Judicial review of Ministry's refusal to approve staff rosters for court clerk promotions under the 2017 Salary Framework Law
Legislator summary
AI generated**Operative Outcome:** The High Court of Cassation and Justice admitted the Ministry of Justice’s appeal, partially quashing and ordering the retrial of the Court of Appeal of Târgu Mureș’s 2020 decision to exclude the Ministry’s lack of passive standing regarding salary claims; consequently, the court dismissed the claim for the Ministry to pay salary differences, while maintaining the lower court’s order compelling the Ministry to issue a decree approving the modification of staff rosters to include positions for court clerks with higher education. **Dispute and Facts:** The case involved eleven court clerks who passed a 2018 promotion exam to transition from mid-level to higher-education clerk positions at the Court of Appeal of Alba-Iulia and subordinate courts, but the Ministry of Justice refused to approve the staff roster changes, arguing that the 2004 Statute Law did not explicitly require higher education for such roles and that its refusal was a matter of administrative discretion. **Legal Basis:** The court ruled that the Ministry’s refusal was an abuse of discretion violating the right to promotion, as the 2017 Framework Law on Public Sector Salaries (Law 153/2017) and CSM Regulation 181/2007 (as amended by CSM Decision 820/2018) legally authorized the promotion exam; however, regarding financial liability, the Ministry lacked passive standing because it is not the direct employer or secondary/tertiary credit manager responsible for salary payments, which are obligations of the specific courts where the clerks are employed under Article 44 of Law 304/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 alin. (2) din Legea nr. 340/2004, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 222 din C. civ, art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, art. 44 din Legea nr. 567/2004, art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000; Judicial review of Ministry's refusal to approve staff rosters for court clerk promotions under the 2017 Salary Framework Law: **Dispute and Facts:** The case involved eleven court clerks who passed a 2018 promotion exam to transition from mid-level to higher-education clerk positions at the Court of Appeal of Alba-Iulia and subordinate courts, but the Ministry of Justice refused to approve the staff roster changes, arguing that the 2004 Statute Law did not explicitly require higher education for such roles and that its refusal was a matter of administrative discretion. **Legal Basis:** The court ruled that the Ministry’s refusal was an abuse of discretion violating the right to promotion, as the 2017 Framework Law on Public Sector Salaries (Law 153/2017) and CSM Regulation 181/2007 (as amended by CSM Decision 820/2018) legally authorized the promotion exam; however, regarding financial liability, the Ministry lacked passive standing because it is not the direct employer or secondary/tertiary credit manager responsible for salary payments, which are obligations of the specific courts where the clerks are employed under Article 44 of Law 304/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the cassation and partial re-judgment of the lower court's decision.
Substantive provision cited in the dispositive as the legal ground for admitting the appeal and resolving the administrative dispute.
Full text
Şedinţa publică din data de 10 martie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei din România, Curtea de Apel Alba-Iulia şi Tribunalul Sibiu, au solicitat instanţei să dispună:
- obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei din România, să recunoască examenul organizat în data de 15.12.2018 şi să emită un Ordin privind aprobarea statelor de funcţii ale Curţii de Apel Alba-Iulia în sensul luării în considerare şi a funcţiilor de grefieri arhivari cu studii superioare, conform rezultatelor examenului organizat în cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia în data de 15.12.2018; temeiul de drept îl constituie dispoziţiile art. 135 alin. (2) din Legea nr. 340/2004 republicată, art. 8 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, Anexa V, Cap. II, pct. 7, 8 şi 9 din Legea nr. 153/2017;
- obligarea pârâtei Curtea de Apel Alba-Iulia, prin Preşedintele instanţei, să emită decizii de modificare a încadrării personalului, conform rezultatelor examenului organizat în cadrul Curţii de Apel Alba-Iulia în data de 15.12.2018 şi promovat de reclamanţi; temeiul de drept în constituie art. 39 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/29.03.2007 şi modificat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 820/11.07.2018;
- obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba-Iulia şi Tribunalul Sibiu să achite diferenţele salariale dintre salariile cuvenite conform funcţiei promovate prin concurs şi salariile efectiv plătite, de la momentul definitivării rezultatelor concursului - 15.12.2018 şi până în prezent, actualizate la momentul plăţii cu dobânda legală, precum şi obligarea pârâţilor să plătească pe viitor salariul cuvenit conform funcţiei promovate pentru salariaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., grefieri-arhivari în cadrul Tribunalului Sibiu şi instanţelor subordonate; temeiul îl constituie dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 567/204;
- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
1.2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 39 din 30 iunie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal:
- s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei;
- s-a admis cererea formulată de reclamanţii, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu;
- a fost obligat pârâtul Ministerul Justiţiei să recunoască examenul organizat în data de 15.12.2018 şi să emită un Ordin privind aprobarea statelor de funcţii ale Curţii de Apel Alba Iulia în sensul luării în considerare şi a funcţiilor de grefieri arhivari cu studii superioare, conform rezultatelor examenului în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia în data de 15.12.2018;
- a fost obligată pârâta Curtea de Apel Alba Iulia, prin Preşedintele instanţei, să emită decizii de modificare a încadrării personalului, conform rezultatelor examenului organizat în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia în data de 15.12.2018 şi promovat de reclamanţi;
- au fost obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu să le achite reclamanţilor diferenţele salariale dintre salariile cuvenite conform funcţiei promovate prin concurs şi salariile efectiv plătite, de la momentul definitivării rezultatelor concursului - 15.12.2018 şi până în prezent, actualizate la momentul plăţii cu dobânda legală şi să le plătească reclamanţilor, pe viitor, salariul cuvenit conform funcţiei promovate;
- s-a respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
1.3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei, şi în rejudecare, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei cu privire la obligarea la plata diferenţelor salariale reclamanţilor şi respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, cu privire la obligarea la plata diferenţelor salariale reclamanţilor, recurentul-pârât a arătat că Ministerul Justiţiei îndeplineşte anumite atribuţii specifice, strict determinate de lege, iar în calitatea sa de autoritate de stat, asigură controlul asupra aplicării unitare şi respectării reglementărilor legale privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor şi unităţilor care îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea sau în subordinea sa, prevăzute în anexa nr. 3 din H.G. nr. 652/2009. Încadrarea intimaţilor-reclamanţi s-a realizat prin decizia preşedintelui Curţii de Apel, iar Ministrul Justiţiei nu are atribuţii în legătură cu încadrarea şi stabilirea drepturilor salariale ale personalului instanţelor judecătoreşti, de aceea obligaţia de recalculare a indemnizaţiei de încadrare a reclamanţilor excede atribuţiilor Ministerului Justiţiei.
În acest sens, a invocat Decizia nr. 13 din 13.06.2016, pronunţată în Dosarul nr. x/2016, prin care înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a subliniat că interesul atragerii în proces şi a ordonatorului principal de credite, pe motiv că ar reprezenta o garanţie a executării obligaţiei de plată ce revine instituţiei/autorităţii publice cu care este stabilit raportul de serviciu, nu este unul legitim, câta vreme atribuţiile prevăzute de lege în materia repartizării creditelor bugetare, alocării şi stabilirii destinaţiei acestora nu cuprind o obligaţie de garanţie sau de despăgubire a ordonatorului principal de credite, care să constituie fundamentul pretenţiilor deduse judecăţii. Chiar dacă decizia anterior menţionată vizează o altă autoritate publică, argumentele instanţei supreme sunt aplicabile şi în prezenta cauză.
Un argument suplimentar în acest sens este adus de ÎCCJ prin dispoziţiile art. 222 din C. civ., care consacră principiul potrivit căruia persoana juridică având în subordine o altă persoană juridică nu răspunde pentru neexecutarea obligaţiilor acesteia din urmă, dacă prin lege nu se dispune altfel.
A mai invocat decizia nr. 4983/14.11.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, prin care instanţa de apel a constat că, în mod corect, prima instanţă a procedat la soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, având în vedere faptul că această calitate "nu se justifică numai pe baza funcţiei de ordonator de credite, aceasta putând atrage competenţa, eventual, răspunderea, în procedura privind distribuirea fondurilor publice, dar numai în baza raporturilor financiar-bugetare pe care le are cu ceilalţi ordonatori, potrivit legii, iar nu a unuia nemijlocit cu reclamantul, care să-l facă direct obligat în relaţia conflictuală supusă judecăţii".
Prin urmare, în litigiile dintre salariaţi şi angajatori având ca obiect drepturi salariale, ordonatorii principali de credite nu au calitate procesuală pasivă, întrucât raportul juridic existent între ordonatorii de credite nu este rezultatul unui raport juridic de muncă.
Pe fondul cauzei, în ceea ce priveşte pretenţiile formulate prin cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, anume emiterea de către Ministrul Justiţiei a unui ordin de modificare a statelor de funcţii, a considerat că soluţia pronunţată pe fondul cauzei este nelegală şi netemeinică.
A invocat prevederile art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, arătând că, pentru ocuparea unui post de grefier arhivar nu se solicită studii superioare, ci doar absolvirea studiilor medii.
Promovarea personalului auxiliar de specialitate în funcţii de execuţie este prevăzută de art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 567/2004.
Organizarea examenelor şi concursurilor de promovare reglementate de art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 567/2004 este detaliată în Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului sau examenului pentru definitivare în funcţie, promovare în grade sau trepte profesionale superioare în cadrul aceleiaşi instanţe ori aceluiaşi parchet, precum şi în funcţii de execuţie a personalului auxiliar de specialitate la instanţe şi parchete superioare, aprobat de CSM prin Hotărârea nr. 181/2007, care descrie în mod detaliat şi limitativ toate situaţiile în care se organizează concursuri de promovare.
Situaţia concreta a transformării posturilor de grefieri cu studii medii în posturi de grefieri cu studii superioare, urmare dobândirii unei diplome de studii superioare, nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile prevăzute în mod expres de legiuitor în dispoziţiile ce reglementează promovarea personalului auxiliar de specialitate şi, pe cale de consecinţă, această situaţie nu se regăseşte nici în dispoziţiile regulamentului emis în vederea aplicării acestor dispoziţii.
A mai învederat faptul că noua lege de salarizare, respectiv Legea-cadru nr. 153/2017 prevede doar posibilitatea salarizării grefierilor-arhivari pe studii superioare. Acest fapt însă nu echivalează cu încadrarea (numirea) pe o funcţie, aceasta fiind consecinţa îndeplinirii unor condiţii prevăzute de legea statutului.
Ca atare, numai după modificarea şi completarea acestui act normativ în sensul reglementării condiţiei studiilor superioare pentru numirea în funcţiile de grefier arhivar şi registrator, persoanele care ocupă aceste funcţii şi au absolvit studii superioare pot susţine examenul de promovare în funcţiile de grefier arhivar şi registrator cu studii superioare, urmând a fi încadrate pe aceste funcţii cu gradul corespunzător vechimii şi salarizate în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 153/2017.
Norma din Legea-cadru nr. 153/2017 care prevede modul de salarizare a grefierilor cu studii superioare nu poate fi considerată ca fiind în conflict cu cea existentă în legea care reglementează statutul profesional, Legea nr. 567/2004, aceasta din urmă având un alt obiect de reglementare, respectiv condiţiile de numire în funcţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 67 alin. (3) din Legea nr. 24/2000, republicată (2), cu modificările şi completările ulterioare:
"Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziţii nu pot fi socotite modificate, completate sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres.
În acest sens, Curtea Constiţională a arătat, prin Decizia nr. 95/20061, că abrogarea implicită - parţială sau totală - a unei dispoziţii legale se produce atunci când, printr-un act normativ ulterior, se instituie reguli care contrazic, parţial sau total, conţinutul normativ al acesteia.
Or, în speţă, normele în discuţie nu se află în contradicţie, întrucât nu au acelaşi obiect, iar legea ulterioară, adică Legea-cadru de salarizare nr. 153/2017, nu conţine o dispoziţie legală expresă de abrogare a textului art. 38 din Legea nr. 567/2004, aşa cum am arătat mai sus.
Pe de altă parte, este adevărat că transformarea posturilor se aprobă de Ministrul Justiţiei în urma modificării statelor de funcţii, prin ordin al Ministrului Justiţiei. Astfel, potrivit art. 135 din Legea nr. 304/2004 "Statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei. (2) Majorarea sau reducerea schemelor de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă cu avizul conform al secţiilor corespunzătoare ale Consiliului Superior al Magistraturii, prin ordin al ministrului justiţiei."
Însă decizia de transformare a posturilor de grefier este în primul rând una de oportunitate, în prealabil emiterii ordinului ministrului justiţiei de aprobare a transformărilor de posturi fiind necesară o analiză de oportunitate a cererilor de transformare. Aceasta deoarece dreptul de apreciere cu privire la încadrarea persoanelor care au absolvit studii superioare juridice aparţine angajatorului, adică preşedintelui curţii de apel, potrivit dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 567/2004, dar şi ordonatorului principal de credite, care trebuie, potrivit legii, să aprobe, prin ordin al ministrului, orice modificare intervenită cu privire la statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel. Din acest motiv, cercetarea tuturor aspectelor referitoare la promovarea grefierilor arhivari, în vederea emiterii ordinului de aprobare a statelor de funcţii, precum şi însăşi operaţiunea de emitere a acestui ordin, reprezintă şi chestiuni de oportunitate, asupra cărora apreciază angajatorul şi ordonatorul principal de credite, neputând fi supuse cenzurii instanţei judecătoreşti.
Cu titlu de practică judiciară, a invocat sentinţa civilă nr. 715/2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2019; sentinţa civilă nr. 678/2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. x/2019; sentinţa civilă nr. 108/2019, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. x/2019.
1.4. Apărările formulate în cauză
În cauză intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului.
Au solicitat respingerea motivului de recurs referitor la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi menţinerea soluţiei de obligare a acestuia la plata diferenţelor salariale, întrucât are calitatea de ordonator principal de credite şi îi revine obligaţia alocării fondurilor necesare achitării drepturilor salariale cuvenite.
Pe fondul recursului, au considerat că nu se află în situaţia prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, în speţă nefiind vorba de transformarea posturilor de grefieri cu studii medii în grefieri cu studii superioare ca urmare a dobândirii unei diplome de studii superioare, cum eronat susţine recurentul-pârât.
1.5. Procedura de soluţionare a recursului
În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.
Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 10 martie 2022, cu citarea părţilor.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că se impune casarea parţială a acesteia, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare.
2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
În ceea ce priveşte situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că reclamanţi A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. şi K. sunt grefieri arhivari în cadrul instanţelor din circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia şi au participat la examenul de promovare din funcţia de grefieri arhivari cu studii medii în funcţia de grefieri arhivari cu studii superioare, organizat de Curtea de Apel Alba Iulia, la data de 15.12.2018, promovând cu toţii acest examen.
Ministerul Justiţiei a refuzat în mod expres solicitarea de transformare a posturilor de grefier arhivar şi registrator cu studii medii, în posturi de grefier arhivar şi registrator cu studii superioare şi încadrarea pe aceste funcţii, în gradul corespunzător vechimii, condiţionând această acţiune de modificarea şi completarea dispoziţiilor Legii nr. 567/2004.
Prima instanţă a constatat că refuzul pârâtului Ministerul Justiţiei este nejustificat şi l-a obligat să emită un Ordin privind aprobarea statelor de funcţii ale Curţii de Apel Alba Iulia în sensul luării în considerare şi a funcţiilor de grefieri arhivari cu studii superioare, conform rezultatelor examenului în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia în data de 15.12.2018.
Totodată, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei şi l-a obligat, alături de ceilalţi pârâţi, la plata diferenţelor diferenţele salariale către reclamanţi.
Recurentul-pârât a criticat această soluţie, susţinând că refuzul său de a emite un Ordin privind aprobarea statelor de funcţii ale Curţii de Apel Alba Iulia, conform rezultatelor examenului, este justificat raportat la dispoziţiile art. 38 din Legea nr. 567/2004 şi la dreptul de apreciere asupra oportunităţii transformării posturilor, aducând critici şi cu privire la soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a sa, cu privire la obligarea la plata drepturilor salariale către reclamanţi.
2.2. Înalta Curte reţine că baza legală în temeiul căreia a fost organizat acest examen este Legea nr. 153/2017 respectiv Anexa V, cap. II pct. 7, 8 şi 9 prin care s-au introdus funcţiile de grefier-arhivar treapta I, II şi debutant, cu nivel de studii superioare.
În vederea executării dispoziţiilor legale anterior indicate, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 820/2018 a decis modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului şi examenului pentru definitivare în funcţie, promovare în grade sau trepte profesionale superioare şi din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, precum şi în funcţii de execuţie a personalului auxiliar de specialitate la instanţe şi parchete superioare, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/2007 cu modificările şi completările ulterioare.
Prin această hotărâre au fost stabilite condiţiile de participare la examenul de promovare din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare (art. 101 alin. (4), dar şi modalitatea de numire în noile funcţii (art. 39 şi 41).
Contrar susţinerilor recurentului-pârât, Înalta Curte reţine că această condiţie de studii medii, prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, se cere doar în momentul recrutării în funcţia de grefier arhivar, dar în prezenta speţă nu este vorba de un concurs de recrutare, ci de un examen de promovare în funcţie conform dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 576/2004 şi art. 81 şi 82 din hotărârea CSM 181/2007.
Legea nr. 567/2004 prevede atât condiţii de încadrare cât şi condiţii de promovare a personalului auxiliar, iar Legea cadru nr. 153/2017 prevede promovarea personalului plătit din fonduri publice şi arată expres că aceasta se va face potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz.
Or, aceste acte sunt Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor de pe lângă acestea şi al personalului care funcţionează în cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice, respectiv Hotărârea CSM nr. 181/2007, examenul fiind organizat de Curtea de Apel Alba Iulia, în acord cu prevederile specifice domeniului de activitate.
Prin urmare, refuzul recurentului-pârât este nejustificat deoarece cadrul legal prezent permite atât organizarea examenului de promovare din funcţia de grefieri arhivari cu studii medii în funcţia de grefieri arhivari cu studii superioare, cât şi salarizarea acestora, neputând fi primite alegaţiile acestuia cu privire la necesitatea modificării Legii nr. 567/2004 în sensul reglementării condiţiei studiilor superioare pentru numirea în funcţiile de grefier arhivar.
În continuare, reţine Înalta Curte că emiterea deciziilor de numire în funcţie a grefierilor declaraţi admişi la examenul organizat de Curtea de Apel Alba Iulia la data de 15.12.2018, conform prevederilor art. 39 şi 41 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 820/2018 se poate face doar ulterior modificării statelor de funcţii şi de personal, prin ordin al Ministrului Justiţiei, prin raportare la prevederile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, republicată şi modificată "Statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă prin ordin al ministrului Justiţiei."
Înalta Curte nu poate primi susţinerile recurentului-pârât în sensul că cercetarea aspectelor referitoare la promovarea grefierilor arhivari, în vederea emiterii ordinului de aprobare a statelor de funcţii, precum şi operaţiunea de emitere a acestui ordin, reprezintă chestiuni de oportunitate, asupra cărora apreciază angajatorul şi ordonatorul principal de credite, neputând fi supuse cenzurii instanţei judecătoreşti.
Este adevărat că manifestarea de voinţă a autorităţii publice, în actul său decizional este ghidată şi de criteriul oportunităţii acestei măsuri, fără a se ignora însă criteriul legalităţii, nefiind de acceptat un act administrativ oportun, însă nelegal.
Instanţa de contencios administrativ, cu atributul deplinei jurisdicţii pe care o are, este îndreptăţită a analiza oportunitatea din perspectiva excesului de putere, privită aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
În speţă, nu au fost contestate nici organizarea examenului şi nici rezultatele acestuia, fiind legale şi producând efecte juridice. În plus, organizarea examenului de promovare nu este condiţionată de existenţa vreunui aviz sau aprobări prealabile din partea Ministerului Justiţiei, refuzul acestuia de a emite ordinul privind aprobarea statelor de funcţii ale Curţii de Apel Alba Iulia cu luarea în considerare şi a funcţiilor de grefieri arhivari cu studii superioare, conform rezultatelor examenulului organizat este nejustificat şi vatămă dreptul intimaţilor-reclamanţi de a promova.
Prin urmare, în raport de considerentele expuse, instanţa de control judiciar constată că hotărârea primei instanţe este dată cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, fiind în mod corect obligat Ministerul Justiţiei să emită un Ordin privind aprobarea statelor de funcţii ale Curţii de Apel Alba Iulia în sensul luării în considerare şi a funcţiilor de grefieri arhivari cu studii superioare, conform rezultatelor examenului în cadrul Curţii de Apel Alba Iulia în data de 15.12.2018.
2.3. În schimb, Înalta Curte găseşte întemeiată critica din recurs referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Justiţiei, cu privire la obligarea sa la plata drepturilor salariale către reclamanţi.
Prima instanţă, consecutiv obligaţiei instituite în sarcina pârâtului Ministerului Justiţiei de a emite un nou Ordin privind aprobarea statelor de funcţii ale Curţii de Apel Alba Iulia, conform rezultatelor examenului, l-a obligat pe acesta, alături de ceilalţi pârâţi, Curtea de Apel Alba Iulia şi Tribunalul Sibiu să achite diferenţele salariale rezultate.
Această din urmă dispoziţie va fi înlăturată, pentru că se justifică numai prin prisma calităţii recurentului-pârât de ordonator principal de credite.
Or, intimaţii-reclamaţii funcţionează la Curtea de Apel Alba Iulia sau la instanţe subordonate ierarhic, astfel încât calitatea de ordonator de credite şi debitor al plăţii drepturilor salariale invocate se găseşte la nivelul curţii de apel şi tribunalului, după caz, faţă de care reclamanţii se află în raport de serviciu, potrivit art. 44 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, care arată că preşedinţii curţilor de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar cei ai tribunalelor au calitatea de ordonatori terţiari de credite.
În consecinţă, lipsind un raport juridic direct cu Ministerul Justiţiei, cererea de plată formulată împotriva acestuia nu are temei, deoarece nu acestuia îi revine obligaţia de plată a drepturilor salariale, cerute de intimaţii-reclamanţi, neprezentând relevanţă în soluţionarea acţiunii raportul specific de drept financiar stabilit între ordonatorii de credite la diferitele niveluri ale alocării de fonduri bugetare.
În nicio ipoteză recurentul-pârât Ministerul Justiţiei nu achită direct intimaţilor-reclamanţi drepturile salariale cuvenite, ci aceasta intră în atribuţia ordonatorului de credite secundar sau terţiar faţă de care grefierii arhivari se află în raporturi de serviciu.
În concluzie, potrivit celor statuate în Decizia nr. 13/2016, pronunţată într-un recurs în interesul legii (aplicabilă mutatis mutandis în cauza de faţă) dar şi a dispoziţiilor art. 44 din Legea nr. 304/2004, în privinţa capătului de cerere privind obligarea la plata drepturilor salariale, Ministerul Justiţiei nu are calitate procesuală pasivă, nefiind titular al obligaţiei ce formează conţinutul raportului juridic de drept material dedus judecăţii.
2.2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. şi art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei şi va casa, în parte, sentinţa recurată, în sensul că va admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei şi va respinge capătul de cerere privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale, urmând a fi menţinute în rest dispoziţiile sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei nr. 39 din 30 iunie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa recurată şi, în rejudecare:
Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerului Justiţiei şi respinge capătul de cerere privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale.
Menţine în rest dispoziţiile sentinţei recurate.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.