EU farm subsidy financial correction upheld over restrictive procurement specs; appeal dismissed.

Şedinţa publică din data de 15 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. x/2017 din 20.11.2017, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Agriculturii ţi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală de Control, Antifraudă şi Inspecţii şi a solicitat:

- anularea Decizie nr. 38/17.05.2017 emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiilor;

- anularea Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/28.02/2017 şi exonerarea sa de la plata corecţiei în sumă de 355.778,74 RON;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2122 din 3.04.2018, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, la această instanţă cauza fiind înregistrată la data de 6.09.2018.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 5118 din 6 decembrie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de către reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală de Control, Antifraudă şi Inspecţii, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta A. S.A. criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi în rejudecare, admiterea acţiunii în anulare.

În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esenţă, că instanţa de fond a respins în mod eronat motivele de nelegalitate a deciziei de soluţionare apreciind că soluţia privind natura juridică a instrucţiunilor este eronată, iar calificarea acestora ca acte normative atrage sancţiunea inexistenţei pentru nepublicarea în Monitorul Oficial.

Totodată, arată că instanţa de fond a respins în mod eronat criticile privind încadrarea juridică greşită a neregulii constatate, precum şi motivele de nelegalitate a Notei de constatare, reţinând în mod eronat descrierea discriminatorie a obiectului contractelor de lucrări. În acelaşi sens, sunt şi reţinerile instanţei de fond vizând existenţa unui impact financiar asupra bugetului general al Uniunii Europene.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a sentinţei recurate.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. S.A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte remarcă mai întâi că recursul de faţă nu combate punctual argumentele Curţii de Apel Bucureşti, ci dimpotrivă prin cererea de recurs se reiau susţinerile formulate în faţa instanţei de fond.

Atributul esenţial al instanţei de recurs îl constituie interpretarea legii, iar, în speţă, nu există critici de nelegalitate în sensul exigenţelor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care să vizeze încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Prioritar şi fără a relua situaţia de fapt generatoare a litigiului de faţă, Înalta Curte reţine, raportat la normele legale aplicabile cauzei, la înscrisurile depuse la dosar în etapa soluţionării fondului şi faţă de susţinerile părţilor, constată că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că solicitarea reclamantei este neîntemeiată, faţă de faptul că instrucţiunile pentru atribuirea contractelor de achiziţii şi privind procedura simplificată de achiziţii nu au caracter normativ şi prin urmare nu se poate concluziona că sunt nelegale prin prisma nepublicării acestora în Monitorul Oficial, iar corecţia financiară a fost corect stabilită în acord cu dispoziţiile art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011.

Înalta Curte constată că Instrucţiunile fac parte din Ghidul solicitantului, acesta fiind un act elaborat de către AM POP şi publicat pe site-ul AM POP şi pe suport de hârtie pentru a se asigura o publicitate pe scară cât mai largă în rândul potenţialilor beneficiari. Aşadar, Instrucţiunile sunt acte administrative individuale, prin raportare la obiectul de reglementare şi sfera destinatarilor săi.

Distincţia între actele administrative individuale şi cele normative se realizează în funcţie de întinderea efectelor juridice pe care le produc. Astfel, actele administrative normative conţin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, faţă de o persoană, sau uneori faţă de mai multe persoane, nominalizate expres în conţinutul acestor acte. Or, instrucţiunile la care reclamanta face referire se adresează beneficiarilor, celor care au semnat contracte de finanţare şi prin urmare nu este necesară publicarea lor în Monitorul Oficial, în temeiul Legii nr. 24/2000.

Recurenta nu a formulat critici concrete cu privire la constatările instanţei, reiterând o prezentare comparativă a dispoziţiilor art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 şi Anexa la H.G. nr. 519/2014, apreciind că presupusa abatere se încadrează la pct. 3 partea a 2-a din Anexa la H.G. nr. 519/2014.

Este relevant în cauză că potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 "pentru abateri care nu sunt definite în anexă, autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene aplică corecţii financiare, în concordanţă cu principiul proporţionalităţii sau, acolo unde este posibil, prin analogie cu abaterile identificate".

Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut că deşi Partea 1 din Anexa la H.G. nr. 519/2014 este aplicabilă doar în cazul beneficiarilor care se supun normelor achiziţiilor publice, art. 27 alin. (5) din O.U.G. nr. 66/2011 permite autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene să aplice corecţii financiare "prin analogie cu abaterile identificate".

Totodată faţă de afirmaţia că societatea nu a descris în mod discriminatoriu obiectul contractelor de lucrări, Înalta Curte arată că în ceea ce priveşte neregulile constatate cu referire la contractele nr. x/11.12.2012 şi nr. y/04.08.2015, se reţine pertinenţa şi justeţea concluziilor primei instanţe, în sensul că nu există o justificare pentru care reclamanta a indicat anumite mărci/tehnologii fără utilizarea sintagmei "sau echivalent" în cuprinsul devizelor estimative care fac parte din documentaţiile de atribuire întocmite pentru cele două contracte.

Aşadar, în ceea ce priveşte aprecierea caracterului restrictiv al specificaţiilor tehnice trebuie avut în vedere faptul că aceste cerinţe sunt şi trebuie să fie cerinţe minime de calificare, cerinţe care nu trebuie să constituie obstacole nejustificate şi care să restricţioneze accesul operatorilor economici la procedură, autoritatea contractantă având obligaţia de a asigura atât o procedură competitivă conform art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi de a respecta principiile prevăzute la art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, cu modificările şi completările ulterioare.

Or, nu există nicio justificare a cerinţelor specificate, astfel cum a enunţat instanţa de fond.

Nefondate sunt în opinia instanţei de control judiciar şi celelalte susţineri ce vizează fondul cauzei, mai cu seama că, din chiar maniera de formulare a lor se observa că nu reprezintă veritabile critici în raport cu hotărârea instanţei de fond, recurenta reclamantă reluând, practic, parţial conţinutul cererii de chemare în judecată.

Înalta Curte arată totodată că împărtăşeşte concluzia primei instanţe desprinsă în urma analizei cuprinzătoare realizată asupra întregului probatoriu administrat în cauză, din perspectiva prevederilor legale aplicabile şi apreciază astfel ca fiind justă şi deplin fundamentată juridic constatarea în sensul că nerespectarea dispoziţiilor în materia achiziţiilor publice, prin stabilirea unor condiţii de calificare restrictive, este de natură a atrage potenţialitatea unui prejudiciu.

Actele administrative sunt legale, întrucât se confirmă neregula, în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale, potrivit cărora "orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit", precum şi al dispoziţiilor art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului, potrivit cărora "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

În sensul art. 1 alin. (2) Regulamentul nr. 2988/1995:

"abatere" reprezintă "orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea - fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

Producerea unor nereguli, abateri sau fraude conduce la un prejudiciu bugetului UE. Chiar dacă un astfel de efect nu este în concret precizat, în condiţiile în care efectul vătămător asupra bugetului Uniunii sau asupra fondurilor naţionale corespunzătoare poate consta nu numai într-un impact financiar deja produs, ci şi într-un prejudiciu potenţial, iar acesta rezultă din însăşi cerinţele restrictive pentru care s-a constatat neregula, statul membru are obligaţia de a solicita de la beneficiar rambursarea finanţării, regula fiind ca orice abatere să conducă la retragerea avantajului obţinut nejustificat.

Nerecuperarea sprijinului acordat ar constitui o îmbogăţire a patrimoniului reclamantei. Astfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat că " obligaţia de a restitui un avantaj primit în mod nejustificat printr-o practică nelegală nu constituie o sancţiune, ci este simpla consecinţă a constatării că nu au fost respectate condiţiile necesare pentru obţinerea avantajului care rezultă din reglementarea Uniunii, făcând ca avantajul primit să fie nedatorat" (a se vedea hotărârea Somvao C-599/13, pct. 36 şi jurisprudenţa citată).

Întrucât recurenta a stabilit specificaţii tehnice mai restrictive, care aveau ca efect - prin natura lor - restrângerea cercului participanţilor la procedura de achiziţii publice în discuţie în litigiul principal, se justifică aplicarea unei corecţii.

În hotărârea CJUE din 6 decembrie 2017, ca urmare a trimiterii preliminare, referitor la problema dacă neregularitatea menţionată justifică aplicarea unei corecţii financiare în temeiul articolului 98 din Regulamentul nr. 1083/2006, s-a arătat că revine statelor membre sarcina de a efectua o corecţie financiară din moment ce a fost constatată o neregularitate.

În acest scop, alin. (2) al acestui articol impune autorităţii naţionale competente să determine cuantumul corecţiei care trebuie aplicată ţinând seama de trei criterii, respectiv natura neregularităţii constatate, gravitatea ei şi pierderea financiară care a rezultat din aceasta pentru fondul în cauză (Hotărârea din 14 iulie 2016, Wroclaw - Miasto na prawach powiatu, C-406/14, EU:C:2016:562, punctul 47).

Instanţa de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerinţele reformării soluţiei primei instanţe, judecătorul fondului apreciind în mod corect şi legal starea de fapt dedusă judecăţii, hotărârea pronunţată fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului şi a probatoriilor administrate.

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei civile nr. 5118 din 6 decembrie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2022.