Eligibility for doctoral salary allowance limited to activity in the specific academic field of the doctorate, not related judicial functions.

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2019, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:

- anularea parţială a ordinului Ministrului Justiţiei nr. 87/C/4.01.2019, în sensul anulării poziţiilor nr. 134-140 din tabelul Anexa nr. 1 a ordinului 87, referitoare la salarizarea sa, întrucât încalcă, prin omiterea includerii indemnizaţiei aferente titlului ştiinţific de doctor, dispoziţiile sentinţei civile nr. 2533/12.09.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015, sentinţa rămasă definitivă în urma pronunţării de către Curtea de Apel Ploieşti a deciziei civile nr. 1777/28.09.2017, prin care s-au respins apelurile formulate în cauză;

- obligarea Ministerului Justiţiei să emită un nou ordin de salarizare în ceea ce îl priveşte, în care să se prevadă includerea în salariu şi a sumei de 950 RON reprezentând indemnizaţia lunară aferentă titlului ştiinţific de doctor în drept, astfel cum s-a dispus prin sentinţa civila nr. 2533/12.09.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova, în dosarul civil nr. x/2015, sentinţă rămasă definitivă în urma pronunţării de către Curtea de Apel Ploieşti a deciziei civile nr. 1777/28.09.2017;

- în subsidiar, obligarea pârâtului să rectifice ordinul 87, în sensul modificării poziţiilor nr. 134-140 din tabelul Anexa nr. 1 a ordinului 87;

- obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor pe care le va face în legătura cu prezenta cauză.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 100 din 18 februarie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei; a anulat în parte Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 87/c/4.01.2019, poz. 134-140 în ceea ce priveşte rubrica privind indemnizaţia lunară pentru titlu ştiinţific de doctor; a obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare a reclamantului în care să includă indemnizaţia lunară pentru titlu ştiinţific de doctor.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate.

A arătat că sunt greşite reţinerile instanţei de fond potrivit cărora, în raport de atribuţiile reclamantului care ţin de protejarea informaţiilor clasificate, precum şi de specializarea acestuia în infracţiuni privind combaterea criminalităţii organizate de terorism şi anticorupţie, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 pentru ca acesta să beneficieze de indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific de doctor, întrucât Legea nr. 153/2017 nu circumstanţiază condiţia pentru a beneficia de indemnizaţia lunară pentru titlul ştiinţific de doctor, stabilind doar obligativitatea de a desfăşura activitatea în domeniul pentru care deţine titlul. Prin urmare, în lipsa unor alte criterii, nu pot fi avute în vedere decât dispoziţiile legale din actul normativ care reglementează domeniile şi specializările/programele de studii universitare de doctorat/masterat, din acestea rezultând că domeniul în care îşi desfăşoară activitatea un magistrat este domeniul "drept", corespunzător ramurii de ştiinţă "ştiinţe juridice".

În acelaşi timp, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că atribuţiile desfăşurate de intimatul-reclamant în cadrul activităţii sale corespund atât domeniului Drept, cât şi domeniului Ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică deoarece, potrivit Anexei 1 - Nomenclatorul domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare - la H.G. nr. 140/2017, domeniul fundamental de ierarhizare "Ştiinţe sociale" cuprinde ca ramuri de ştiinţă: ştiinţe juridice; ştiinţe administrative; ştiinţe ale comunicării; sociologie; ştiinţe politice; ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică; ştiinţe economice şi psihologie şi ştiinţe comportamentale. Fiecărei ramuri îi corespunde unul sau mai multe domenii de studii universitare de doctorat/masterat.

Prin urmare, pentru ramura de ştiinţă - ştiinţe juridice, domeniul studiilor doctorale este drept şi domeniul de licenţă este tot drept, în timp ce pentru ramura de ştiinţă - ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică -, unul din domeniile studiilor doctorale este ordine publică şi siguranţă naţională, cu corespondentul studiilor de licenţă ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică.

De asemenea, H.G. nr. 158/2018 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor şi al specializări lor/programelor de studii universitare şi a structurii instituţiilor de învăţământ superior pentru anul universitar 2018 - 2019, cuprinde reglementări identice cu cele de mai sus.

Prin urmare, întrucât intimatul-reclamant nu deţine titlul de doctor în drept, drepturile salariate ale acestuia au fost în mod corect stabilite prin OMJ nr. 87/C/04.01.2019, fără includerea indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor.

Nu în ultimul rând, prin ordinul a cărei anulare parţială s-a dispus au fost recalculate drepturile salariale ale judecătorilor din cadrul instanţelor de judecată din circumscripţia Curţii de Apel Galaţi, inclusiv ale reclamantului, începând cu data de 09.04.2015, nefiind modificată modalitatea de calcul stabilită anterior.

La data de 11.10.2021, recurentul-pârât a depus la dosar concluzii scrise prin care a invocat puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 978/12.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins acţiunea reclamantului, având ca obiect anularea OMJ nr. 1403/2019 şi emiterea unui nou ordin cu includerea sporului de doctorat, definitivă prin nerecurare.

A arătat că prin sentinţa nr. 978/2019, Curtea de Apel Bucureşti a respins puterea de lucru judecat a sentinţei nr. 2533/2016 a Tribunalului Prahova invocată de reclamant, "întrucât acesta priveşte acordarea sumelor compensatorii reprezentând sporul pentru titlu de doctor în drept pe o perioadă în care era incident un temei juridic distinct cu privire la acordarea acestora."

Totodată, prin sentinţa civilă nr. 34/2021 a Curţii de Apel Bucureşti, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă acţiunea reclamantului privind anularea OMJ nr. 554/C/2020 şi emiterea unui nou ordin care să prevadă sporul de doctorat, reţinându-se puterea de lucru judecat a sentinţei nr. 978/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, întrucât vizează aceeaşi modalitate de interpretate a dispoziţiilor legale aplicabile.

1.4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

La data de 27.01.2022, intimatul-reclamant a formulat notă de concluzii prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că, în titlu executor - sentinţa civilă nr. 2533/2016 pronunţată de Tribunalul Prahova, instanţa a analizat deja chestiunea legitimării sale la acordarea sporului pentru titlul ştiinţific de doctor, existând totodată o corespondenţă deplină între locul în care îşi desfăşoară activitatea şi domeniul pentru care a obţinut titlul de doctor.

În drept, a invocat prevederile art. 31 alin. (8) din O.U.G. nr. 57/2015 şi art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, arătând că în ambele acte normative sunt prevăzute aceleaşi condiţii în vederea acordării sporului pentru titlul ştiinţific de doctor.

La data de 10.02.2022, intimatul-reclamant a invocat, cu privire la puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 978/2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, excepţia de tardivitate a completării motivelor de recurs, arătând că argumentele nou expuse de către recurentul-pârât prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, reprezintă, de fapt, o completare a motivelor de recurs, termenul fiind depăşit cu aproximativ 5 luni.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 10 martie 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este fondat, în limitele şi pentru considerentele arătate în continuare.

2.1. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepţia de tardivitate a completării motivelor de recurs invocată de intimatul-reclamant, referitoare la puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 978/12.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, apreciind că este vorba de un aspect de ordine publică şi, câtă vreme poate forma chiar şi obiectul unei cereri de revizuire, cu atât mai mult poate fi invocat şi analizat în recurs.

Prin urmare, având în vedere că acest aspect a fost pus în discuţia părţilor, Înalta Curte, în soluţionarea recursului declarat de Ministerul Justiţiei, va analiza cu prioritate puterea de lucru judecat invocată.

2.2. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea parţială a ordinului Ministrului Justiţiei nr. 87/C/04.01.2019, în sensul anulării poziţiilor nr. 134-140 din tabelul Anexa nr. 1 a ordinului 87, referitoare la salarizarea sa, întrucât încalcă, prin omiterea includerii indemnizaţiei aferente titlului ştiinţific de doctor, dispoziţiile sentinţei civile nr. 2533/12.09.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015, sentinţa rămasă definitivă în urma pronunţării de către Curtea de Apel Ploieşti a deciziei civile nr. 1777/28.09.2017, prin care s-au respins apelurile formulate în cauză.

Prima instanţă a anulat în parte Anexa nr. 1 la Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 87/c/4.01.2019, poz. 134-140 în ceea ce priveşte rubrica privind indemnizaţia lunară pentru titlu ştiinţific de doctor şi a obligat pârâtul să emită un nou ordin de salarizare a intimatului-reclamantului în care să includă indemnizaţia lunară pentru titlu ştiinţific de doctor.

Pârâtul Ministerul Justiţiei a declarat recurs şi a invocat puterea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 978/12.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, prin care s-a respins acţiunea intimatului-reclamant privind anularea OMJ nr. 554/C/2020 şi emiterea unui nou ordin care să prevadă sporul de doctorat.

Înalta Curte aminteşte că, în legea procesual civilă, autoritatea de lucru judecat cunoaşte două aspecte. Pe de o parte, există efectul negativ al autorităţii de lucru judecat, reglementat de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ., care presupune tripla identitate de părţi, obiect şi cauză şi care instituie un fine de neprimire, orice astfel de acţiune fiind respinsă fără a fi cercetată în fond. Aceasta, întrucât nu poate avea loc o nouă judecată între aceleaşi părţi, cu acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Pe de altă parte, există şi efectul pozitiv al lucrului judecat, instituit prin dispoziţiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă. După cum reiese din aceste prevederi legale, nu este necesar să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză, ci este suficient ca în judecata ulterioară să fie adusă în discuţie o problemă litigioasă care să aibă legătură cu ceea ce s-a soluţionat anterior, aşa încât aceasta să nu poată fi contrazisă.

Înalta Curte constată că aspectul privind includerea indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor deţinut de intimatul-reclamant a fost tranşat definitiv în dosarul nr. x/2019 al Curţii de Apel Bucureşti în care s-a pronunţat sentinţa rămasă definitivă prin nerecurare şi care se impune cu putere de lucru judecat şi în prezenta cauză, deoarece vizează aceeaşi modalitate de interpretare a dispoziţiilor legale aplicabile speţei, chiar dacă este vorba de un ordin anterior al MJ.

Aşadar, în prezenta cauză se solicită anularea parţială a ordinului MJ nr. 87/C/04.01.2019 emis în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017 având ca obiect stabilirea drepturilor salariale ale intimatului-reclamant, iar în dosarul nr. x/2019 s-a contestat ordinul MJ nr. 1403/C/14.03.2019, emis în aplicarea aceloraşi dispoziţii legale. Or, motivele de nelegalitate ale celor două acte administrative contestate, invocate de intimatul-reclamant, sunt identice şi vizează aspectul că, prin omiterea includerii indemnizaţiei aferente titlului ştiinţific de doctor, sunt încălcate dispoziţiile sentinţei civile nr. 2533/12.09.2016, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul civil nr. x/2015

Înalta Curte observă că prin sentinţa civilă nr. 978/12.12.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019 s-a constatat că sentinţa civilă nr. 2533/12.09.2016 a Tribunalului Prahova nu are putere de lucru judecat în cauza respectivă întrucât priveşte acordarea sumelor compensatorii reprezentând sporul pentru titlul de doctor în drept pentru o perioadă în care era incident un temei juridic distinct cu privire la acordarea acestora.

S-a stabilit că pârâtul Ministerul Justiţiei a reţinut în mod corect faptul că începând cu data de 01.01.2019 în vederea acordării drepturilor salariale pentru deţinerea titlului ştiinţific de doctor sunt incidente dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017. În conformitate cu aceste dispoziţii, personalul care deţine titlu ştiinţific de doctor beneficiază de o indemnizaţie lunară pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dacă îşi desfăşoară activitatea în domeniul pentru care deţine titlul.

Totodată, s-a constatat că susţinerea doctoratului în domeniul ordine publică şi siguranţă naţională naţională este corespondentă domeniului Ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică, specializarea Ordine şi siguranţă publică. Potrivit Anexei 1-Nomenclatorul domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare-la H.G. nr. 140/2017, domeniul fundamental de ierarhizare "Ştiinţe sociale" cuprinde ca ramuri de ştiinţă: ştiinţe juridice; ştiinţe administrative; ştiinţe ale comunicării; sociologie; ştiinţe politice; ştiinţe militare, informaţii şi ordine publică; ştiinţe economice şi psihologie şi ştiinţe comportamentale. Fiecărei ramuri îi corespunde unul sau mai multe domenii de studii universitare de doctorat/masterat. Astfel, de exemplu, pentru ştiinţe juridice domeniul este drept; pentru sociologie domeniul este sociologie şi asistenţă socială; pentru ştiinte militare, informaţii si ordine publică domeniile sunt informaţii si securitate naţională, ordine publică si siguranţă naţională, ştiinţe militare.

De asemenea, H.G. nr. 158/2018 privind aprobarea Nomenclatorului domeniilor şi al specializărilor/programelor de studii universitare şi a structurii instituţiilor de învăţământ superior pentru anul universitar 2018-2019, cuprinde reglementări identice cu cele de mai sus.

Prin urmare, întrucât intimatul-reclamantul nu deţine titlul de doctor în domeniul în care îşi desfăşoară activitatea, cu diploma depusă în copie la dosar fiind făcută dovada deţinerii titlului de doctor în domeniul "Ordine publică şi siguranţă naţională", Înalta Curte constată că drepturile salariate ale acestuia au fost în mod corect stabilite prin OMJ nr. 87/C/04.01.2019, fără includerea indemnizaţiei lunare pentru titlul ştiinţific de doctor.

Este reală împrejurarea că atribuţiile intimatului-reclamantului ţin de protejarea informaţiilor clasificate, cooperare judiciară în materie penală şi atribuţii pe linia protecţiei documentelor şi informaţiilor clasificate potrivit Legii nr. 182/2002, precum şi de faptul că specializarea acestuia se circumscrie infracţiunilor privind combaterea criminalităţii organizate şi terorism şi anticorupţie, însă titlul de doctor obţinut ca urmare a susţinerii tezei cu titlul "Cooperarea judiciară internaţională în materie penală. Mandatul european de arestare." a fost încadrată în domeniul Ordine publică şi siguranţă naţională. Ca atare, recurentul-pârâtul a aplicat în mod corect dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017 în ceea ce îl priveşte pe intimatul-reclamant, constatând că domeniul pentru care a fost acordat titlul ştiinţific de doctor prin Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 377 din 15.07.2014, respectiv domeniul ordine publică şi siguranţă naţională nu este în legătură cu activitatea pe care o desfăşoară intimatul-reclamantul, chiar dacă în concret titlul tezei de doctorat se pliază pe activitatea desfăşurată de acesta. Ceea ce prezintă relevanţă prin prisma dispoziţiilor legale incidente (art. 14 alin. (1) din Legea nr. 153/2017) este domeniul pentru care intimatul-reclamantul deţine titlul Ordine publică şi siguranţă naţională, fără legătură cu exercitarea funcţiei de judecător.

În raport cu considerente expuse mai sus se mai impune admiterea recursului formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei.

2.3. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează să admită recursul formulat de pârât, să caseze sentinţa atacată şi, în rejudecare, să respingă cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva sentinţei civile nr. 100 din 18 februarie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, în rejudecare:

Respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.