Validity of integrity evaluation report: Distinction between statutory incompatibility and conflict of interest regimes under Law No. 161/2003

Şedinţa publică din data de 10 martie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la Tribunalul Brăila şi ulterior pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca urmare a declinării comeptenţei de soluţionare a cauzei în favoarea acestei din urmă instanţe, prin sentinţa nr. 480/27.09.2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016, fiind nelegal şi netemeinic.

Prin sentinţa nr. 362 din 28 noiembrie 2016, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Prin Decizia nr. 117 din 14 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul formulat de reclamant împotriva sentinţei nr. 362 din 28 noiembrie 2016, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că în cauză au fost încălcate cerinţele art. 425 alin. (1) lit. b) din Codul de proceduri civilă, pentru că nu au fost expuse în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii primei instanţe cu privire la soluţia pronunţată.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2016*.

2. Hotărârea primei instanţe

Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 157 din 18 decembrie 2020, pronunţată în fond după casare, a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/27.05.2016 întocmit de Agenţia Naţională de Integritate.

Totodată, a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de daune morale.

3. Recursurile exercitate

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs atât reclamantul A., cât şi pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3.1. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., criticând sentinţa cu privire la soluţia asupra capătului de cerere referitor la daunele morale solicitate.

3.1.1. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurentul-reclamant a susţinut, în esenţă, că prima instanţă nu a motivat soluţia de respingere a capătului de cerere privind daunele morale, precizând, totodată, că existau dovezi care demonstrau suferinţele sale în perioada cuprinsă de la emiterea raportului de evaluare şi până la anularea acestuia de către prima instanţă, fiindu-i astfel încălcat dreptul la onoare, demnitate, reputaţie şi imagine, dar care nu au fost avute în vedere.

3.1.2. În ceea ce priveşte motivul de recurs încadrat în drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentul a arătat că în rejudecarea prima instanţă nu a făcut o cercetare completă în ceea ce priveşte capătul de cerere privind daunele morale cerute, făcând trimitere la suferinţele îndurate ca urmare a cercetării sale de către autoritatea pârâtă.

În opinia recurentului, prima instanţă a încălcat şi a aplicat greşit normele de drept material, în sensul că materialul probator a fost interpretat greşit sau nu a fost interpretat deloc cu privire la capătul de cerere având ca obiect daunele morale cerute.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la capătul de cerere referitor la daunele morale cerute sau, în subsidiar, pe fond, admiterea acţiunii şi cu privire la acest capăt de cerere,

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3.2.1. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, că hotărârea atacată conţine numai motive străine de natura pricinii, perntru că s-au avut în vedere exclusiv considerentele Deciziei nr. 603/2015 a Curţii Constituţionale referitoare la infracţiunea de conflict de interese şi Ordonanţa de clasare din 22.01.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, dispusă în Dosarul nr. x/2015, prin care s-a soluţionat sesizarea referitoare la conflictul de interese cu privire la intimat, în timp ce raportul de evaluare reţine existenţa unei stări de incompatibilitate în care s-a aflat intimatul.

Totodată, a apreciat că hotărârea primei instanţe este nemotivată prin raportare la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., având în vedere că nu au fost analizate argumentele pârâtei, fiind preluate doar motivele reclamantului şi fără să se facă o analiză proprie.

3.2.2. În dezvoltarea motivului de recurs încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv a art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cu modificările şi completările ulterioare,

Astfel, prima instanţă a considerat, în mod eronat, că acest text de lege constituie un caz de conflict de interese, deşi raportul de evaluare reţine o stare de incompatibilitate, însă, chiar în situaţia în care ar fi existat în cauză un conflict de interese administrativ, aşa cum este el reglementat de Legea nr. 161/2003, tot nu ar fi avut aplicabilitate o decizie care se referă la conflictul de interese ca infracţiune.

Aşadar, în opinia recurentei, argumentele primei instanţe, care a aplicat considerentele unei decizii a Curţii Constituţionale cu privire la infracţiuni prevăzute de Conul penal, Decizia CCR nr. 603/2015 analizând conflictul de interese reglementat de artr. 301 alin. (1) şi art. 308 din C. pen., nu numai că sunt străine pricinii, dar încalcă atât art. 90 din Legea nr. 161/2003, cât şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, a arătat că ordonanţa de clasare avută în vedere nu are relevanţă câtă vreme în sarcina reclamantului s-a constatat că sunt întrunite condiţiile incompatibilităţii, interdicţia prevăzută de art. 90 din lege nefiind condiţionată de natura sau cuantumul beneficiilor dobândire de către subiecţii obligaţiei, încălcarea ei intervenind ope legis în momentul încheierii contractelor în cauză. Simpla deţinere a unei demnităţi locale determină o obligaţie pentru consilierul local de a-şi lua toate măsurile necesare de a nu încălca dispoziţiile Legii nr. 161/2003 cu privire la conflictele de interese şi incompatibilitate.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea acţiunii.

4. Întâmpinările formulate reciproc de părţi la recursurile declarate

4.1. Prin întâmpinarea formulată la recursul pârâtei, recurentul-reclamant a invocat excepţia nulităţii recursului pârâtei şi pe fond a solicitat respingerea căii de atac exercitate de aceasta.

4.2. Prin întâmpinarea formulată la recursul reclamantului, recurenta-pârâtă a invocat excepţia nulităţii recursului reclamantului şi pe fond respingerea căii de atac exercitate de acesta.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent şi în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Recurentul-reclamant a învestit instanţa de contencios administrativ cu anularea Raportului de evaluare nr. x/27.05.2016, emis de recurenta-pârâtă.

Curtea de Apel Galaţi a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a anulat Raportul de evaluare nr. x/27.05.2016 întocmit de pârâtă, respingând cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de daune morale.

Curtea de apel a reţinut că în raport cu Decizia nr. 603/2015 a Curţii Constituţionale a României, care face trimitere la toata legislaţia în vigoare în materie de conflicte de interese, din dreptul penal şi civil, deci şi la Legea nr. 161/2003, se impune anularea raportului atacat şi a tuturor actelor subsecvente acestuia, având în vedere, totodată, şi Ordonanţa de clasare din 22.01.2016 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, dispusă în dosarul x/2015, prin care s-a soluţionat sesizarea unei persoane referitoare la conflictul de interese, acelaşi ce face obiectul raportului de evaluare, constatându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 301 alin. (1) din C. pen., iar în privinţa capătului de cerere privind daunele mortale cerute s-a reţinut faptul că nu s-au făcut probe în dovedirea acestuia.

Instanţa de control judiciar constată că soluţia Curţii de apel este nelegală, în raport cu cele reţinute prin raportul de evaluare atacat.

Prin raportul de evaluare nr. x/27.05.2016, întocmit de către pârâta Agenţia Naţională de Integritate, s-a constatat că reclamantul A., în calitate de consilier local în cadrul Consiliului Local al municipiului Brăila, a încălcat regimul juridic al incompatibilităţilor prevăzut de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei.

Din conţinutul raportului de evaluare rezultă astfel că autoritatea pârâtă a reţinut că reclamantul nu a respectat regimul juridic al incompatibilităţilor, încălcând prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, prin aceea că S.C. Administraţia Pieţelor şi Târgurilor S.A. Brăila - societate înfiinţată de către Consiliului Local al municipiului Brăila - a încheiat în calitate de achizitor cu S.C. B. S.R.L., societate comercială în cadrul căreia A. deţine funcţia de administrator şi calitatea de asociat, în calitate de prestator, Contractul de prestări servicii nr. x/16.03.2015, durata contractului fiind de 12 luni.

Aşadar, reiese cu evidenţă că autoritatea pârâtă a reţinut nerespectarea regimului juridic al incompatibilităţilor şi nu a regimului juridic al conflictelor de interese.

Se constată astfel că hotărârea atacată, prin care în mod greşit prima instanţă a soluţionat cauza având în vedere existenţa unui conflict de interese, şi nu a unei stări de incompatibilitate aşa cum a fost reţinută prin raportul de evaluare contestat în prezenta cauză, conţine motive străine de natura pricinii.

Altfel spus, conflictul de interese analizat de prima instanţă nu formează obiect al raportului de evaluare contestat, judecătorul fondului pronunţându-se pe un alt regim juridic decât cel existent în speţă, respectiv cel al conflictelor de interese, deşi prevederile a căror încălcare s-a invocat se referă la regimul juridic al incompatibilităţilor, cele două regimuri juridice fiind reglementate distinct, astfel încât motivele invocate în considerentele sentinţei recurate sunt străine cauzei.

Or, se impune a se distinge, pe de o parte, între starea de incompatibilitate reţinută prin raportul de evaluare atacat, prevăzută de art. 90 din Legea nr. 161/2003, şi infracţiunea de conflict de interese, respectiv conflictul de interese administrativ, pe de altă parte.

Aşa fiind, urmează ca pricina să fie soluţionată din perspectiva analizării situaţiei de incompatibilitate reglementate de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care formează obiectul raportului de evaluare atacat, şi nu a unui conflict de interese cum în mod greşit a avut în vedere prima instanţă.

În concluzie, se constată că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. şi, în raport cu soluţia preconizată, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenţi în cadrul motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În consecinţă, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se apreciază că se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Cu ocazia rejudecării, prima instanţă va proceda la un examen efectiv al argumentelor şi apărărilor prezentate de părţi prin cererile formulate, urmând să analizeze întreaga cauză prin raportare la obiectul dedus judecăţii, la mijloacele de probă administrate şi la toate aspectele de fond necesare lămuririi situaţiei de fapt.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de reclamantul A. şi de pârâta Autoritatea Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 157 din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 martie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.