Magistrates’ salary recalculation upheld; partial annulment of ministerial order, new salary base set, and salary differences with interest awarded.

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 16.04.2019, reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU. au solicitat în contradictoriu cu Pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad, Tribunalul Caraş Severin anularea în parte a Ordinului nr. 99/C/08.01.2019, respectiv poziţiile care se referă la reclamanţi; obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui alt Ordin prin care să se dispună reîncadrarea reclamanţilor şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015; obligarea pârâţilor la plata către reclamanţi a diferenţelor salariale dintre venitul calculat potrivit referinţelor sectoriale menţionate anterior şi venitul efectiv plătit aferent perioadelor 09.04.2015 - 30.11.2015 (VRS 440,16) şi începând cu 01.12.2015 (VRS 484,18 RON), sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie, la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 895 din 3 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesual pasive invocate de către Tribunalul Caraş-Severin şi Curtea de apel Timişoara având ca obiect obligarea la plata diferenţelor salariale.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei având ca obiect obligarea la plata diferenţelor salariale şi s-a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect obligarea la plata diferenţelor salariale formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Timişoara şi s-a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu Curtea de Apel Timişoara, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a admis excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la al treilea capăt de cerere formulat în cauză (cu excepţia cererii formulate de reclamanta TT.) şi s-a respins acest capăt de cerere ca având autoritate de lucru judecat.

S-a admis excepţia prescripţiei dreptului reclamantei TT. de a solicita plata pentru fiecare lună a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită şi venitul efectiv plătit pentru perioada 09.04.2015-10.04.2016 şi s-a respins ca prescrisă această cerere.

S-a admis în parte cererea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., Vintieler NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad şi Tribunalul Caraş Severin.

S-a anulat adresa nr. x/2019 prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva Ordinului MJ nr. 99/C/08.01.2019 emisă de Ministrul Justiţiei.

S-a anulat în parte Ordinul MJ nr. 99/C/08.01.2019 emis de Ministrul Justiţiei în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială, iar, pe cale de consecinţă a fost obligat pârâtul Ministrul Justiţiei să emită un nou ordin în care drepturile salariale ale reclamanţilor să fie stabilite prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 440,15 RON în perioada 09.04.2015-30.11.2015, respectiv prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,16 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017.

Au fost obligaţi pârâţii Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara (corespunzător perioadei în care reclamanta şi-a exercitat funcţia la Judecătoria Arad, respectiv la Curtea de Apel Timişoara) la plata pentru fiecare lună începând cu 11.04.2016 şi până la recunoaşterea efectivă a dreptului a diferenţei dintre venitul la care este îndreptăţită reclamanta TT. şi venitul efectiv plătit, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 au formulat recurs recurenţii-pârâţi Curtea de Apel Timişoara şi Ministerul Justiţiei.

Recurentul - pârât Ministerul Justiţiei a arătat în susţinerea recursului că, ţinând cont de împrejurarea că a emis ordinul nr. 4988/C/2019 precum şi de împrejurarea că prevederile acestuia se aduc la îndeplinire de către curţile de apel şi tribunale, urmează să se constate pretenţiile intimaţilor-reclamanţi satisfăcute, ceea ce impune respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.

Pe de altă parte, în mod netemeinic şi nelegal, prima instanţă a obligat Ministerul Justiţiei la emiterea pentru fiecare dintre reclamanţi a unor ordine de salarizare cu o indemnizaţie de încadrare recalculată, pentru perioada 9.04.2016 - 30.11.2015, prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,169 RON, în condiţiile în care a admis excepţia prescripţiei pentru aceeaşi perioadă.

Pentru aceste motive, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ. s-a solicitat admiterea recursului formulat de către Ministerul Justiţiei şi casarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii cererii ca rămasă fără obiect.

Prin recursul formulat, recurenta - pârâtă Curtea de Apel Timişoara, a criticat sentinţa recurată, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., arătând că motivele instanţei cu privire la soluţionarea excepţiei în privinţa Curţii de Apel Timişoara au fost contradictorii, chiar opuse, în motivare instanţa argumentând de ce înţelege să respingă excepţia menţionată, în ceea ce priveşte Curtea de Apel Timişoara, iar în dispozitiv, paragraful 3, a admis excepţia şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu Curtea de Apel Timişoara.

Totodată, motivele contradictorii se evidenţiază şi prin aceea că acţiunea a fost respinsă faţă de Curtea de Apel Timişoara ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar cu toate acestea, prin paragraful penultim din dispozitiv este obligată Curtea de Apel Timişoara să-i plătească reclamantei TT., pentru perioada în care şi-a exercitat funcţia la Curtea de Apel Timişoara, diferenţele de drepturi salariale solicitate.

În ceea ce priveşte motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, în ceea ce priveşte fondul cauzei, pentru perioada 01.12.2016-prezent.

Contrar celor reţinute de către prima instanţă, la data de 29.11.2019 Ministerul Justiţiei a emis ordinul nr. 4988/C/2019 prin care a stabilit indemnizaţia brută lunară a reclamantei prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 484,18 RON, începând cu data de 01.12.2016. Din acest punct de vedere la data pronunţării sentinţei recurate, drepturile salariale ale reclamantei, pentru perioada cât a exercitat funcţia de judecător la Curtea de Apel Timişoara au fost recunoscute şi stabilite prin Ordinul nr. 4988/C/2019 al

Ministerului Justiţiei.

4. Apărările formulate în cauză

Intimaţii - reclamanţi nu au formulat întâmpinare.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de pârâţi sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Reclamanţii au arătat că sunt judecători la Curtea de Apel Timişoara, Tribunalul Arad şi, respectiv la Judecătoria Arad, iar prin anexa din Ordinul nr. 99/C din data de 08.01.2019, emis de către Ministerul Justiţiei, au fost salarizaţi prin raportare la o valoare de referinţă sectorială inferioară unor judecători de la alte instanţe din ţară, solicitând pârâţilor emiterea unor ordine prin care să se dispună reîncadrarea şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat la o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu 09.04.2015, respectiv de 484,18 RON (cuantum ce cuprinde majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015) începând cu 01.12.2015, precum şi plata diferenţelor salariale astfel rezultate.

Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. invocat de recurenta - pârâtă Curtea de Apel Timişoara, verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv, prin argumente de fapt şi de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situaţia de fapt şi susţinerile părţilor, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri.

In ceea ce priveşte pretinsa contrarietate dintre considerente şi dispozitiv, Înalta Curte observă că eventualele confuzii între obligaţia instituită cu privire la capătul de cerere privind plata drepturilor salariale pentru un magistrat, corespunzător perioadei în care acesta şi-a exercitat funcţia la Curtea de apel Timişoara şi soluţia pronunţată asupra capătului de cerere privind obligarea la emiterea ordinului, nu pot fi încadrate în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 din C. proc. civ., acestea vizând incidentele reglementate de dispoziţiile art. 442 - 444 din C. proc. civ., excedând astfel analizei instanţei de recurs.

Au susţinut recurentele, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., că acţiunea este rămasă fără obiect în raport de emiterea Ordinului nr. 4988/C/2019 al Ministerului Justiţiei.

Potrivit art. 29 din C. proc. civ., acţiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecţia judiciară a drepturilor şi intereselor civile legal ocrotite, iar art. 32 din acelaşi cod reglementează condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune, una dintre acestea fiind formularea unei pretenţii. Aşadar, unul dintre elementele acţiunii civile, este, alături de părţi şi cauză, obiectul acţiunii, respectiv pretenţia concretă a reclamantului, condiţie generală care vizează orice cerere în justiţie şi care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluţionării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât şi la momentul exercitării şi soluţionării căilor de atac.

Obiectul acţiunii civile de faţă este reprezentat de pretenţia reclamanţilor de a le fi recunoscute drepturile salariale, în cuantumul stabilit în conformitate cu textele de lege indicate în acţiune, prin anularea ordinului colectiv şi emiterea unui nou ordin de salarizare.

Înalta Curte constată că Ordinul nr. 4988/C/2019 al Ministerului Justiţiei poate fi calificat ca act de achiesare la unul dintre capetele cererii de chemare în judecată, iar nu ca motiv de respingere a acţiunii reclamanţilor ca lipsită de obiect.

De asemenea, instanţa reţine că recurenţii - pârâţi nu au depus la dosar dovada emiterii ordinelor individuale de încadrare individuale pe numele intimaţilor - reclamanţi şi nici dovada achitării diferenţelor salariale către intimata - reclamantă TT..

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că este neîntemeiată cererea de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect, motiv pentru care va respinge recursurile.

Totodată, va fi respinsă şi critica formulată de recurentul - pârât Ministerul Justiţiei, cu privire la obligarea la emiterea ordinelor de salarizare faţă de admiterea excepţiei prescripţiei, întrucât aceasta vizează doar dreptul material la acţiune al reclamanţilor pentru diferenţele salariale cuprinse în perioada dinaintea celor 3 ani anterior introducerii acţiunii, iar nu stabilirea în mod corect a indemnizaţiei de încadrare.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de recurenţii-pârâţi Ministerul Justiţiei şi Curtea de Apel Timişoara împotriva sentinţei nr. 895 din 3 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2021.