Taxpayer’s appeal fails: tax contest rejected for incomplete filing upheld under former Tax Procedure Code.

Şedinţa publică din data de 14 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 octombrie 2014, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Biroul de Soluţionare a Contestaţiilor, a solicitat:

(i) anularea Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.10.2013 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală, necomunicată, precum şi a Deciziei de soluţionare nr. 221/31.03.2014, ca fiind nelegale;

(ii) în subsidiar, desfiinţarea Deciziei de soluţionare nr. 221/31.03.2014, cu consecinţa trimiterii cauzei în vederea soluţionării contestaţiei administrative de către DGRFP Galaţi - Biroul Soluţionare Contestaţii;

(iii) obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea instanţei de fond, pronunţată în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 63 din 9 aprilie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Biroul Soluţionare Contestaţii.

3. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanţe

Împotriva sentinţei civile nr. 63 din 9 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 2779/03.07.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 63/CA din 9 aprilie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

4. Hotărârea instanţei de fond, pronunţată în al doilea ciclu procesual

Cauza a fost înregistrată, în rejudecare, pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 29 august 2018.

Prin sentinţa civilă nr. 185 din 13 noiembrie 2018, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., ca şi capăt subsidiar, de anulare a deciziei nr. 221/31.03.2014, în contradictoriu cu Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Biroul de Soluţionare a Contestaţiilor, ca nefondată.

5. Calea de atac exercitată împotriva hotărârii primei instanţe, pronunţată în rejudecare

Împotriva sentinţei civile nr. 185 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanţei de fond.

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., reclamantul a arătat că instanţa de fond nu a respectat art. 131 din C. proc. civ.. În mod greşit, instanţa de fond a considerat că recurentul a renunţat la primul capăt de cerere al contestaţiei, referitor la anularea Deciziei de impunere nr. x/28.10.2013 (care conţine două decizii cu acelaşi număr şi dată, o decizie pentru taxa pe valoare adăugata cu dobânzi/majorări şi penalităţi şi contribuţie la asigurările sociale de sănătate cu dobânzi/majorări şi penalităţi de 977.296 RON şi o decizie pentru impozit pe profit, dobânzi/majorări şi penalităţi de 711.072 RON, total sumă impusă 1.688.368 RON, analizată în continuare din perspectiva unei singure decizii) şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.10.2013 emise de D.G.R.F.P. PLOIESTI - A.J.F.P. Prahova întrucât prin precizare a dezvoltat motivele contestaţiei în ceea ce priveşte decizia de soluţionare, capătul subsidiar al cererii.

De aceea, instanţa de fond nu s-a pronunţat pe capătul principal de cerere şi nu a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. GALAŢI, invocată de aceasta. Nepronunţarea asupra excepţiei pune instanţa de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea şi temeinicia sentinţei căci semnifică nedezlegarea unui mijloc de apărare care era hotărâtor pentru soluţia dată. Înalta Curte, prin soluţionarea recursului, nu se poate pronunţa direct şi pentru prima oară în cadrul procesual legal asupra calităţii procesuale pasive a pârâtei, deoarece ar priva ambele părţi de calea legală de atac şi nu ar asigura, mai cu seamă părţii nemulţumite de dezlegarea dată, garanţiile unui proces echitabil.

Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., reclamantul a arătat că motivele existente în cuprinsul hotărârii sunt străine de natura cauzei, respectiv Decizia de soluţionare nr. 221/31.03.2014 emisă de DGRFP Galaţi, respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale. Mai mult, aceste motive sunt în contradicţie cu soluţia de respingere a acţiunii cu privire la decizia de soluţionare nr. 221/31.03.2014 pentru următorul raţionament:

Conform art. 209 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003, forma în vigoare la data soluţionării contestaţiei - Contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere se soluţionează de către:

a) structura specializată de soluţionare a contestaţiilor din cadrul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene sau a mun. Bucureşti, după caz, în a căror rază teritorială îşi au domiciliul fiscal contestatarii, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesorii ale acestora, măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de până la 3 milioane RON, precum şi pentru contestaţiile îndreptate împotriva deciziilor de reverificare, cu excepţia celor emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală; (…)

c) Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, pentru contestaţiile care au ca obiect impozite, taxe, contribuţii, datorie vamală, accesoriile acestora, precum, şi măsura de diminuare a pierderii fiscale, în cuantum de 3 milioane RON sau mai mare, pentru contestaţiile formulate de marii contribuabili, precum şi cele formulate împotriva actelor enumerate în prezentul articol, emise de organele centrale cu atribuţii de inspecţie fiscală, indiferent de cuantum."

Astfel, competenta teritorială este determinată strict de domiciliul fiscal al contestatorului.

Faptul că la data de 28.08.2013, AJFP Prahova - Inspecţia Fiscală stabileşte controlul inopinant asupra reclamantului, deşi acesta nu mai avea domiciliul în jud. Prahova din data de 13.08.2013 reiese clar că DGRFP Ploieşti - AJFP Prahova a stabilit domiciliul fiscal al reclamantului în raza teritorială a DGRFP Ploieşti - AJFP Prahova.

De aceea, organul competent sa soluţioneze contestaţia nu putea fi decât D.G.R.F.P PLOIESTI - Biroul Soluţionare Contestaţii.

În mod legal AJ.F.P. PRAHOVA - Inspecţia Fiscală, emitentul actelor fiscale contestate, a trimis dosarul contestaţiei organului fiscal competent cu soluţionarea acesteia respectiv D.G.R.F.P, PLOIESTI - Biroul Soluţionare Contestaţii. Acesta din urma nu avea niciun temei legal să trimită dosarul contestaţiei D.G.R.F.P. GALAŢI prin Adresa nr. x/14.01.2014 întrucât domiciliul fiscal al contestatorului nu a suferit modificări după data emiterii actelor fiscale contestate.

În consecinţă, decizia nr. 221/31.03.2014 emisă de D.G.R.F.P. GALAŢI - Activitatea de Inspecţie Fiscală este nelegală, fiind emisă de un organ fiscal necompetent.

În privinţa motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., reclamantul a arătat că instanţa de fond a încălcat şi a aplicat greşit textului de lege incident în cauză, respectiv art. 31 din O.G. nr. 92/2003 - Domiciliul fiscal.

Aşa cum rezultă din Raportul de Inspecţie Fiscală Generală încheiat la data de 24.10.2013 înregistrat sub nr. x/28.10.2013 la AJFP PRAHOVA-Inspecţia fiscală, aflat la dosar fond, la data controlului inopinant 28.08.2013, reclamantul nu mai avea domiciliul în Ploieşti, schimbarea domiciliului fiind operată în cartea de identitate începând cu data de 13.08.2013.

Deci din criteriile prevăzute de art. 31, singurul criteriu cert pentru organul fiscal in stabilirea domiciliului fiscal îl constituia domiciliul din actul de identitate.

În lipsa comunicării avizului de inspecţie (avizul de inspecţie fiscală se comunica cu cel puţin 15 zile anterior datei de începere a inspecţiei), momentul începerii inspecţiei fiscale îl reprezintă data controlului inopinant, respectiv 28.08.2013.

Încălcând art. 381 din Codul de procedură fiscală, organul fiscal a stabilit domiciliul fiscal al reclamantului în mun. Ploieşti, str. x, jud. Prahova şi a decis că este competent să efectueze inspecţia fiscală.

În aceste condiţii, organul competent sa soluţioneze contestaţia nu putea fi decât D.G.R.F.P PLOIEŞTI - Biroul Soluţionare Contestaţii.

În consecinţă, decizia nr. 221/31.03.2014 emisă de D.G.R.F.P. GALAŢI - Activitatea de Inspecţie Fiscală este nelegală, fiind emisă de un organ fiscal necompetent.

În plus, conform art. 211 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, decizia se semnează de către conducătorul direcţiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central conducătorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acesteia, după caz.

Decizia de soluţionare nr. 221/31.03.2014 este semnată de şef-serviciu B. din cadrul DGRFP Galaţi care nu poate fi înlocuitoarea şef Administraţie C., conducătorul organului fiscal emitent al actului atacat, respectiv AJFP Prahova.

Conform Art. 46 Nulitatea actului administrativ fiscal - "Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele şi calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele şi prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal cu excepţia prevăzută la art. 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu".

De asemenea, instanţa de fond interpretează eronat O.P.A.N.A.F. nr. 450/2013, apreciind că ordinul nu face referire la restituire spre completare a contestaţiei, ci face referire la restituirea dosarului spre completare, ignorând total ca dosarul restituit spre completare conţine inclusiv contestaţia.

Din analiza pct. 3 din O.P.A.N.A.F. nr. 450/2013, evocat mai sus, rezultă că ori de câte ori organul fiscal emitent nu este şi organ fiscal competent în soluţionare, acesta din urmă nu poate emite o decizie de respingere pe motivul neîndeplinirii condiţiilor procedurale.

Aceste condiţii trebuie verificate de organul fiscal ce a primit contestaţia, organul de soluţionare fiind obligat să-l returneze acestuia în cazul în care constată neîndeplinirea acestor condiţii.

Din dosarul contestaţiei depus la instanţa de fond, nu rezultă ca A.J.F.P. Prahova ca organ fiscal emitent şi primitor al contestaţiei sau D.G.R.F.P Ploieşti - Serviciul de Soluţionare Contestaţii, prin Directorul General D. au sesizat o lipsă a condiţiilor procedurale.

6. Apărările formulate în cauză

Intimatele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Biroul de Soluţionare a Contestaţiilor nu au depus întâmpinări faţă de recursul declarat de reclamantul A..

7. Alte aspecte procesuale

Prin încheierea din 29 septembrie 2021, Înalta Curte a rectificat citativul cauzei, în sensul menţionării denumirii corecte a intimatei-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Activitatea de Inspecţie Fiscală, aceasta fiind conceptată, din eroare, sub denumirea Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Prahova - Activitatea de Inspecţie Fiscală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, raportat la motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente:

1. Înalta Curte apreciază că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. este nefondat din următoarele considerente:

1.1. La primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate, instanţa de fond a verificat competenţa de soluţionare a cauzei, stabilind în mod legal că îi revine această competenţă.

1.2. Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei D.G.R.F.P. Galaţi, instanţa de fond a observant că această excepţie a fost invocată numai în legătură cu capătul de cerere vizând anularea Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/28.10.2013 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată, acte emise de D.G.R.F.P. Prahova. În mod legal, instanţa de fond a apreciat că excepţia invocată de către D.G.R.F.P. Galaţi - Biroul de soluţionare contestaţii prin întâmpinare, a rămas fără obiect, de vreme ce în urma precizării acţiunii de către reclamant a rezultat că cererea de anulare a Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/28.10.2013 şi a Deciziei de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată a fost formulată în contradictoriu cu DGRFP Prahova, iar cererea de anulare a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 221/31.03.2014 a fost formulată în contradictoriu cu DGRFP Galaţi - Biroul Soluţionare Contestaţii.

1.3. Instanţa de fond a apreciat că este învestită cu rejudecarea (judecarea) cererii subsidiare care are ca obiect exclusiv Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 221/31.03.2014 prin care contestaţia a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale în contradictoriu cu DGRFP Galaţi - Biroul de soluţionare contestaţii.

Această constatare este corectă, limitele acestei învestiri fiind stabilite prin decizia de casare.

Astfel, prin decizia civilă nr. 2779/03.07.2018, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat de reclamant împotriva deciziei civile nr. 63/CA din 9 aprilie 2015 a Curţii de Apel Constanţa a arătat în considerentele deciziei de casare că: "Controlul de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ poate avea ca obiect numai decizia de soluţionare a contestaţiei, aşa cum prevede art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003. Prin Decizia nr. 221/31.03.2014 emisă de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Serviciul Soluţionare Contestaţii a fost respinsă contestaţia formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei de impunere nr. x/28.10.2013 emisă de AJFP Prahova în baza Raportului de inspecţie fiscală nr. x/28.10.2013, pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale. Atât timp cât organul de soluţionare a contestaţiei nu a procedat la analiza pe fond a contestaţiei, ci a dispus respingerea acesteia pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale, instanţa de fond avea obligaţia de a statua asupra legalităţii deciziei de soluţionare a contestaţiei, în sensul de a stabili dacă, pentru promovarea contestaţiei, au fost sau nu îndeplinite cerinţele procedurale impuse de lege. Or, prin hotărârea pronunţată în cauză, deşi a fost învestită expres şi cu solicitarea de anulare a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 221/31.03.2014, instanţa de fond nu a efectuat nicio analiză asupra legalităţii acestei decizii, concentrându-şi întreaga argumentaţie pe legalitatea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală, acte contestate de reclamant, atât în procedura administrativă, cât şi în cea jurisdicţională. În lipsa unei decizii emise pe fondul contestaţiei administrative, instanţa nu era abilitată să cenzureze legalitatea deciziei de impunere şi a raportului de inspecţie fiscală, astfel că, prin conduita procesuală adoptată, aceasta a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, substituindu-se puterii executive, respectiv organului fiscal competent în soluţionarea contestaţiei. (…)

Din studiul considerentelor hotărârii recurate, ţinând seama că scopul motivării este tocmai acela de a fundamenta şi explica măsurile cuprinse în dispozitiv, Înalta Curte constată, în acord cu poziţia procesuală exprimată de recurent, că instanţa de fond nu a oferit niciun răspuns la motivele de nelegalitate ce au vizat Decizia de soluţionare nr. 221/31.03.2014 emisă de D.G.R.F.P. Galaţi - Serviciul Soluţionare Contestaţii. În acelaşi timp, se observă că instanţa, deşi a dispus unirea cu fondul a excepţiei lipsei calităţii procesuale a pârâtei D.G.R.F.P. Galaţi, nu a efectuat nicio analiză şi nu s-a pronunţat asupra acestei excepţii. Modalitatea în care instanţa de fond a procedat la pronunţarea şi la motivarea hotărârii, fără a furniza o analiză a motivelor de nelegalitate privind decizia de soluţionare a contestaţiei administrative şi fără respectarea rolului activ al judecătorului, este de natură să afecteze drepturile procedurale ale reclamantului, care astfel nu a putut beneficia de un control efectiv de legalitate asupra actelor administrative contestate."

În al doilea rând, instanţa de fond nu putea analiza pe fond primul capăt de cerere, deoarece a stabilit că Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 221/31.03.2014, prin care s-a respins contestaţia reclamantului pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale, este legală. Numai în ipoteza în care s-ar fi anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei, prima instanţă ar fi fost competentă să examineze contestaţia reclamantului pe fondul acesteia.

2. Înalta Curte apreciază că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este nefondat deoarece motivele existente în cuprinsul sentinţei civile recurate nu sunt contradictorii şi nu sunt străine de natura cauzei.

Astfel, instanţa de fond a analizat apărările reclamantului constând în înaintarea contestaţiei sale în întregime către organul fiscal şi necomunicarea necesităţii completării contestaţiei cu filele lipsă, cu respectarea dispoziţiilor legale.

În analiza efectuată de prima instanţă sunt arătate motivele de fapt şi de drept care au stat la baza soluţiei, motive aflate în concordanţă, acestea susţinând în mod logic măsura luată.

Aceste motive nu sunt străine de natura cauzei, ci sunt aflate în strânsă legătură cu situaţia de fapt reţinută de prima instanţă.

Motivul invocat de reclamant referitor la emiterea deciziei nr. 221/31.03.2014 de către un organ necompetent nu poate fi subsumată pct. 6 din art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ci pct. 8 din acelaşi articol de lege, urmând a fi analizată cu ocazia analizării motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3. Înalta Curte apreciază că motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. este nefondat.

Cu privire la situaţia de fapt, Înalta Curte reţine că, în urma unui control fiscal au fost întocmite Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/28.10.2013 şi Decizia de impunere nr. x/28.10.2013 de către D.G.R.F.P. Prahova.

Reclamantul a formulat contestaţie împotriva Raportului de Inspecţie Fiscală nr. x/28.10.2013 şi a Deciziei de impunere nr. x/28.10.2013, contestaţia a fost înaintată de două ori, cu un conţinut identic către D.G.R.F.P. Prahova, fiind înregistrată cu numerele 7045/09.12.2013 şi 7045/09.12.2013. Ca urmare a faptului că este vorba de aceeaşi contestaţie, înregistrarea are acelaşi număr.

D.G.R.F.P. Prahova a înaintat organului fiscal de la domiciliul reclamantului doar paginile 1 şi 3 ale contestaţiei, aşa cum rezultă din adresa nr. x/14.01.2014 - dosarul din primul ciclu procesual - şi adresa nr. x/13.12.2013 - dosarul Curţii după casare.

Procedând la soluţionarea contestaţiei, D.G.R.F.P. Galaţi a identificat lipsa unor pagini din cuprinsul contestaţiei, de către D.G.R.F.P. Prahova fiind înaintate doar paginile 1 şi 3.

În consecinţă, prin adresa nr. x/17.01.2014 s-a solicitat ca reclamantul să-şi completeze contestaţia. Această adresă a fost înaintată la domiciliul reclamantului din judeţul Constanţa, cu confirmare de primire. După expirarea timpului de păstrare, adresa a fost restituită organului fiscal la 06.02.2014.

Organul fiscal a mai trimis o dată aceeaşi solicitare la 25.02.2014 cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, plicul fiind restituit la 26.03.2014 cu menţiunea "destinatar necunoscut".

În aceste împrejurări s-a procedat la comunicarea solicitării de completare a contestaţiei prin publicitate sub nr. x/26.03.2014.

La 31.03.2014 a fost emisă decizia nr. 221 prin care D.G.R.F.P. Galaţi - Biroul de soluţionare contestaţii a respins contestaţia reclamantului pentru neîndeplinirea condiţiilor procedurale. În motivarea acestei decizii se reţine că organul fiscal a fost investit cu o contestaţie incompletă (doar paginile 1 şi 3).

In primul rând, recurentul-reclamant invocă încălcarea dispoziţiilor art. 31 din O.G. nr. 92/2003.

Nu este întemeiată susţinerea recurentului-reclamant că D.G.R.F.P. Ploieşti a stabilit că este competent să soluţioneze contestaţia reclamantului.

Înalta Curte observă că D.G.R.F.P. Ploieşti a primit contestaţia reclamantului, iar ulterior a înaintat contestaţia D.G.R.F.P. Galaţi, în calitate de organ fiscal de la domiciliul reclamantului (din august 2013, reclamantul şi-a schimbat domiciliul din Ploieşti în Constanţa).

Chiar dacă Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/28.10.2013 şi Decizia de impunere nr. x/28.10.2013 au fost emise de către D.G.R.F.P. Prahova, competenţa soluţionării contestaţiei revine D.G.R.F.P. Galaţi, ca urmare a schimbării domiciliului reclamantului din Ploieşti în Constanţa. Conform art. 381 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, în cazul în care se schimbă domiciliul fiscal, potrivit legii, competenţa teritorială trece la noul organ fiscal de la data schimbării domiciliului fiscal. De aceea, Înalta Curte apreciază că Decizia nr. 221/31.03.2014 este legală în privinţa competenţei organului emitent.

În al doilea rând, recurentul-reclamant invocă încălcarea dispoziţiilor art. 211 alin. (5) din Codul de procedură fiscală. Conform acestuia, decizia se semnează de către conducătorul direcţiei generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducătorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acesteia, după caz.

Decizia de soluţionare nr. 221/31.03.2014 este semnată de şeful de serviciu din cadrul D.G.R.F.P. Galaţi, căruia i-a fost delegată competenţa semnării de către conducătorul D.G.R.F.P. Galaţi.

Nici al treilea motiv invocat de recurentul-reclamant cu privire la încălcarea pct. 3 din OPANAF nr. 450/2013 nu este întemeiat.

Conform acestui text de lege, "3.1. Contestaţia se depune la organul fiscal-emitent al actului administrativ fiscal contestat, iar la primirea contestaţiei organul emitent al actului administrativ fiscal va întocmi dosarul contestaţiei, precum şi referatul cu propuneri de soluţionare. Întocmirea dosarului contestaţiei nu este obligatorie în situaţia în care, potrivit art. 209 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, organul emitent este competent pentru soluţionarea contestaţiei.

3.2. Dosarul contestaţiei va cuprinde: contestaţia în original, ce trebuie să poarte semnătura persoanei îndreptăţite, precum şi amprenta ştampilei, în cazul contestatorului persoană juridică, împuternicirea avocaţială în original sau în copie legalizată după caz, actul prin care se desemnează administratorul special/administratorul judiciar/lichidatorul, actul administrativ fiscal atacat, în copie, precum şi anexele acestuia, dovada comunicării actului administrativ fiscal atacat din care să reiasă data la care acesta a fost comunicat, copii ale documentelor ce au legătură cu cauza supusă soluţionării, documente depuse de contestator şi sesizarea penală în copie, dacă este cazul.

3.3. În situaţia în care competenţa de soluţionare nu îi aparţine, organul emitent al actului atacat va înainta dosarul contestaţiei, precum şi referatul cu propuneri de soluţionare organului de soluţionare competent, în termen de 5 zile de la data înregistrării contestaţiei, după verificarea îndeplinirii cerinţelor procedurale.

3.6. Referatul cu propuneri de soluţionare cuprinde precizări privind îndeplinirea condiţiilor de procedură, menţiuni privind sesizarea organelor de urmărire şi cercetare penală, după caz, precum şi propuneri de soluţionare a contestaţiei având în vedere toate argumentele contestatorului şi documentele în susţinere, în caz contrar dosarul se restituie în vederea completării."

Este legală susţinerea recurentului-reclamant că organul emitent al actelor atacate (Raportul de Inspecţie Fiscală nr. x/28.10.2013 şi Decizia de impunere nr. x/28.10.2013), respectiv D.G.R.F.P. Prahova are competenţa de a verifica îndeplinirea cerinţelor procedurale ale contestaţiei, în cazul în care competenţa de soluţionare a contestaţiei nu îi aparţine. Dar, conform pct. 3.3 din OPANAF nr. 450/2013, competenţa organului emitent al actelor atacate este doar de a verifica îndeplinirii cerinţelor procedurale, nu de a lua vreo măsură în cazul în care acestea nu sunt îndeplinite. Verificarea îndeplinirii cerinţelor procedurale este atribuită organului emitent al actelor atacate deoarece acesta primeşte contestaţia. În consecinţă, dacă se constată neîndeplinirea cerinţelor procedurale, aceasta se va menţiona în Referatul cu propunerea de soluţionare a contestaţiei, pentru ca organul competent să soluţioneze contestaţia să ia măsurile care se impun.

În speţă, în Referatul cu propunerea de soluţionare a contestaţiei întocmit de către Inspecţia Fiscală - AJFP Prahova, aflat la fila 34din dosarul de fond, se menţionează că reclamantul a depus doar paginile 1 şi 3 din contestaţie.

De asemenea, recurentul-reclamant mai face referire la indicarea în mod greşit de către DGRFP Galaţi a prevederilor OPANAF nr. 450/2013 ce reglementează formularea unei contestaţii prin împuternicit.

Este adevărat că această menţiune făcută de D.G.R.F.P. Galaţi este neîntemeiată în speţă, de vreme ce reclamantul a depus contestaţia personal şi nu prin împuternicit. Însă, existenţa acestei menţiuni nu atrage nulitatea Deciziei nr. 221/31.03.2014 deoarece motivul respingerii contestaţiei nu este lipsa unei împuterniciri.

Din aceste motive, în temeiul art. 488 alin. (1) pct., 5, 6 şi 8, art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 185 din 13 noiembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 14 martie 2022.