreşti, ci acest mijloc procedural a fost destinat exclusiv îndreptării unor nereguli procedurale expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în cauză nu se invocă, în realitate, o omisiune a cercetării unui motiv de casare din cele expuse în cererea de recurs. Motivele prezentate în contestaţia în anulare se referă la însăşi legalitatea deciziei atacate, contestatorul formulând critici cu privire la modalitatea de apreciere, de către instanţa de recurs, a modului de coroborare a diverselor texte normative, din perspectiva legăturii dintre acestea, precum şi a consecinţei unei atare interpretări asupra fondului cauzei.

Totodată, Înalta Curte reţine că aspectul soluţionării definitive a dosarului nr. x/2018 (ce a avut drept obiect anularea în parte a Ordinului nr. 2425/2015), în sensul admiterii recursului MADR prin decizia civilă nr. 6375/25.11.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, nu constituie o circumstanţă care să poată fi încadrată în cele limitativ reglementate de art. 503 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că motivele contestaţiei în anulare nu se circumscriu noţiunii de omisiune a cercetării unui motiv de recurs, astfel cum este definită aceasta de prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., prin promovarea contestaţiei în anulare, titularul căii extraordinare de atac urmărind să obţină rejudecarea cauzei pentru motive de pretinsă nelegalitate a deciziei atacate.

Pentru aceste considerente, apreciind că nu poate fi reţinută incidenţa motivului de contestaţie în anulare reglementat de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, ca neîntemeiată.

De asemenea, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimatele B. S.R.L. şi A., Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va admite şi va dispune obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată, dovedite prin chitanţele nr. EF0721/03.08.2021 şi nr. EF0722/03.08.2021 (depuse la dosarul pendinte), constând în onorariu avocaţial în sumă de câte 1000 RON către fiecare dintre sus indicatele intimate. Totodată, Înalta Curte apreciază că un astfel de cuantum este adecvat atât în raport de activitatea depusă de reprezentantul convenţional al intimatelor în cadrul contestaţiei în anulare, cât şi faţă de obiectul şi complexitatea cauzei, astfel încât nu se impune reducerea acestuia, astfel cum a solicitat contestatorul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestaţia în anulare formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva deciziei nr. 5653 din data de 3 noiembrie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017, ca neîntemeiată.

Obligă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la plata sumei de 1000 RON către intimata B. S.R.L. şi a sumei de 1000 RON către intimata A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2022.