Eligibility of subcontracted expenses under EU structural funds: conflict between national beneficiary definitions and direct applicability of Regulation 1083/2006

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

Asupra cererii de revizuire, din actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte reţine următoarele:

I Cererea de chemare în judecată, sentinţa pronunţată de instanţa de fond şi recursul formulat de reclamante

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curtii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, la data de 2.02.2017, sub nr. x/2017, reclamantele Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare A. S.A. şi B. S.R.L. au chemat în judecată pe pârâtul Organismul Intermediar Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane-Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN OIMPOSDRU) şi au solicitat: anularea parţială a Deciziei OIPOSDRU-MENCŞ nr. OI/11779/SVPF din 18.11.2015 privind soluţionarea contestaţiei înregistrată la OIPOSDRU-MENCŞ cu nr. x/06.01.2015 şi nr. x/06.01.2015; anularea parţială a Scrisorii standard de informare a beneficiarului aferentă ID 62260, CR 5 nr. x/09.01.2015 şi a Scrisorii de informare aferentă CR 6 - x/09.01.2015; anularea parţială a Notei MFE-DG-PCU nr. 29998/02.08.2016 referitoare la concluziile întâlnirii de conciliere din data de 09.06.2016 de la sediul MFE-DG PCU cu privire la proiectul POSDRU ID 62260; precum şi obligarea pârâtei la validarea şi plata către AARNIEC pentru activităţile realizate de partenerul 1 - A. a sumei de 4.184.000 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu dezvoltarea, întreţinerea şi actualizarea aplicaţiilor software care au fost în sarcina A. S.A. în cadrul Proiectului, solicitate la rambursare prin cererile de rambursare CR 5 şi CR 6 depuse în cadrul Proiectului x şi obligarea pârâtei la validarea şi plata către AARNIEC pentru activităţile realizate de partenerul 2 - B. a sumei de 209.931 RON, solicitată spre rambursare prin cererile de rambursare nr. x şi nr. 6 depuse în cadrul proiectul x "Extinderea competenţelor IT în învăţământul preuniversitar - utilizarea eficientă a laboratoarelor informatizate".

2. Prin sentinţa civilă nr. 998 din data de 7 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Împotriva sentinţei civile nr. 998 din data de 07 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamantele Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare, A. S.A. şi B. S.R.L, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ.

4. Prin motivele de recurs s-au invocat, în esenţă, următoarele:

- în contractul de finanţare (art. 4) se prevede expres că, în ceea ce priveşte eligibilitatea cheltuielilor, sunt aplicabile prevederile Ordinului nr. 3/185/2008; ordinul menţionat nu reglementează subcontractarea serviciilor drept categorie distinctă de cheltuieli în lista cheltuielilor eligibile şi nici nu stabileşte reguli speciale sau limitări pentru determinarea încadrării acestor activităţi; Ordinul comun MMFPS/MFP nr. 1117/2010, prin care s-a abrogat Ordinul nr. 3/185/2008, a intrat în vigoare după aprobarea finanţării şi după încheierea Contractului de finanţare;

- hotărârea recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1953 alin. (3) din C. civ., eligibilitatea cheltuielilor aferente activităţilor subcontractate către C. trebuie verificată în raport de prevederile Ordinului nr. 3/185/2008 şi a celorlalte dispoziţii legale aplicabile cererii şi contractului de finanţare; Ordinul nr. 3/185/2008 nu reglementează subcontractarea serviciilor drept categorie distinctă de cheltuieli în lista cheltuielilor eligibile şi nici nu stabileşte reguli speciale sau limitări pentru determinarea încadrării acestor activităţi;

- contrar celor reţinute de instanţa de fond, nu este corectă şi legală susţinerea că reclamanta A. nu a fost beneficiar al contractului de finanţare şi, prin urmare, în calitate de partener, nu primeşte ajutorul public pentru realizarea proiectului şi numai beneficiarul poate subcontracta anumite activităţi, dreptul de a subcontracta activităţi aferente proiectului îl avea şi oricare dintre parteneri, nu numai beneficiarul proiectului; în afara Ordinului 3/185/2008, la data întocmirii cererii de finanţare existau o serie de reguli generale care stabileau în ce condiţii subcontractarea poate fi eligibilă;

- în art. 40 si 43 din Ghidul solicitantului POSDRU - Condiţii generale 2009 se prevedea clar, fără echivoc şi fără a lăsa loc la interpretări faptul că, în cazul în care în cadrul proiectului propus spre finanţare urmează să se subcontracteze anumite activităţi sau servicii, valoarea acestei subcontractări va fi inclusă la categoria "Alte tipuri de costuri" şi nu va depăşi 30% din valoarea contractului;

- potrivit art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006, resursele materiale şi umane ale subcontractanţilor declaraţi se iau în considerare pentru partea lor de implicare în contractul care urmează să fie îndeplinit, dacă sunt prezentate documente relevante în acest sens;

- astfel, conform cadrului legal indicat, resursele materiale şi umane ale subcontractanţilor declaraţi puteau fi luate în considerare pentru partea lor de implicare în contractul care urmează să fie încheiat, cu încadrarea în limita a 30% din valoarea contractului;

- A. a declarat în cererea de finanţare că dispune de resursele şi experienţa necesare pentru implementarea Activităţii 2 - aferente "dezvoltării şi implementării unui portal suport al problematicii managementului educaţional preuniversitar "("A2"), având în vedere inclusiv resursele externe care urmau să fie atrase pe bază de subcontractare prin procedură de achiziţii publice, cu respectarea reglementărilor în vigoare aplicabile;

- valoarea contractului de achiziţie subcontractat de către A. către C. nu a depăşit 30% din valoarea contractului, prin urmare şi în această privinţă s-au întrunit condiţiile de eligibilitate;

- astfel, contrar celor reţinute de instanţă, au arătat că au fost îndeplinite cele două aspecte privind limitarea subcontractării, respectiv, subcontractarea poate fi realizată atât de către beneficiar, cât şi de partener, iar valoarea subcontractului nu depăşeşte 30% din valoarea contractului, în consecinţă nu este legală reţinerea instanţei cum că nu ar fi posibilă şi legală susţinerea reclamantei A. privind reîncadrarea cheltuielilor respinse ca neeligibile;

- aşa cum rezultă din Anexa 1 - Cererea de finanţare, suma de 4.200.000 Iei aferentă Serviciilor de dezvoltare, întreţinere şi actualizare aplicaţii software destinate programului de dezvoltare profesională şi utilizare a instrumentelor TIC avansate a fost inclusă, de la bun început, conform prevederilor legale în vigoare aplicabile la data depunerii cererii, la capitolul bugetar 3. Alte tipuri de costuri;

- astfel, în justificarea bugetului din cererea de finanţare iniţială se detaliază clar faptul că în categoria Alte tipuri de costuri, în care au fost incluse doar activităţi subcontractate, se numără şi cheltuielile aferente managementului de proiect, între care şi cheltuielile aferente dezvoltării, întreţinerii şi actualizării aplicaţiilor software (portal, aplicaţie eLearning, cursuri în format digital) în valoare 4.200.000 RON (3.360.000 RON aferente dezvoltării celor 3 aplicaţii/12 luni şi 840.000 RON aferente întreţinerii şi actualizării/24 luni);

- împrejurarea că aceste activităţi au fost subcontractate de către partenerul 1 nu este de natură să aducă atingere corectitudinii încadrării acestora în buget la poziţia mai sus menţionată, din moment ce:

- pentru acest tip de activităţi, Ghidul Solicitantului prevedea în mod expres o anumită încadrare bugetară;

- legislaţia şi instrucţiunile în vigoare la data depunerii cererii de finanţare şi inclusiv la data încheierii contractului de finanţare nu stabileau reguli pentru încadrarea separată a cheltuielilor aferente activităţilor ce urmau a fi subcontractate;

- prin urmare, reîncadrarea cheltuielii se impune ca urmare a schimbărilor intervenite în cadrul reglementar aplicabil, în vederea asigurării premiselor necesare rambursării cheltuielilor legal asumate şi efectuate în mod valabil şi corect, conform prevederilor legale aplicabile la data aprobării cererii de finanţare, aceasta nerezultând într-o depăşire a liniei bugetare aferente cheltuielilor extemalizate, ci într-o eventuală corecţie a acestei linii bugetare, prin reactualizarea cu titlu formal a acesteia cu valoarea sumei deja aprobate pentru aceste servicii;

- în concluzie, reîncadrarea cheltuielilor în discuţie reprezintă un efect firesc al apariţiei unor modificări legislative ulterior aprobării bugetului proiectului, neavând drept consecinţă depăşirea unor linii bugetare deja aprobate şi a căror eligibilitate nu mai poate fi pusă în discuţie, ci doar reactualizarea sumelor acestora prin încadrarea corespunzătoare a tuturor activităţilor aprobate, respectiv a tuturor sumelor aprobate.

II Hotărârea pronunţată de instanţa de recurs

5. Prin Decizia nr. 1373 din 4 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, s-a respins recursul declarat de reclamantele Agenţia Naţională de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare, A. S.A. şi B. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 998 din 07 martie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

III Revizuirea formulată de recurentele-reclamante

6. Împotriva Deciziei nr. 1373 din 4 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017, recurentele reclamante Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare, în calitate de Lider al Asocierii înfiinţate în scopul implementării Proiectului "Extinderea competentelor IT in învăţământul preuniversitar - utilizarea eficientă a laboratoarelor informatizate", respectiv în calitate de beneficiar al finanţării acordate în vederea implementării aceluiaşi Proiect, şi A. S.A., în calitate de partener 1 în cadrul Proiectului, în calitate de partener/membru al Asocierii înfiinţate în scopul implementării Proiectului "Extinderea competentelor IT in învăţământul preuniversitar - utilizarea eficientă a laboratoarelor informatizate ", au formulat cerere de revizuire, în temeiul dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

7. Au solicitat schimbarea (retractarea) în parte a Deciziei nr. 1373 din 04.03.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, cu privire la capătul de cerere referitor la cheltuielile declarate neeligibile ale partenerului 1 - A. S.A.; rejudecarea cauzei, cu privire la capătul de cerere referitor la cheltuielile declarate neeligibile ale partenerului 1 - A. S.A., în sensul obligării intimatei-pârâte la validarea şi la plata către AARNIEC, pentru activităţile realizate de partenerul 1, a sumei de 4.184.000 RON, reprezentând contravaloarea cheltuielilor cu dezvoltarea, întreţinerea şi actualizarea aplicaţiilor software care au fost în sarcina acesteia în cadrul Proiectului x, solicitate la rambursare prin cererile de rambursare CR 5 si CR 6 depuse în cadrul Proiectului.

8. Primul motiv de revizuire se întemeiază pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu motivarea că instanţa de judecată a încălcat principiul priorităţii dreptului unional, după cum rezultă din următoarele aspecte. Admisibilitatea cererii de revizuire rezidă în faptul că hotărârea a cărei retractare o solicită a fost pronunţată prin raportare strict la dreptul naţional şi la prevederile legislaţiei naţionale, pe care instanţa de judecată le-a considerat aplicabile, fără ca soluţia dată să aibă la bază vreo norma de drept european sau o hotărâre interpretativă a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, pe care reclamantele să le fi invocat ori pe care instanţa de recurs să le fi aplicat din oficiu.

9. În speţă, prin decizia atacată, instanţa nu s-a pronunţat asupra niciunuia din argumentele pe care le va prezenta pe larg în cele ce urmează şi care derivă din dreptul Uniunii Europene.

10. Cât priveşte competenţa de asigurare a interpretării dreptului Uniunii în scopul aplicării unitare la nivelul tuturor statelor membre, aceasta aparţine Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care, în calitate de autoritate de jurisdicţie a Uniunii, în temeiul art. 19 alin. (3) lit. b) din Tratat, hotărăşte cu titlu preliminar, la solicitarea instanţelor judecătoreşti naţionale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituţii.

11. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, având competenţa de interpretare a dreptului Uniunii Europene (Decizia Curţii Constituţionale nr. 383 din 23 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 281 din 21 aprilie 2011), a stabilit că hotărârile sale preliminare sunt obligatorii "erga omnes", la nivelul tuturor statelor membre, sub rezerva solicitării la un moment ulterior, de către instanţele judecătoreşti naţionale, a unor lămuriri suplimentare asupra respectivei interpretări a Curţii.

12. Elementul principal care a stat la baza respingerii capătului de cerere referitor la sumele declarate neeligibile a fost interpretarea noţiunii de "beneficiar" al proiectului, atât instanţa de fond cât şi instanţa de recurs concluzionând în sensul că doar Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare are calitate de beneficiar al contractului de finanţare, astfel că, având numai calitatea de partener (şi nu aceea de beneficiar), nu poate primi ajutorul public pentru realizarea proiectului, întrucât doar beneficiarul are dreptul de a subcontracta anumite activităţi.

13. În primul rând, arată faptul că, în temeiul articolului 288 al doilea paragraf din TFUE, regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în fiecare stat membru.

14. Astfel, prin Hotărârea CJUE în cauza C-814/18 (Ursa Major Services BV împotriva Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit) privind interpretarea articolului 55 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit, s-a reţinut: «Astfel, având în vedere înseşi natura şi funcţia lor în sistemul izvoarelor dreptului Uniunii, dispoziţiile unui regulament au în general un efect imediat în ordinile juridice naţionale, fără a fi necesar ca autorităţile naţionale să adopte masuri de aplicare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 aprilie 2018, Comisia/Danemarca, C-541/16, EU:C:2018:251, punctul 27 şi jurisprudenţa citată).

în măsura în care punerea în aplicare a anumitor dispoziţii ale unui regulament o impune, statele membre pot adopta măsuri de aplicare a regulamentului respectiv dacă prin aceasta nu împiedică aplicabilitatea directă a regulamentului, nu disimulează natura sa de act de drept al Uniunii şi specifică exercitarea marjei de apreciere acordate prin acel regulament, rămânând totodată în limitele dispoziţiilor acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 aprilie 2018, Comisia/Danemarca, C-541/16, EU:C:2018:251, punctele 27 şi 28, precum şi jurisprudenţa citată).

în această privinţă, este necesar ca, prin raportare la dispoziţiile relevante ale regulamentului în cauză, interpretate în lumina obiectivelor sale, să se determine dacă acestea interzic, impun sau permit statelor membre să adopte anumite măsuri de aplicare şi, în special în această din urmă ipoteză, dacă măsura respectivă se înscrie în cadrul marjei de apreciere recunoscute fiecărui stat membru (Hotărârea din 12 aprilie 2018, Comisia/Danemarca, C-541/16, EU:C:2018:251, punctul 29 şi jurisprudenţa citată). Trebuie de asemenea amintit că orice dispoziţie a dreptului Uniunii care îndeplineşte condiţiile cerute pentru a produce un efect direct este obligatorie pentru toate autorităţile statelor membre, cu alte cuvinte, nu numai pentru instanţele naţionale, ci şi pentru toate organele administrative, inclusiv autorităţile descentralizate, iar aceste autorităţi sunt ţinute să pună în aplicare dispoziţiile respective (Hotărârea din 5 martie 2019, Eesti Pagar, C-349/17, EU:C:2019:172, punctul 90 şi jurisprudenţa citată).

Astfel, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, atât autorităţile administrative, cât şi instanţele naţionale care trebuie să aplice, în cadrul competenţelor proprii, dispoziţiile dreptului Uniunii au obligaţia de a asigura efectul deplin al acestor dispoziţii (Hotărârea din 5 martie 2019, Eesti Pagar, C-349/17, EU:C:2019:172, punctul 91 şi jurisprudenţa citată)».

15. Apoi, ceea ce a omis instanţa de recurs (dar şi instanţa de fond), în analiza calităţii sale de beneficiar al contractului de finanţare, este articolul 2 punctul 4 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, care dispune în sensul că "beneficiar" înseamnă un operator, un organism sau o întreprindere, din domeniul public sau privat, cu responsabilitatea de a lansa sau de a lansa şi aplica operaţiuni. În cadrul regimurilor de ajutor în temeiul articolului 87 din Tratat, beneficiarii sunt întreprinderile publice sau private care realizează un proiect individual şi primesc ajutor public.

16. Interpretarea noţiunii de "beneficiar" se regăseşte în Hotărârea CJUE din 19 decembrie 2018, pronunţată în cauza C-667/17 (Francesca Cadeddu împotriva Agenzia delle Entrate -Direzione provinciale di Cagttari, Regione autonoma della Sardegna, Regione autonoma della Sardegna - Agenzia regionale per ii lavoro), privind interpretarea articolului 2 punctul 4 şi a articolului 80 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, în cuprinsul căreia se arată:

«[...]16 Mai precis, reglementarea naţională nu trebuie să afecteze funcţionarea mecanismelor instituite în cadrul fondurilor structurale, astfel cum sunt prevăzute de Regulamentul nr. 1083/2006 (a se vedea în acest sens Hotărârea din 25 octombrie 2007, Porto Antico di Genova, C-427/05, EU:C:2007:630, punctul 10).

17 În această privinţă, articolul 80 din Regulamentul nr. 1083/2006 prevede că "statele membre se asigură că organismele însărcinate cu efectuarea plăţilor se asigură că beneficiarii primesc suma totală a participării publice în cele mai scurte termene şi integral".

18 Prin interzicerea oricărei prelevări din cuantumul participării financiare a Uniunii Europene, articolul 80 din Regulamentul nr. 1083/2006 nu face decât să reitereze regula plăţii integrale a ajutoarelor financiare ale Uniunii, care figura deja în alte acte legislative, în special la articolul 21 alin. (3) al doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 4253/88 al Consiliului din 19 decembrie 1988 de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2052/88 în ceea ce priveşte coordonarea intervenţiilor diferitelor fonduri structurale, pe de o parte, şi a acestora cu cele ale Băncii Europene de Investiţii şi cu cele ale celorlalte instrumente financiare existente, pe de altă parte (JO 1988, L 374, p. 1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 2082/93 al Consiliului din 20 iulie 1993 (JO 1993, L 193, p. 20).

19 În ceea ce priveşte această dispoziţie, potrivit căreia "plăţile trebuie efectuate către beneficiarii finali fără nicio deducere sau reţinere care ar putea să reducă cuantumul sprijinului financiar la care aceştia au dreptul", Curtea a precizat că această interzicere a deducerilor nu poate fi interpretată într-un mod pur formal şi că ea trebuie în mod necesar să se extindă la toate sarcinile care au un raport direct şi intrinsec cu sumele plătite (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 2006, Comisia/Portugalia, C-84/04, EU:C:2006:640, punctul 35, şi Hotărârea din 25 octombrie 2007, Porto Antico di Genova, C-427/05, EU:C:2007:630, punctul 13).

20 [...]

21 Având în vedere că diferitele măsuri de sprijin au în comun finanţarea lor din bugetul Uniunii şi că normele de plată aplicabile acestor măsuri trebuie supuse aceleiaşi interpretări (a se vedea în acest sens Hotărârea din 5 octombrie 2006, Comisia/Portugalia, C-84/04, EU:C:2006:640, punctul 32), jurisprudenţa Curţii privind principiul plăţii integrale a ajutoarelor financiare din perspectiva articolului 21 alin. (3) al doilea paragraf din Regulamentul nr. 4253/88, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 2082/93, continuă să fie aplicabilă în ceea ce priveşte articolul 80 din Regulamentul nr. 1083/2006.

22 Cu toate acestea, trebuie sa se ţină seama de particularităţile diferitor mecanisme în cauză. Astfel, spre deosebire de alte acte normative care, prin utilizarea termenilor "beneficiar final", se referă la persoana, fizică sau juridică, destinatară a sumelor acordate, articolul 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 1083/2006 defineşte în mod expres noţiunea "beneficiar" ca fiind "un operator, un organism sau o întreprindere, din domeniul public sau privat, cu responsabilitatea de a lansa sau de a lansa si aplica operaţiuni".

23 În conformitate cu articolul 2 punctul 3 din acelaşi regulament, termenul "operaţiune" este definit ca fiind "un proiect sau un grup de proiecte selecţionat de către autoritatea de gestionare a programului operaţional în cauză T...1 si aplicat de unul sau mai mulţi beneficiari în vederea realizării obiectivelor axei prioritare de care aparţine".

24 Prin urmare, plata integrală a ajutoarelor prevăzută la articolul 80 din Regulamentul nr. 1083/2006 se referă la cea efectuată operatorilor, organismelor sau întreprinderilor, publice sau private, care au responsabilitatea de a lansa sau de a lansa şi a aplica proiectele selecţionate de autoritatea de gestionare a programului operaţional în cauză în vederea realizării obiectivelor axei prioritare vizate».

17. Or, în raport de această interpretare europeană, având în vedere Acordul de parteneriat nr. 873/02.09.2009, rezultă în mod indubitabil faptul că implementarea proiectului "Extinderea competenţelor IT în învăţământul preuniversitar - utilizarea eficientă a laboratoarelor informatizate", cod proiect 62260, se realiza de către toţi membrii Asocierii în sensul "lansării şi aplicării de operaţiuni" (proiectul anterior menţionat).

18. Procedând de această manieră, în sensul interpretării noţiunii de "beneficiar" şi, respectiv, "subcontractarea efectuată de beneficiar", prin raportare la Ordinul comun nr. 3/185/2008, instanţa naţională a nesocotit principiul prevalenţei dreptului unional, încălcând obligaţia de a aplica definiţia noţiunii şi interpretarea acesteia astfel cum se regăsesc în Regulamentul CE nr. 1083/2006 şi în hotărârea CJUE anterior menţionată.

19. Nu în ultimul rând, deşi, aşa cum a arătat anterior, regulamentul, ca act emis de o instituţie a Uniunii Europene, se aplică în mod direct statelor membre, prin Ordinul nr. 1170/2010 s-a adus o clarificare acestei noţiuni, legiuitorul român reglementând noţiunea de "beneficiar" în sensul în care acesta semnifică parteneriatul compus din două sau mai multe entităţi juridice cu personalitate juridica înregistrate în România şi/sau în statele membre ale Uniunii Europene, actul normativ în cauză prevăzând în mod expres că termenul "beneficiar" are înţelesul prevăzut in Regulamentul CE nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006.

20. Cu toate acestea, instanţa de recurs a încălcat principiul prevalenţei dreptului Uniunii Europene, prin aplicarea interpretării noţiunii de "beneficiar" şi "drept de a subcontracta" în raport de Ordinul din anul 2008, deşi acesta, în forma sa iniţială, reprezenta un act normativ de punere în aplicare a regulamentului CE nr. 1083/2006, dar care, în realitate, a împiedicat aplicabilitatea directă a regulamentului, prin instituirea unor restricţii/condiţionări (beneficiar-partener subcontract/subcontractare) în afara limitelor dispoziţiilor regulamentului.

21. Revizuentele invocă şi încălcarea de către instanţa de recurs a principiului securităţii juridice/stabilităţii raporturilor juridice. Au arătat că acest principiu este în strânsă legătură cu "incertitudinea - fie ea legislativă, administrativă sau rezultând din practici aplicate de autorităţi - este un factor important de luat în seamă la evaluarea conduitei statului" (§ 26, Cauza Tudor Tudor împotriva României), cu faptul că "lipsa unei coerenţe legislative şi jurisprudenţa contradictorie [...] au creat un climat general de insecuritate juridică" (§ 27), însă, potrivit statuărilor CJUE, "legislaţia comunitară trebuie să fie certă şi aplicarea acesteia să fie previzibilă pentru persoanele cărora le este adresată. Această cerinţă de certitudine juridică trebuie să fie respectată cu atât mai strict în cazul normelor care pot genera consecinţe financiare, astfel încât persoanele vizate să cunoască cu exactitate întinderea obligaţiilor impuse asupra lor" (§. 18 din Hotărârea din 15 decembrie 1987, Irlanda/Comisia, 325/85).

22. Or, prin ignorarea de către instanţa de recurs (şi instanţa de fond) a definiţiei dată noţiunii de "beneficiar" prin chiar Regulamentul CE nr. 1083/2006, şi interpretând şi aplicând deficitar dreptul naţional, respectiv Ordinul nr. 3/185/2008 (act normativ care în forma sa iniţială contravenea chiar Regulamentului CE 1083/2006), apreciind că nu se încadrează în noţiunea de beneficiar al contractului de finanţare, consecinţă a stabilirii neeligibilităţii cheltuielilor efectuate de subcontractant, prevedere ce a fost ulterior modificată prin oferirea unei definiţii în acord cu dreptul unional - Ordinul nr. 1117/2010, s-a generat o inechitate, o incertitudine juridică, creând în patrimoniul său un prejudiciu cert şi efectiv.

23. În materia fondurilor europene este certă incidenţa principiului bunei gestiuni financiare, expres reglementat atât în Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene, cât şi în Regulamentul (UE) Nr. 966/2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii şi de abrogare a Regulamentului (UE) Nr. 1605/2002. Astfel, Regulamentul (UE) nr. 966/2012 stabileşte că principiul bunei gestiuni financiare presupune obligaţia statelor membre de a utiliza creditele în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, şi anume în conformitate cu principiile economiei, eficienţei şi eficacităţii: principiul economiei prevede ca resursele utilizate să fie puse la dispoziţie în timp util, în cantitatea şi la calitatea adecvate şi la cel mai bun preţ, principiul eficienţei priveşte raportul optim între resursele utilizate şi rezultatele obţinute, în timp ce principiul eficacităţii priveşte îndeplinirea obiectivelor specifice stabilite şi obţinerea rezultatelor scontate.

24. Aşadar, şi din această perspectivă, instanţa de recurs a procedat la încălcarea principiului bunei gestiuni financiare, ca urmare a respingerii solicitării de validare a cheltuielilor eligibile efectuate, în raport de o interpretare a unui act normativ naţional contrară Regulamentului CE nr. 1083/2006 şi a hotărârii CJUE anterior menţionate, rezultând astfel incertitudine/incoerenţă în reglementarea materiei fondurilor europene şi o lipsă de previzibilitate a conduitei statului, cu consecinţe directe şi imediate în patrimoniul său.

25. Pentru aceste argumente, a solicitat admiterea cererii de revizuire întemeiate pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004.

26. Al doilea motiv de revizuire, au mai invocat revizuentele, are în vedere faptul că instanţa de recurs, prin decizia civilă a cărei revizuire o solicită, a pronunţat soluţia de respingere a căii de atac fără a analiza solicitarea sa de aplicare a definiţiei noţiunii de "beneficiar" în raport de Ordinul nr. 1117/2010, ceea ce ar fi avut drept consecinţă soluţia de admitere a capătului de cerere formulat cu privire la cheltuielile eligibile privind partenerul 1, adică A. S.A..

27. În ce priveşte admisibilitatea cererii de revizuire potrivit dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. l din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut. Apreciază prezenta cerere de revizuire, din perspectiva acestui motiv, ca fiind admisibilă, întrucât: priveşte revizuirea unei hotărâri judecătoreşti care evocă fondul cauzei (instanţa a analizat aspectele de fapt şi de drept reţinute în faza anterioară de judecată, interpretând dispoziţiile legale incidente în raport de împrejurările de fapt stabilite în cauză, astfel că a adus o dezlegare pe fondul raportului juridic dedus judecăţii); instanţa de recurs nu a analizat una din solicitările sale în susţinerea cererii.

28. După cum se poate observa din analiza motivării instanţei de recurs, rezultă în mod evident că elementul principal care a stat la baza respingerii capătului de cerere referitor la sumele declarate neeligibile pentru A. S.A. a fost interpretarea noţiunii de "beneficiar" al proiectului, aspect reiterat în mod constant pe parcursul textului motivării.

29. Analizând, însă, motivarea instanţei, raportat la aspectele precizate în cuprinsul recursului formulat, rezultă în mod evident faptul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra:

- faptului că Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi al Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 3/185/2008, deşi era în vigoare la data încheierii Contractului de finanţare, nu mai era aplicabil la data lansării procedurii de achiziţie publică pentru subcontractarea activităţilor A.;

- solicitării sale de aplicare a Ordinului nr. 1117/2010, prin care a fost abrogat Ordinul Comun nr. 3/185/2008 şi prin care s-a adus o clarificare a termenului "beneficiar", survenită ca o necesitate rezultată din procesul de desfăşurare/implementare a proiectelor finanţate din fonduri nerambursabile, în sensul că:

"în cadrul prezentului ordin, pentru proiectele implementate în parteneriat, termenul beneficiar semnifică parteneriatul compus din două sau mai multe entităţi cu personalitate juridică înregistrate în România şi/sau în statele membre ale Uniunii Europene"; rezultă, astfel, în mod evident, faptul că dreptul de a subcontracta activităţi aferente proiectului îl avea şi oricare dintre parteneri, nu numai beneficiarul proiectului;

- aplicabilităţii Ordinului nr. 1117/2010, care era în vigoare la data lansării procedurii de achiziţie pentru subcontractarea activităţilor A., respectiv în luna iunie 2011, act normativ din care reieşea dreptul partenerilor de a subcontracta activităţi aferente proiectului;

- aspectului potrivit căruia, în contextul în care, la momentul lansării procedurii de achiziţie pentru subcontractarea activităţilor A. ce fac obiectul cauzei de faţă, Ordinul nr. 3/185/2008 era abrogat, analiza speţei ar fi trebuit realizată raportat la noul act normativ aplicabil, aspect pe care instanţa de recurs nu l-a luat în considerare.

30. Pentru cele anterior dezvoltate, apreciază că decizia civilă nr. 1373 din 04.03.2021 nu a fost luată ca urmare a analizării tuturor solicitărilor sale formulate prin cererea de recurs, motiv pentru care solicită admiterea cererii de revizuire formulate.

31. Intimata nu a formulat întâmpinare.

IV Considerentele Înaltei Curţi asupra revizuirii

32. În conformitate cu dispoziţiile art. 510 din C. proc. civ., "(1) Cererea de revizuire se soluţionează potrivit dispoziţiilor procedurale aplicabile judecăţii finalizate cu hotărârea atacată. (…) (3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază", Înalta Curte reţine următoarele asupra cererii de revizuire formulate în baza dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ:

33. Dispoziţiile legale în temeiul cărora este formulată prezenta cerere de revizuire, în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, 2.02.2017, prevăd următoarele:

- art. 509 alin. (1) pct. 1 şi alin. (2) din C. proc. civ.:

"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 1. s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut" (...)

(2) Pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii şi hotărârile care nu evocă fondul" (Prin Decizia nr. 866/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 69 din 01 februarie 2016, Curtea Constituţională a constatat că sintagma "pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul" din cuprinsul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) din C. proc. civ. este neconstituţională cu referire la motivul de revizuire prevăzut la pct. 11 din cuprinsul acestora, a constatat că dispoziţiile art. 509 alin. (2) din C. proc. civ. sunt constituţionale în raport cu criticile formulate);

- art. 21 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare:

"2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată (...)".

34. Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură, Înalta Curte reţine că se impune, ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, ca hotărârea atacată cu revizuire să evoce fondul, ceea ce înseamnă că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a efectuat o examinare a raportului juridic dedus judecăţii, prin prisma probelor administrate în cauză, condiţia fiind îndeplinită atunci când prin hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a admis recursul, s-a casat sau modificat în tot sau în parte hotărârea recurată şi instanţa de recurs a evocat fondul, atunci când instanţa de recurs a stabilit o altă stare de fapt decât cea reţinută în faza de judecată anterioară, a aplicat alte dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii decât cea dată până la acel moment, nefăcând astfel obiectul cererii de revizuire deciziile prin care recursul a fost respins.

35. Decizia pronunţată în recurs, a cărei revizuire se solicită, prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins recursul ca nefondat, nu evocă fondul. Instanţa de recurs nu a efectuat o examinare a raportului juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate in cauză, prin stabilirea unei alte stări de fapt decât cea reţinută la fond.

36. Prin Decizia nr. 498 din 17 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 240 din 24 martie 2020, Curtea Constituţională a reiterat faptul că interesul legat de stabilitatea hotărârilor judecătoreşti definitive, precum şi a raporturilor juridice care au fost supuse controlului instanţelor prin hotărârile respective, a impus ca legea să stabilească riguros şi limitativ cazurile şi motivele pentru care se poate exercita această cale de atac, precum şi modul în care acestea pot fi probate. Din această perspectivă, prevederile legale criticate nu aduc atingere egalităţii în drepturi, accesului liber la justiţie sau dreptului la un proces echitabil (pct. 18)

37. De asemenea, motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. se referă la faptul că instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori a dat mai mult decât s-a cerut, şi este o aplicare a principiului disponibilităţii în procesul civil, reglementat de dispoziţiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit căruia judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără, însă, a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

38. "Lucru cerut" se referă la cererea concretă dedusă judecăţii, cererea introductivă, cererea accesorie sau incidentală, care au determinat limitele litigiului şi au stabilit obiectul pricinii supuse judecăţii. Cazul de revizuire priveşte obiectul acţiunii, are în vedere cererea principală, accesorie sau incidentală, nu şi atunci când nu a fost analizat un motiv de recurs, o susţinere formulată. Argumentele de fapt şi de drept nu se încadrează în noţiunea de "lucru", la care se referă art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., astfel că omisiunea analizei unuia din acestea nu constituie motiv de revizuire.

39. Pentru aceste motive, faţă de dispoziţiile art. 509 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că revizuirea este o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă, admisibilă numai asupra hotărârilor expres prevăzute de dispoziţiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., cu excepţiile prevăzute la alin. (2), şi numai pentru motivele expres reglementate de acestea, cererea de revizuire formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. este inadmisibilă.

40. Cu privire la admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, se reţin următoarele:

41. Potrivit dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, forma în vigoare la data cererii de chemare în judecată, "2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată (...)".

42. Potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţia României, "Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.", iar potrivit art. 20 alin. (2) din Constituţie, "Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile".

43. Art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost declarat parţial neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1609/2010, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 70 din 27/01/2011, prin care a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) teza a doua; alin. (2) a fost abrogat prin Legea nr. 299/2011, însă, prin Decizia nr. 1039/2012, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 61 din 29.01.2013, s-a decis că Legea nr. 299/2011 este neconstituţională, iar prevederile art. 21 alin. (2) teza întâi sunt neconstituţionale în măsura în care se interpretează în sensul că nu pot face obiectul revizuirii hotărârile definitive şi irevocabile pronunţate de instanţele de recurs cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, atunci când nu evocă fondul cauzei.

44. Este de subliniat, pe de o parte, că dreptul Uniunii Europene nu impune reglementarea în dreptul naţional procesual a unei căi extraordinare de atac de retractare pentru încălcarea normelor de drept european, nu impune instanţei naţionale să înlăture aplicarea normelor interne de procedură care conferă autoritate de lucru judecat unei decizii judecătoreşti, chiar dacă aceasta ar permite îndreptarea unei situaţii naţionale incompatibile cu acest drept (Hotărârea din 10 iulie 2014, Impresa Pizzarotti, C-213/13, EU:C:2014:2067, pct. 59 şi jurisprudenţa citată).

45. Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit în mod constant importanţa pe care o deţine principiul autorităţii de lucru judecat, atât în ordinea juridică a Uniunii, cât şi în ordinile juridice naţionale, faptul că, pentru a garanta atât stabilitatea dreptului şi a raporturilor juridice, cât şi o bună administrare a justiţiei, este necesar ca hotărârile judecătoreşti rămase definitive după epuizarea căilor de atac disponibile sau după expirarea termenelor de exercitare a acestor căi de atac să nu mai poată fi contestate, faptul că, în lipsa unei reglementări a Uniunii în materie, modalităţile de punere în aplicare a principiului autorităţii de lucru judecat aparţin ordinii juridice interne a statelor membre în temeiul principiului autonomiei procedurale a acestora, cu respectarea, însă, a principiilor echivalenţei şi efectivităţii (Hotărârea Impresa Pizzarotti, citată anterior, pct. 54 şi 58 şi jurisprudenţa citată).

46. Pe de altă parte, dreptul Uniunii nu se opune reglementării prin legea naţională a unui caz de revizuire, impunând, în acest caz, respectarea principiilor echivalenţei şi efectivităţii (Hotărârea din 6 octombrie 2015, Târşia, C-69/14, ECLI:EU:C:2015:662, pct. 30). Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut că, în conformitate cu principiul cooperării loiale consacrat la art. 4 alin. (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), modalităţile procedurale aplicabile acţiunilor care urmăresc să asigure protecţia drepturilor pe care dreptul Uniunii le conferă justiţiabililor nu trebuie să fie mai puţin favorabile decât cele aplicabile unor acţiuni similare din dreptul intern (principiul echivalenţei) şi nu trebuie să facă imposibilă în practică sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite de ordinea juridică a Uniunii (principiul efectivităţii) (Hotărârea din 27 iunie 2013, Agrokonsulting, C-93/12, EU:C:2013:432, pct. 36 şi jurisprudenţa citată), ţinând cont de locul pe care respectivele norme îl ocupă în ansamblul procedurii, de modul în care această procedură se derulează şi de particularităţile respectivelor norme în faţa diverselor instanţe naţionale (Hotărârea 6 octombrie 2009, Asturcom Telecomunicaciones, C-40/08, EU:C:2009:615, pct. 39 şi jurisprudenţa citată).

47. În soluţionarea cererii de revizuire, este necesar a se avea în vedere că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ reglementează un motiv de revizuire care se adaugă celor prevăzute de C. proc. civ., iar revizuirea este o cale de atac extraordinară şi de retractare, admisibilă asupra hotărârilor prevăzute de dispoziţiile legale şi numai pentru motivele expres reglementate de acestea.

48. Pentru a deveni incident motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, este necesar ca hotărârea să fie pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor dreptului Uniunii Europene şi se impune a se avea în vedere că revizuirea este o cale de atac de retractare formulată împotriva unei hotărâri definitive, care beneficiază de autoritate de lucru judecat, revizuirea fiind inadmisibilă atunci când hotărârea judecătorească supusă revizuirii a analizat dispoziţiile dreptului Uniunii Europene şi incidenţa asupra raporturilor juridice din respectiva cauză.

49. În acest sens, prin Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 386 din 23 mai 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a stabilit că "72. (…) este inadmisibilă cererea de revizuire prin care, în lipsa oricărui element de noutate (care ar putea fi hotărâri pronunţate de CJUE sau dispoziţii de drept unional neinvocate în cauză sau, deşi invocate, netratate de instanţă), se urmăreşte revizuirea unei hotărâri definitive prin care a fost deja dezlegată problematica legată de aplicarea principiului priorităţii dreptului unional, deoarece se opune caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac de retractare (iar nu de reformare), corelat cu principiul autorităţii de lucru judecat. (…)

77. Caracterul revizuirii, de cale extraordinară de atac, presupune că aceasta poate fi exercitată exclusiv pentru motivele prevăzute de lege, care sunt de strictă interpretare şi aplicare. Aceste limitări sunt de ordine publică.

78. Nu este necesar ca partea să fi invocat în cursul soluţionării procesului încălcarea vreunui text din dreptul european, însă trebuie să fi invocat dreptul subiectiv ocrotit de dreptul european, chiar dacă nu s-a referit la incompatibilitatea normei interne cu dreptul european. Este inadmisibil ca, sub cuvânt de prioritate a dreptului european, să se invoce în revizuire un motiv de nelegalitate cu totul nou, întrucât se opune caracterul extraordinar al căii de atac.

79. Motiv al revizuirii întemeiate pe art. 21 alin. (2) teza întâi din Legea nr. 554/2004 îl constituie calificarea juridică a faptelor prin prisma normei de drept european incidente sau a interpretării acesteia rezultate dintr-o hotărâre CJUE, iar nu faptele deduse judecăţii, care reprezintă un element imutabil al litigiului.

80. Prin urmare, în revizuirea întemeiată pe art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu se pot invoca fapte relevante noi care constituie motive de nelegalitate a actului administrativ ce nu au fost invocate în faţa instanţei care a pronunţat hotărârea supusă revizuirii. (…)

83. În acelaşi fel este lipsită de relevanţă neinvocarea în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, presupus încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere, întrucât, potrivit principiului iura novit curia, consacrat de art. 22 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., judecătorul, respectând limitele învestirii sale, este în drept, în virtutea prerogativelor sale jurisdicţionale, să dea cererii calificarea juridică exactă şi să facă aplicarea normelor juridice incidente. Instanţa trebuie să aplice dreptul, care îi este cunoscut, inclusiv dreptul european şi hotărârile interpretative ale CJUE, care au caracter obligatoriu pentru instanţele statelor membre şi se bucură de prioritate în aplicare, potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţie".

50. Referitor la prezenta cerere de revizuire, se reţine, aşadar, că, prin hotărârea pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că este lipsită de relevanţă neinvocarea în litigiul de bază a dispoziţiilor de drept european preexistente, presupus încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere, întrucât, potrivit principiului iura novit curia, consacrat de art. 22 alin. (1) şi (4) din C. proc. civ., judecătorul, respectând limitele învestirii sale, este în drept, în virtutea prerogativelor sale jurisdicţionale, să dea cererii calificarea juridică exactă şi să facă aplicarea normelor juridice incidente. Instanţa trebuie să aplice dreptul care îi este cunoscut, inclusiv dreptul european şi hotărârile interpretative ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, care au caracter obligatoriu pentru instanţele statelor membre şi se bucură de prioritate în aplicare, potrivit art. 148 alin. (2) din Constituţie.

51. Pentru analiza cererii de revizuire, se reţin următoarele cu privire la situaţia de fapt în cauză:

52. Între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, în calitate de ordonator de credite, şi Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x înregistrat cu nr. x din 04.08.2010, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile pentru implementarea Proiectului "Extinderea competentelor IT in învăţământul preuniversitar - utilizarea eficientă a laboratoarelor informatizate" din cadrul Programului Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

53. Anterior, la data de 02.09.2009, între Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare, în calitate de partener principal, A. S.A., în calitate de partener 1, şi B. S.R.L., în calitate de partener 2, s-a încheiat un Acord de parteneriat, prin care părţile au stabilit responsabilităţile fiecărui partener în vederea implementării Proiectului "Extinderea competenţelor IT în învăţământul preuniversitar - utilizarea eficientă a laboratoarelor informatizate", responsabilităţi menţionate şi în Cererea de finanţare.

54. La data de 14 septembrie 2011, ca urmare a procedurii defăşurate prin procedura "licitaţie deschisă" pentru atribuirea contractului de servicii având ca obiect "Servicii dezvoltare, întreţinere şi actualizare aplicaţii software destinate programului de dezvoltare profesională şi utilizării extinse a instrumentelor TIC avansate", între A., în calitate de achizitor, şi C., în calitate de prestator, s-a încheiat Contractul de servicii nr. x/14.09.2011, având ca obiect prestarea, de către C., de"Servicii dezvoltare, întreţinere şi actualizare aplicaţii software destinate programului de dezvoltare profesională şi utilizării extinse a instrumentelor TIC avansate" pentru proiect.

55. La data de 20 mai 2014, au fost transmise Cererea de rambursare nr. x, având ca obiect cheltuieli avansate în perioada 1 ianuarie 2013-30 iunie 2013, şi Cererea de rambursare nr. x, având ca obiect cheltuieli avansate în perioada 01 iulie 2013 - 31 august 2013, între care şi cheltuielile aferente Contractului de prestări servicii încheiat între A. şi C., solicitate Ia rambursare de către A..

56. La data de 9 ianuarie 2015, a fost emisă de pârât Scrisoarea standard de informare nr. x/09.01.2015, aferentă Cererii de rambursare nr. x, prin care a fost suspendată la plată suma de 3.968.000 RON, reprezentând cheltuielile aferente activităţilor subcontractate de A. societăţii C.. În motivarea deciziei de suspendare la plată a sumei de 3.968.000 RON, aferentă contractului nr. x/14.09.2021, autoritatea a arătat că a fost "invalidat în cadrul verificărilor financiare la cererea de rambursare nr. x cererea de rambursare nr. 4 deoarece conform descrierii din cererea de finanţate şi acordului de parteneriat, activitatea descrisă trebuia desfăşurată de partenerul 1. Această activitate a fost subcontractată conform contractului încheiat cu C., în temeiul O.G. nr. 34/2006, astfel cheltuiala este eronat încadrată la cheltuielile pentru derularea proiectului. Nu poate fi facută reîncadrarea corectă deoarece bugetul alocat la cheltuielile externalizate conform Anexei 2 la contractul de finanţare ar fi depăşit".

57. La aceeaşi dată, 9 ianuarie 2015, a fost emisă de pârât Scrisoarea standard de informare nr. x/09.01.2015, aferentă Cererii de rambursare nr. x, prin care a fost invalidată la plată suma de 216.000 RON, reprezentând factura nr. x/01.08.2013 emisă de S.C. C., cu motivarea potrivit căreia, "conform cererii de finanţare, activitatea de realizare portal/realizare conţinut educaţional interactiv trebuia realizată de Partenerul 1 şi nu externalizatâ".

58. Împotriva celor două Scrisori standard de informare, aferente Cererii de rambursare nr. x şi Cererii de rambursare nr. x, s-a formulat contestaţie prin care s-au solicitat, printre altele, plata sumei de 3.968.000 RON şi plata sumei de 216.000 RON, solicitate la rambursare de către A..

59. Prin Adresa nr. x/18.11.2015, pârâtul a menţinut decizia privind neeligibilitatea cheltuielilor în valoare de 4.184.000 RON aferente activităţilor subcontractate de către A. societăţii C.. Au fost reţinute următoarele:

- prevederile Cererii de finanţare, secţiunile Descrierea activităţiii partenerului şi Experienţa relevantă a partenerului pentru domeniul proiectului, conform cărora partenerul 1 S.C. A. S.A. deţine expertiză specifică în domenull IT;

- prevederile Cererii de finanţare, sectiunea Activitatea/activităţile din cadrul proiectului în care este implicat partenerul 1 S.C. A. S.A.: "P1 este implicat în următoarele activităţi ale proiectului': 1. Activităţi în care este implicat: - A2 "Dezvoltarea, implementarea, actualizarea si intretinerea de aplicati software destinate programului de formare profesionala si utilizarii extinse a instrumentelor TIC avansate";

- prevederile Cererii de finanţare, sectiunea - Parteneriatul în cadrul proiectului, unde partenerul 1 descrie experienţa relevanţa, dar şi activităţile în care acesta se va implica;

- prevederile Acordului de parteneriat, articolul 6 - Responsabilităţile pârtilor în implementarea proiectului, conform căruia A2,Dezvoltarea, implementarea, actualizarea şi intreţinerea de aplicati software destinate programului de formare profesională şi utilizarii extinse a instrumentelor TIC avansate" este alocatä exclusiv partenerului 1;

- analiza cost etalon nu prezintă comparativ costul estimat privind dezvoltarea software cu resurse proprii (număr de persoane, număr de ore, tartf orar, etc.) cu costul aferent externalizăril serviciilor către firma S.C. C.; în Analiza cost etalon este cuantificat la punctul 8 Total efort necesar pentru implementarea proiectului efortul necesar zile-om: 5494, fără a fi definit şi efortul financiar propriu-zis, deci nu reiese respectarea unui management financiar riguros şi nici respectarea principiului utilizarii eficiente a fondurilor, definite în legislaţia europeană şi naţională în vigoare în perioada de implementare a proiectului.

60. Prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa învestită cu recursul formulat împotriva sentinţei prin care a fost respină acţiunea reclamantelor a constatat ca fiind nefondat motivul de casare reglementat de prevederile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ.. Recursul a fost respins ca nefondat prin prisma considerentelor referitoare la următoarele aspecte:

- Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare are calitate de unic beneficiar al contractului de finanţare;

- faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (1) lit. b) din Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi al Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 3/185/2008, în vigoare la momentul încheierii contractului de finanţare, privind noţiunile de "subcontract/subcontractare - orice acord scris prin care contractorul, aşa cum este el definit la alin. (3), încredinţează execuţia unei părţi din contractul de achiziţie publică unei terţe părţi. În cazul finanţărilor nerambursabile acordate în baza unui contract de finanţare, subcontractul reprezintă acel acord scris prin care beneficiarul încredinţează o parte limitată a acţiunii unei terţe persoane, alta decât entităţile partenere", şi art. 10 alin. (2) din contractul de finanţare, unde se prevede expres că valoarea maximă a subcontractării nu poate depăşi 30% din valoarea contractului, în mod corect a reţinut prima instanţă că subcontractarea trebuie să îndeplinească două cerinţe: una că aceasta este posibilă numai în privinţa beneficiarului, iar cea de-a doua ca limită din valoarea contractului; chiar dacă subcontractarea efectuată de A. către C. nu ar fi depăşit 30% din valoarea contractului, totuşi această subcontractare a fost efectuată cu încălcarea prevederilor legale, fiind justificată aprecierea autorităţii contractante că aceste cheltuieli nu erau eligibile;

- referitor la reţinerile instanţei cum că nu s-au prezentat comparativ costurile, cel în cazul în care activitatea era realizată cu resurse proprii, precum şi cel în cazul externalizării, faţă de dispoziţiilor art. 5 din Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi al Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 3/185/2008, în vigoare la momentul încheierii contractului de finanţare, din care se deduce concluzia că şi subcontractele încheiate de beneficiar şi care nu depăşesc un procent din valoarea contractului de finanţare pot fi considerate neeligibile dacă determină o creştere a costului de executare a operaţiunii, fără a aduce o valoare adăugată proporţională, în cauză, chiar presupunând că activitatea a fost realizată de C. la costuri mai mici decât ar fi fost realizată de partenerul A., totuşi nu poate fi înlăturată obligaţia legală potrivit căreia, în cazul finanţărilor nerambursabile acordate în baza unui contract de finanţare, subcontractul reprezintă acel acord scris prin care beneficiarul încredinţează o parte limitată a acţiunii unei terţe persoane, alta decât entităţile partenere, legiuitorul având în vedere şi situaţia în care proiectul se realizează în parteneriat.

61. Examinând cererea de revizuire, raportat la dispoziţiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care privesc încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată, Înalta Curte constată că este admisibil motivul de revizuire referitor la pronunţarea hotărârii prin raportare doar la prevederile legislaţiei naţionale pe care instanţa de judecată le-a considerat aplicabile, obligativitatea Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006, interpretarea noţiunii de "beneficiar" cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene.

62. Instanţa de recurs a reţinut exclusiv Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi al Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 3/185/2008, pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013, în vigoare la momentul încheierii contractului de finanţare.

63. Acesta prevede, într-adevăr, la art. 1, faptul că "(1) În înţelesul prezentului ordin, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii: (...) b) subcontract/subcontractare - orice acord scris prin care contractorul, aşa cum este el definit la alin. (3), încredinţează execuţia unei părţi din contractul de achiziţie publică unei terţe părţi. În cazul finanţărilor nerambursabile acordate în baza unui contract de finanţare, subcontractul reprezintă acel acord scris prin care beneficiarul încredinţează o parte limitată a acţiunii unei terţe persoane, alta decât entităţile partenere".

64. Dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordinul nr. 3/185/2008 prevăd, însă, că "(2) Termenii beneficiar şi operaţiune au înţelesul prevăzut în Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999 şi în Regulamentul Comisiei nr. 1.828/2006 stabilind regulile pentru implementarea Regulamentului Consiliului nr. 1.083/2006 în care se stabilesc prevederile generale cu privire la Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi pentru implementarea Regulamentului nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului pentru Fondul European de Dezvoltare Regională".

65. Se prevede, aşadar, că termenii "beneficiar" şi "operaţiune" au înţelesul prevăzut în Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999 şi în Regulamentul Comisiei nr. 1.828/2006, în care se stabilesc prevederile generale cu privire la Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi pentru implementarea Regulamentului nr. 1.080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului pentru Fondul European de Dezvoltare Regională.

66. Aceste dispoziţii, care prevăd imperativ că termenii "beneficiar" şi "operaţiune" au înţelesul prevăzut în Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, nu au fost avute în vedere în recurs şi, pe cale de consecinţă, noţiunea de beneficiar nu a fost analizată raportat la prevederile Regulamentului (CE) nr. 1083/2006.

67. De asemenea, nu s-a avut în vedere nici faptul că Regulamentele sunt obligatorii şi se aplică direct şi imediat, potrivit dispoziţiilor art. 288 paragraf 2 din Tratatul de funcţionare a Uniunii Europene, care prevăd că "Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale şi se aplică direct în fiecare stat membru", rezultând că sunt obligatorii şi aplicabile direct şi imediat, autorităţile naţionale fiind obligate să asigure aplicarea acestora.

68. Astfel, prin Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-814/18 (Ursa Major Services BV împotriva Minister van Landbouw, Natuur en Voedselkwaliteit) privind interpretarea articolului 55 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1198/2006 al Consiliului din 27 iulie 2006 privind Fondul European pentru Pescuit, s-a reţinut că "Astfel, având în vedere înseşi natura şi funcţia lor în sistemul izvoarelor dreptului Uniunii, dispoziţiile unui regulament au în general un efect imediat în ordinile juridice naţionale, fără a fi necesar ca autorităţile naţionale să adopte masuri de aplicare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 aprilie 2018, Comisia/Danemarca, C-541/16, EU:C:2018:251, punctul 27 şi jurisprudenţa citată).

în măsura în care punerea în aplicare a anumitor dispoziţii ale unui regulament o impune, statele membre pot adopta măsuri de aplicare a regulamentului respectiv dacă prin aceasta nu împiedică aplicabilitatea directă a regulamentului, nu disimulează natura sa de act de drept al Uniunii şi specifică exercitarea marjei de apreciere acordate prin acel regulament, rămânând totodată în limitele dispoziţiilor acestuia (a se vedea în acest sens Hotărârea din 12 aprilie 2018, Comisia/Danemarca, C-541/16, EU:C:2018:251, punctele 27 şi 28, precum şi jurisprudenţa citată).

în această privinţă, este necesar ca, prin raportare la dispoziţiile relevante ale regulamentului în cauză, interpretate în lumina obiectivelor sale, să se determine dacă acestea interzic, impun sau permit statelor membre să adopte anumite măsuri de aplicare şi, în special în această din urmă ipoteză, dacă măsura respectivă se înscrie în cadrul marjei de apreciere recunoscute fiecărui stat membru (Hotărârea din 12 aprilie 2018, Comisia/Danemarca, C-541/16, EU:C:2018:251, punctul 29 şi jurisprudenţa citată). Trebuie de asemenea amintit că orice dispoziţie a dreptului Uniunii care îndeplineşte condiţiile cerute pentru a produce un efect direct este obligatorie pentru toate autorităţile statelor membre, cu alte cuvinte, nu numai pentru instanţele naţionale, ci şi pentru toate organele administrative, inclusiv autorităţile descentralizate, iar aceste autorităţi sunt ţinute să pună în aplicare dispoziţiile respective (Hotărârea din 5 martie 2019, Eesti Pagar, C-349/17, EU:C:2019:172, punctul 90 şi jurisprudenţa citată).

Astfel, potrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii, atât autorităţile administrative, cât şi instanţele naţionale care trebuie să aplice, în cadrul competenţelor proprii, dispoziţiile dreptului Uniunii au obligaţia de a asigura efectul deplin al acestor dispoziţii (Hotărârea din 5 martie 2019, Eesti Pagar, C-349/17, EU:C:2019:172, punctul 91 şi jurisprudenţa citată)".

69. Din această perspectivă, în examinarea motivelor de nelegalitate a actului administrativ care a constatat neeligibilitatea cheltuielilor, trebuia să fie avut în vedere, în aplicarea principiului securităţii juridice, Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006, care se referă inclusiv la accesibilitatea şi previzibilitatea legii şi impune ca legislaţia să fie precisă, aplicarea să fie previzibilă pentru justiţiabili, cu atât mai riguros în cazul unei reglementări care are consecinţe financiare, întrucât este necesar a se cunoaşte de către contribuabil, în mod exact şi neechivoc, întinderea drepturilor obligaţiilor impuse de normele legale, iar instanţele naţionale să se asigure de respectarea şi îndeplinirea acestora.

70. Dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 definesc, la art. 2 pct. 4, "în sensul Regulamentului", noţiunea de "beneficiar", şi anume "beneficiar" înseamnă un operator, un organism sau o întreprindere, din domeniul public sau privat, cu responsabilitatea de a lansa sau de a lansa şi aplica operaţiun

71. De asemenea, definesc, la art. 2 pct. 3, "în sensul Regulamentului", noţiunea de "operaţiune", "un proiect sau un grup de proiecte selecţionat de către autoritatea de gestionare a programului operaţional în cauză sau sub responsabilitatea acesteia din urmă în conformitate cu criteriile stabilite de comitetul de supraveghere şi aplicată de unul sau mai mulţi beneficiari în vederea realizării obiectivelor axei prioritare de care aparţine".

72. Beneficiarul este, aşadar, potrivit dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1083/2006, un operator, un organism sau o întreprindere, din domeniul public sau privat, cu responsabilitatea de a lansa sau de a lansa şi aplica un proiect sau un grup de proiecte selecţionat de către autoritatea de gestionare a programului operaţional în cauză sau sub responsabilitatea acesteia din urmă. Operaţiunea este aplicată de unul sau mai mulţi beneficiari în vederea realizării obiectivelor axei prioritare de care aparţine.

73. În raport de aceste prevederi, având în vedere situaţia de fapt, contractul de finanţare şi acordul de parteneriat, revizuenta recurentă A. are calitatea de beneficiar, în sensul Regulamentului (CE) nr. 1083/2006.

74. Între Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AMPOSDRU), în calitate de ordonator de credite, şi Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare, în calitate de beneficiar, a fost încheiat Contractul de finanţare nr. x înregistrat cu nr. x din 04.08.2010, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea Proiectului "Extinderea competentelor IT in învăţământul preuniversitar - utilizarea eficientă a laboratoarelor informatizate" din cadrul Programului Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

75. Baza legală pentru acordarea finanţării, potrivit contractului de finanţare, este constituită de următoarele: Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, aprobat prin Decizia CE nr. 5811/22.112007; Regulamentul CE nr. 1083/2006 pentru stabilirea prevederilor generale pentru Fondul European pentru Dezvoltarea Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune, cu modificările şi completările ulterioare; Regulamentul (CE) nr. 1081/2006 privind Fondul Social European (ESE); Regulamentul (CE) nr. 1828/2006 pentru stabilirea regulilor de implementare a Regulamentului (CE) nr. x pentru stabilirea prevederilor generale pentru Fondul European pentru Dezvoltarea Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind Fondul European de Dezvoltare Regională; Regulamentul financiar (CE) nr. 1605/2002 aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene, cu modificările şi completărlle ulterioare; Regulamentul (CE) nr. 2342/2002 privind stabilirea normelor de aplicare a Regulamentului financiar (CE) nr. 1605/2002 cu modificările şi completărle ulterioare.

76. La data de 02.09.2009, între Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare, în calitate de partener principal, A. S.A., în calitate de partener 1, şi B. S.R.L., în calitate de partener 2, se încheiase Acordul de parteneriat, prin care părţile şi-au exprimat acordul de asociere "în vederea implementării proiectului Extinderea competentelor IT in invatamantul preuniversitar -utilizarea eficienta a laboratoarelor informatizate", cod proiect 62260, având ca obiect stabilirea responsabilităţilor fiecărui partener în vederea implementării Proiectului "Extinderea competentelor IT in invatamantul preuniversitar - utilizarea eficienta a laboratoarelor informatizate" numarul (codul proiectului) 62260, depus în cadrul cererii de propuneri de proiecte POSDRU, Axa Prioritară 1. "Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşteriii economice şi dezvoltärii societăţii bazate pe cunoaşterre" Domeniul 1.3. "Dezvoltarea Resurselor Umane în educaţie şi formare profesionala", lansat la 9 mai 2009. S-a precizat că "Toti partenerii trebuie sa contribuie la realizarea proiectului si sa isi asume rolul lor in cadrul proiectului".

77. Contractul de finanţare a fost încheiat ca urmare a aprobării Cererii de finanţare nr. x, din data de 08.09.2009, şi are ca anexe, parte integrantă a contractului, Cererea de finanţare, Bugetul proiectului, Acordul de parteneriat, CV-urile echipei de management, în Acordul de parteneriat fiind precizat faptul că prevederile cererii de finanţare, inclusiv anexele acesteia, sunt direct aplicabile Acordului de parteneriat, toţi partenerii având obligaţia sa implementeze activităţile cu respectarea celor mai înalte standarde profesionale şi de etică.

78. Chiar dacă, potrivit contractului de finanţare, beneficiarul semnatar este singurul răspunzător în faţa AMPOSDRU pentru implementarea Proiectului, atât pentru acţiunile sau inacţiunile sale, cât şi ale partenerului/partenerilor, Acordul de parteneriat prevede că partenerul principal semnează cererea de finanţare şi contractul de finanţare, însă prevede şi obligaţia partenerilor de a colabora şi susţine derularea proiectului prin furnizarea de expertiză şi resurse umane pentru activităţile de care este responsabil, de a respecta termenele de derulare a proiectului şi decontarea cheltuielilor, de a duce la îndeplinire obiectivele cuprinse în proiect, responsabilităţile părţilor în implementarea proiectului, acestea fiind prezentate corespunzător cererii de finanţare, care reprezintă documentul principal în stabilirea acestor aspecte ale parteneriatului.

79. Este de observat şi faptul că, în interpretarea art. 2 pct. 4 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006, precum şi în interpretarea art. 80, care prevede că "Statele membre se asigură că organismele însărcinate cu efectuarea plăţilor se asigură că beneficiarii primesc suma totală a participării publice în cele mai scurte termene şi integral. Nu se procedează la nici un fel de deducere sau reţinere şi nici la vreun fel de taxă specifică sau cu efect echivalent care ar reduce sumele datorate beneficiarilor", prin Hotărârea din 19 decembrie 2018, pronunţată în cauza C-667/17, invocată prin cererea de revizuire, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a reţinut, cu privire la "beneficiar", că, spre deosebire de alte acte normative care, prin utilizarea termenilor "beneficiar final", se referă la persoana, fizică sau juridică, destinatară a sumelor acordate, articolul 2 punctul 4 din Regulamentul nr. 1083/2006 defineşte în mod expres noţiunea "beneficiar" ca fiind "un operator, un organism sau o întreprindere, din domeniul public sau privat, cu responsabilitatea de a lansa sau de a lansa si aplica operaţiuni (pct. 23), în conformitate cu articolul 2 punctul 3 din acelaşi regulament, termenul "operaţiune" este definit ca fiind "un proiect sau un grup de proiecte selecţionat de către autoritatea de gestionare a programului operaţional în cauză (...) şi aplicat de unul sau mai mulţi beneficiari în vederea realizării obiectivelor axei prioritare de care aparţine (pct. 24), "prin urmare, plata integrală a ajutoarelor prevăzută la articolul 80 din Regulamentul nr. 1083/2006 se referă la cea efectuată operatorilor, organismelor sau întreprinderilor, publice sau private, care au responsabilitatea de a lansa sau de a lansa şi a aplica proiectele selecţionate de autoritatea de gestionare a programului operaţional în cauză în vederea realizării obiectivelor axei prioritare vizate" (pct. 25).

80. Având în vedere acordul de parteneriat, cererea de finanţare şi contractul de finanţare, dispoziţiile Regulamentului (CE) nr. 1.083/2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, la care trimite chiar Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi al Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 3/185/2008, pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013, revizuenta recurentă A. S.A. este unul din operatorii cu responsabilităţi pentru implementarea proiectului "Extinderea competentelor IT in invatamantul preuniversitar - utilizarea eficienta a laboratoarelor informatizate", cod proiect 62260, aprobat de AM POSDRU, operaţiune aplicată în vederea realizării obiectivelor axei prioritare 1 "Educaţia şi formarea profesională în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere", având, astfel, calitate de beneficiar, în sensul dispoziţiilor Regulamentul (CE) nr. 1083/2006.

81. Pe cale de consecinţă, întrucât, în analiza motivelor de recurs, instanţa de recurs nu a reţinut şi nu examinat chestiunea litigioasă prin raportare la Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 pentru stabilirea prevederilor generale pentru Fondul European pentru Dezvoltarea Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune, aplicabil raporturilor juridice dintre părţi, pentru motivele prezentate, iar analiza prevederilor referitoare la noţiunea de beneficiar conduce la concluzia că revizuenta recurentă A. S.A. are calitate de beneficiar, în sensul acestuia, hotărârea instanţei de recurs care a reţinut, cu examinarea exclusivă a dispoziţiilor legislaţiei naţionale, a Ordinului nr. 3/185/2008, că revizuenta recurentă nu are calitate de beneficiar, a fost pronunţată cu încălcarea dreptului Uniunii Europene în ceea ce priveşte neîncadrarea revizuentei reclamante în categoria beneficiarilor, ceea ce atrage admisibilitatea motivului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

82. În condiţiile în care, în examinarea recursului, prin decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa de recurs a analizat şi a reţinut exclusiv faptul că Agenţia de Administrare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare are calitate de unic beneficiar al contractului de finanţare, iar revizuenta recurentă A. S.A. nu are calitate de beneficiar, subcontractarea fiind posibilă numai în privinţa beneficiarului, în raport de care s-a reţinut incidenţa motivului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, vor fi analizate în continuare motivele de nelegalitate din cererea de recurs.

83. Se reţine faptul că, prin actele administrative contestate, au fost suspendate, respectiv, invalidate la plată, suma de 3.968.000 RON şi suma de 216.000 RON, aferente contractului nr. x//14.09.2021, reprezentând cheltuielile aferente activităţilor subcontractate de A. societăţii C., pentru următoarele motive:

- suma de 3.968.000 RON a fost "invalidat în cadrul verificărilor financiare la cererea de rambursare nr. x cererea de rambursare nr. 4 deoarece conform descrierii din cererea de finanţate şi acordului de parteneriat, activitatea descrisă trebuia desfăşurată de partenerul 1. Această activitate a fost subcontractată conform contractului încheiat cu C., în temeiul O.G. nr. 34/2006, astfel cheltuiala este eronat încadrată la cheltuielile pentru derularea proiectului. Nu poate fi facută reîncadrarea corectă deoarece bugetul alocat la cheltuielile externalizate conform Anexei 2 la contractul de finanţare ar fi depăşit";

- suma de 216.000 RON a fost invalidată la plată cu motivarea că, "conform cererii de finanţare, activitatea de realizare portal/realizare conţinut educaţional interactiv trebuia realizată de Partenerul 1 şi nu externalizată".

84. Înalta Curte reţine că regulile de eligibilitate a cheltuielilor sunt stabilite de normele legale incidente, naţionale şi europene.

85. Potrivit Contractului de finanţare, art. 4, referitor la "Eligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul Proiectului", "Cheltuielile angajate pe perioada de implementare a Proiectului sunt eligibile în condiţiile stabilite de Hotărârea Guvernului nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, cu modificările şi completările ulterioare, de Ordinul ministrului muncii, familiei şi egalităţii de şanse şi al ministrului economiei şi finanţelor nr. 3/185/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate şi a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operaţiunilor finanţate prin Programul operaţional sectorial Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013, cu modificările ulterioare, de Ghidul solicitantului, de prezentul contract, de instrucţiunile AMPOSDRU, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile".

86. Dispoziţiile art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale prevăd că, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2): a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare; b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate; c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006; d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

87. Potrivit Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune, art. 60 - Funcţiile autorităţii de gestionare, autoritatea de gestionare este însărcinată cu gestionarea şi aplicarea programului operaţional în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare, fiind obligată în special să se asigure că operaţiunile sunt selecţionate în vederea finanţării în conformitate cu criterii aplicabile programului operaţional şi că sunt conforme, pe toată durata execuţiei lor, cu normele comunitare şi naţionale aplicabile, să verifice furnizarea de produse şi de servicii cofinanţate şi să controleze dacă toate cheltuielile declarate de beneficiari pentru operaţiuni au fost suportate efectiv şi că sunt în conformitate cu normele comunitare şi naţionale.

88. Prevederile art. 11 alin. (7) din H.G. nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziţie publică din O.U.G. nr. 34/2006, invocate în recurs, nu sunt incidente, acestea referindu-se la achiziţiile publice, la resursele materiale şi umane ale subcontractanţilor declaraţi, care se iau în considerare pentru partea lor de implicare în contractul care urmează să fie îndeplinit, dacă sunt prezentate documente relevante în acest sens, şi nu la eligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale.

89. Contrar celor susţinute de recurente, pârâtul a reţinut în mod corect că, potrivit descrierii din cererea de finanţate şi acordului de parteneriat, activitatea descrisă trebuia desfăşurată de partenerul 1, deşi această activitate a fost subcontractată conform contractului încheiat cu C..

90. Astfel cum s-a reţinut anterior, Contractul de finanţare a fost încheiat ca urmare a aprobării Cererii de finanţare nr. x din data de 08.09.2009 şi are ca anexe, parte integrantă a contractului, Cererea de finanţare, Bugetul proiectului, Acordul de parteneriat, CV-urile echipei de management.

91. Conform art. 9 din contractul de finanţare, beneficiarul/partenerul este obligat să utilizeze fondurile din contul/conturile Proiectului exclusiv pentru plăţile necesare implementării activităţilor Proiectului, în conformitate cu anexa 1 - Cererea de finanţare, iar Acordul de parteneriat prevede faptul că prevederile cererii de finanţare, inclusiv anexele acesteia, sunt direct aplicabile acestuia.

92. Acordul de parteneriat prevede obligaţia partenerilor de a colabora şi susţine derularea proiectului prin furnizarea de expertiză şi resurse umane pentru activităţile de care este responsabil, de a duce la îndeplinire obiectivele cuprinse în proiect, precizează responsabilităţile părţilor în implementarea proiectului,.

93. Astfel, Acordul de parteneriat prevede, la art. 6, responsabilităţile părţilor în implementarea projectului, şi anume faptul că responsabilităţile partenerilor sunt descrise şi corespund prevederilor cererii de finanţare. Pentru recurenta A. este prevăzută, ca responsabilitate în Acordul de parteneriat, "Dezvoltarea, implementarea si întretinerea de aplicatii software destinate programului de dezvoltare profesională".

94. Conform aceluiaşi Acord de parteneriat, cheltuielile efectuate de către parteneri vor fi rambursate pe baza documentelor justificative prezentate, în procentele şi condiţiile stabilite în Contractul de finanţare, iar cheltuielile cu resursă umană a partenerilor sunt reprezentate de cheltuielile salariale şi asimilate acestora şi contribuţiile sociale aferente, precum şi costurile aferente subcontractării, dacă e cazul, costurile angajate de parteneri fiind eligibile în acelaşi fel ca şi costurile angajate de către partenerul principal corespunzator rolurilor avute în proiect.

95. De asemenea, în Cererea de finanţare este prevăzut faptul că implementarea proiectului se face în parteneriat, este descris parteneriatul pentru proiect, indicat fiecare partener şi sunt prezentate activitatea acestuia, experienţa relevanţă pentru domeniul proiectului, activitatea/activităţile din cadrul proiectului în care este implicat.

96. În ceea ce priveşte recurenta A., în cererea de finanţare se precizează că A. este unul dintre cei mai importanţi furnizori şi integratori de soluţii eLearning, eBusiness (EAS), eGovernment, eHealth, eAgriculture, eCustoms şi de proiecte software la cheie din România, fiind prezentată "Experienţa relevantă a partenerului pentru domeniul proiectului", menţionate proiecte calificate ca fiind de mare complexitate, având dimensiuni strategice prin amploare şi implicaţii, faptul că în cadrul proiectului este implicat în activitatea "Dezvoltarea, implementarea, actualizarea si intretinerea de aplicati software destinate programului de formare profesionala si utilizarii extinse a instrumentelor TIC avansate", precizându-se, cu privire la activitatea/activităţile din cadrul proiectului, faptul că, în faza de implementare, A. va contribui prin dezvoltarea, testarea, implementarea, actualizarea şi întreţinerea aplicaţiilor informatice.

97. Se prevede că parteneriatul încheiat pentru acest proiect are la bază implicarea activă a tuturor partenerilor, atât în elaborarea cererii de finanţare, cât şi în faza de implementare, prin alocarea de responsabilităţi concrete, prin aportul de competenţe specifice în proiect, resurse umane angrenate, precum şi prin resursele materiale proprii utilizate. În ceea ce priveşte partenerul 1 (A.), are expertiza recunoscută pe plan naţional şi internaţional în domeniul eLearning, prin dezvoltarea şi implementarea materialelor educaţionale în format digital, inclusiv formarea beneficiarilor, acestea fiind şi raţiunile de implicare a lui în proiect. Pentru dezvoltarea ideii de proiect, s-a menţionat, partenerul 1 a contribuit la definirea aplicaţiilor software necesare, schiţarea planului general de activităţi, conturarea activităţii de formare datorită experienţei şi competenţelor dobândite ca centru de formare continuă acreditat, estimarea şi justificarea cheltuielilor proprii din buget, iar în faza de implementare, partenerul 1 va asigura, potrivit experienţei deţinute: dezvoltarea, testarea, implementarea, actualizarea şi întreţinerea aplicaţiilor informatice, conversia modulelor de formare în format digital, planificare şi implementarea procesului de formare, inclusiv resursele umane necesare, furnizarea gratuită a licenţelor necesare pentru aplicaţia eLearning.

98. Este adevărat faptul că art. 10 alin. (2) din Contractul de finantare menţionează că valoarea maximă care va face obiectul subcontractării nu poate depăsi 30% din valoarea contractului de finanţare (valoarea totală eligibilă a proiectului), precum şi faptul că Ghidul solicitantului şi condiţiile specifice pentru cererile de propuneri de proiecte nr. 85-98 pentru implementarea Programului operaţional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007-2013" din 22.06.2009, aprobat prin Ordinul nr. 1389/2009 de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, care cuprinde reguli generale şi regulile specifice privind completarea şi transmiterea unei cereri de finanţare în cadrul cererilor de propuneri de proiecte lansate pentru POSDRU, prevede, în ceea ce priveşte bugetul cererii de finanţare, că, în cazul în care în cadrul proiectului propus urmează să fie subcontractate anumite activităţi, valoarea acestei subcontractări va fi inclusă la categoria "Alte tipuri de costuri" şi nu va depăşi 30% din valoarea totală eligibilă a proiectului.

99. În niciunul din documentele contractului, însă, nu a fost prevăzută posibilitatea partenerului 1 (A.) de a subcontracta activităţile din cadrul proiectului care au format obiectul Contractului de servicii nr. x/14.09.2011, având ca obiect prestarea, de către un terţ, C., de "Servicii dezvoltare, întreţinere şi actualizare aplicaţii software destinate programului de dezvoltare profesională şi utilizării extinse a instrumentelor TIC avansate" pentru proiect. Mai mult, experienţa A. a fost avută în vedere pentru implicarea în proiectul realizat cu finanţare nerambursabilă în cadrul POSDRU 2007-2013.

100. Aceste activităţi se aflau în responsabilitatea partenerului 1 (A.), a cărui experienţă relevantă în domeniu, pe plan naţional şi internaţional, în domeniul eLearning, prin dezvoltarea şi implementarea materialelor educaţionale în format digital, incluisv formarea beneficiarilor, a fost recunoscută pentru implementarea proiectului, pentru implicarea activă în activitatea "Dezvoltarea, implementarea, actualizarea si intretinerea de aplicati software destinate programului de formare profesionala si utilizarii extinse a instrumentelor TIC avansate", acestea fiind şi "raţiunile de implicare a lui in proiect".

101. În ceea ce priveşte încadarea cheltuielilor, este corect atât faptul că Ordinul comun al Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse şi al Ministerului Economiei şi Finanţelor nr. 3/185/2008 nu reglementează subcontractarea serviciilor drept categorie distinctă de cheltuieli în lista cheltuielilor eligibile şi nici nu stabileşte reguli speciale sau limitări pentru determinarea încadrării acestor activităţi, cât şi faptul că Ghidul solicitantului 2009 prevede, în ceea ce priveşte bugetul cererii de finanţare, că, în cazul în care în cadrul proiectului propus urmează să fie subcontractate anumite activităţi, valoarea acestei subcontractări să fie inclusă la categoria "Alte tipuri de costuri".

102. Acestea nu conduc, însă, la concluzia că, din împrejurarea că suma de 4.200.000 RON, reprezentând cheltuieli aferente dezvoltării, întreţinerii şi actualizării aplicaţiilor software (portal, aplicaţie eLearning, cursuri in format digital), a fost inclusă la categoria "Alte tipuri de costuri", în bugetul cererii de finanţare, rezultă că ar fi fost indicată ca activitate din subcontractări.

103. Pe de o parte, acest aspect nu a fost indicat, astfel cum s-a arătat, în documentele contractului, pe de altă parte, activitatea se afla în responsabilitatea partenerului 1 (A.), cu implicarea activă a acestuia.

104. Mai mult, în categoria de cheltuieli "Alte tipuri de costuri", una din cele 3 categorii de cheltuieli directe din bugetul cererii de finanţare ("resurse umane", "participanţi", "alte tipuri de costuri"), sunt incluse, în conformitate cu prevederile Ghidului Solicitantului 2009, "3.1. cheltuieli aferente managementului de proiect; 3.2. taxe; 3.3. cheltuieli financiare şi juridice; 3.4. cheltuieli pentru închirieri; 3.5. cheltuieli de informare şi publicitate; 3.6. cheltuieli de tip FEDR", iar cheltuielile aferente managementului de proiect includ pe cele referitoare la întreţinere, actualizare şi dezvoltare aplicaţii informatice, pe lângă alte cheltuieli (multiplicare, traducere şi interpretare, servicii de sonorizare, prelucrare date, conectare la reţele informatice, cheltuieli aferente procedurilor de achiziţie publică, achiziţionare de publicaţii, cărţi, reviste de specialitate relevante pentru operaţiune, în format tipărit şi/sau electronic, abonamente la publicaţii de specialitate, concesiuni, brevete, licenţe, mărci comerciale, drepturi şi active similar, materiale consumabile, materiale de natura obiectelor de inventor).

105. Conform bugetului cererii de finanţare, cheltuielile pentru aceată activitate au fost incluse în Capitolul bugetar "3. Alte tipuri de costuri - val totala 6.393.450 RON", în categoria de cheltuieli "3.1. Chelt. aferente managementului de proiect - val totala 4.765.060 RON", alături de alte cheltuieli, şi anume "(...) Chelt.aferente dezvoltării, întreţinerii si actualizării aplicaţiilor software (portal, aplicaţie eLearning, cursuri in format digital) - 4.200.000 RON (3.360.000 RON aferente dezvoltării celor 3 aplicaţii/12 luni si 840.000 RON aferente intretinerii si actualizării/24 luni) (...)".

106. Pentru aceste motive, în analiza motivelor de recurs, ca urmare a admisibilităţii motivului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a constatat legalitatea actelor administrative contestate, având în vedere că, deşi cheltuielile în litigiu au fost incluse în cererea de finanţare, nu sunt eligibile, nefiind efectuate ca urmare a activităţii partenerului 1 (recurenta A.), ci a unui terţ, contrar cererii de finanţare în care activitatea a fost indicată ca fiind responsabilitatea acestuia, cu implicarea activă, în considerare experienţei relevante în domeniul respectiv, care a condus la alegerea şi includerea în proiectul realizat cu finanţare nerambursabilă în cadrul POSDRU 2007-2013.

107. Pentru aceste motive, deşi a reţinut admisibilitatea motivului de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, în ceea ce priveşte obligativitatea Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006, interpretarea noţiunii de "beneficiar" cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, în condiţiile în care analiza motivelor de nelegalitate a sentinţei recurate nu conduce la admiterea recursului, în raport de dispoziţiile art. 513 (4) din C. proc. civ., care prevăd că "Dacă instanţa încuviinţează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată", Înalta Curte va respinge calea de atac a revizurii.

VI Soluţia instanţei asupra cererii de revizuire

108. Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată în temeiul dispoziţiilor art. 509 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. şi art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenţii Agenţia de Administare a Reţelei Naţionale de Informatică pentru Educaţie şi Cercetare şi A. S.A. împotriva deciziei nr. 1373 din 4 martie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.