Late appeal against tax reassessment nullification rejected for forfeiture, reinstatement plea inadmissible
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (Administrative and Fiscal Division) dismissed as tardy the claimant's appeal against Civil Sentence No. 295 of 17 November 2019 of the Timișoara Court of Appeal, which had upheld an objection of lack of legal standing of the claimant's representative and nullified the administrative action challenging a tax assessment. The court also rejected the claimant's request for reinstatement of the time limit to appeal, finding it inadmissible because the claimant provided no justified reasons or evidence for the delay, and dismissed the respondent's exception of tardiness of that reinstatement request. The underlying dispute involved the claimant, as legal successor of a company, seeking annulment of a tax decision and enforcement of prior court rulings requiring the tax authority to reconsider a contestation against a 2012 tax assessment. The decisive legal basis was Article 20(1) of Law No. 554/2004 on administrative litigation, setting a 15-day appeal term from communication, Articles 181(1)(2) and 185(1) of the Civil Procedure Code on calculation of procedural deadlines and forfeiture (decădere), and Article 186(1) on reinstatement of time limits requiring proof of duly justified grounds. The sentence was communicated on 3 December 2019, the deadline expired on 19 December 2019, and the appeal filed on 27 February 2020 was late; the judgment of the Court of Appeal therefore remains final and in force.
Legislator headnote
AI generatedart. 248 C. proc. civ, art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 186 alin. (1) C. proc. civ, art. 185 alin. (1) C. proc. civ; Late appeal against tax reassessment nullification rejected for forfeiture, reinstatement plea inadmissible: 295 of 17 November 2019 of the Timișoara Court of Appeal, which had upheld an objection of lack of legal standing of the claimant's representative and nullified the administrative action challenging a tax assessment. The court also rejected the claimant's request for reinstatement of the time limit to appeal, finding it inadmissible because the claimant provided no justified reasons or evidence for the delay, and dismissed the respondent's exception of tardiness of that reinstatement request. The underlying dispute involved the claimant, as legal successor of a company, seeking annulment of a tax decision and enforcement of prior court rulings requiring the tax authority to reconsider a contestation against a 2012 tax assessment. The decisive legal basis was Article 20(1) of Law No. 554/2004 on administrative litigation, setting a 15-day appeal term from communication, Articles 181(1)(2) and 185(1) of the Civil Procedure Code on calculation of procedural deadlines and forfeiture (decădere), and Article 186(1) on reinstatement of time limits requiring proof of duly justified grounds. The sentence was communicated on 3 December 2019, the deadline expired on 19 December 2019, and the appeal filed on 27 February 2020 was late; the judgment of the Court of Appeal therefore remains final and in force.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedDispositive basis for dismissing the appeal as time-barred, as the appellant failed to meet the procedural deadline.
Ground for rejecting the request for reinstatement of the deadline for filing the appeal, as no justified reasons were provided.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 martie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 967/15.11.2018, emisă de către DGRFP Cluj-Napoca ca fiind nelegală, obligarea pârâtei la aplicarea sentinţei civile nr. 322/2014 în şnur cu decizia civilă nr. 3150/2017 pronunţată în dosarul nr. x/2014, respectiv la soluţionarea pe fond a contestaţiei formulată împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.09.2012 emisă de către DGFP Timiş (actualmente DGRFP Timiş) având în vedere calitatea sa de succesor legal al S.C. B. S.R.L..
2. Sentinţa instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 295 din 17 noiembrie 2019, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a hotărât următoarele: "A respins cererea de adresare a unei întrebări preliminare către CJUE formulată de reclamant.
A respins excepţia tardivităţii invocării excepţiei lipsei calităţii de reprezentant, invocată de reclamant.
A admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de pârâtă.
A constatat nulă acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj Napoca."
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe a declarat reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului şi repunerea în termenului de recurs.
4. Apărările formulate de intimată
Intimata-pârâtă Direcţia Regională a Finanţelor Publice Cluj a depus întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepţia tardivităţii cererii de repunere în termenului de recurs, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate excepţia invocată, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
În aceste condiţii, sentinţa civilă nr. 295 din 17 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea de atac trebuind să respecte termenul de declarare sus-menţionat.
Termenul prevăzut de dispoziţia legală anterior citată, fiind unul procedural, se calculează potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pe zile libere, fără a se lua în calcul ziua de la care acesta începe şi nici ziua când acesta se împlineşte.
Din verificarea actelor dosarului de fond, se constată că sentinţa recurată a fost comunicată reclamantului la data de 3 decembrie 2019 conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la data de 27 februarie 2020 (aflat la dosar recurs) cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, împlinit la data de 19 decembrie 2019.
Totodată, Înalta Curte reţine că, în cuprinsul cererii de recurs, reclamantul A. a formulat o cerere de repunere în termenul de formulare a căii de atac a recursului.
Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ., partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, însă recurentul A. nu a adus niciun argument în sprijinul cererii sale şi nu a depus dovezi pentru a justifica depunerea cu întârziere a cererii de recurs. Or, aspectul că sentinţa nu a fost comunicată la adresa comunicată în cererea introductivă nu se poate substitui unei situaţii de împiedicare a părţii de a îndeplini un act de procedură, ci mai degrabă reclamă lipsa diligenţei acesteia. Astfel, din înscrisurile existente la dosar rezultă cu puterea evidenţei că sentinţa civilă nr. 295 din 17 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost comunicată la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, respectiv adresa din Municipiul Timişoara, Judeţul Timiş. În acelaşi sens a fost şi adresa de răspuns a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, urmare a solicitării reclamantului înregistrată în data de 08.01.2020 .
Faţă de cele anterior antamate, Înalta Curte nu poate primi susţinerile recurentului, drept pentru care, constatând că nu sunt îndeplinite condiţiile stipulate de prevederile art. 186 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de control judiciar va respinge excepţia tardivităţii cererii de repunere în termenul de recurs şi va respinge cererea de repunere în termenul de recurs ca inadmisibilă.
Întrucât recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancţiunea decăderii, iar Înalta Curte, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 295 din 17 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia tardivităţii cererii de repunere în termenul de declarare a recursului invocată de către intimata pârâtă Direcţia generală Regională a Finanţelor Publice Cluj.
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului formulată de reclamantul A., ca inadmisibilă.
Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 295 din 17 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca fiind tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2022.