Insolvency insurance claim timeliness: validity of electronic payment request against 90-day forfeiture period and formal requirements.

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 03.01.2018, sub nr. de mai sus, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor anularea deciziei nr. 11868/08.12.2017 emisă de pârât şi obligarea acestuia la emiterea unei decizii de plată a despăgubirii în cuantum de 55.000 RON, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3248 din 9 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

- instanţa de fond a aplicat în mod greşit prevederile art. 1266-1267 din C. civ., privind modalitatea de interpretare a contractelor conform voinţei părţilor si ale art. 2517 privind prescripţia drepturilor de creanţă;

- greşit s-a apreciat că manifestarea de voinţă a reclamantului din 04.04.2016 nu reprezintă o cerere de plată pe motiv că nu este indicată suma despăgubirilor solicitate, iar pe de alta parte, ca a doua cerere din 16.10.2016 este tardiva, raportat la termenul de 90 de zile prevăzut de Legea nr. 213/2015;

- prin cererea din data de 04.04.2016 s-a adus la cunoştinţa pârâtului producerea accidentului rutier, persoana prezumata vinovata, numărul dosarului penal si Parchetul care îl instrumentează, date de contact - număr de telefon, adresa de mail, solicitând, conform tuturor procedurilor în materie de asigurări - contactarea în scopul depunerii de documente, informaţii suplimentare, precum si efectuarea demersurilor la organele de urmărire penala de către intimat pentru obţinerea elementelor necesare stabilirii împrejurărilor concrete ale producerii accidentului;

- cat timp procesul penal a fost pe rol, nu s-a stabilit un drept de creanţă cu privire la prejudiciul produs prin fapta ilicita si evident nu a fost depăşit termenul prevăzut pentru formularea unei cereri de despăgubire;

- se încalcă şi dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Norma nr. 16/2015 a ASF prin care se prevede un termen de prescripţie de 3 ani de la data când persoana prejudiciata a cunoscut atât întinderea prejudiciului cat si persoana vinovata de producerea acestuia.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, iar pe fond admiterea contestaţiei formulate.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a solicitat respingerea recursului susţinând că a reclamantul a depus cererea de plata în data de 15.11.2016 (16.10.2016 -data e-mail), ulterior datei de 28.07.2016, aceasta fiind ultima zi în care se puteau depune cereri de plată pentru societatea S.C. B. S.A., termenul de 90 de zile pentru depunerea cererilor de plată fiind un termen de decădere, ce nu poate fi lăsat la aprecierea uneia dintre părţi, intenţia legiuitorului fiind aceea de a nu se amâna sine die primirea de către FGA a cererilor de plată a asiguraţilor.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este întemeiat în parte, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin Decizia nr. 11868/08.12.2017, pârâta a respins ca tardivă cererea de plată formulată de petentul A., reţinând că încheierea de deschidere a procedurii de faliment a rămas definitivă la data de 28.04.2016, moment de la care începe să curgă termenul de 90 de zile prevăzut de art. 14 din legea 213/2015 pentru creanţele născute anterior rămânerii definitive, iar ultima zi a depunerii cererii de plată a fost 28.07.2016.

Potrivit susţinerilor concordante ale părţilor, în data de 28.10.2015 a avut loc un accident de circulaţie din culpa conducătorului auto cu nr. x, asigurat cu poliţa x emisă de B. S.A., în urma căruia s-a produs vătămarea corporală a reclamantului A..

A reţinut prima instanţă, validând soluţia autorităţii pârâte că reclamantul s-a adresat cu cerere de plată Fondului de Garantare a Asiguraţilor la data de 16.10.2016, prin email.

Constată Înalta Curte că recurentul - reclamant a înaintat pârâtului, prin avocat, la data de 4 aprilie 2016 un e-mail privind avizarea de daună pentru partea vătămată şi împuternicire avocaţială în scopul deschiderii dosarului de daună, precum şi o "Cerere de deschidere dosar de daună" înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor cu nr. x/5.05.2016 .

Având în vedere aspectele constatate, pârâtul a emis decizia atacată, prin care s-a dispus respingerea cererii de plată ca fiind tardiv formulată, reţinându-se că nu a fost respectat termenul de decădere de maxim 90 de zile prevăzut de art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 213/2015 - care a început să curgă de la data de 28 aprilie 2016 (care este data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment a B.) şi s-a împlinit la data de 28 iulie 2016.

In drept, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/2015 potrivit cărora:

"În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior. Cererea-tip de plată va fi prevăzută în reglementările emise în aplicarea prezentei legi.";

şi dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Norma ASF nr. 16/2015, care prevăd că:

"Pentru încasarea de la Fond a indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva societăţii de asigurare trebuie să completeze o cerere de plată motivată în acest sens, conform modelului prevăzut în anexa nr. 6. Cererea de plată se poate depune începând cu data publicării deciziei Autorităţii de Supraveghere Financiară de închidere a procedurii de redresare financiară, în condiţiile art. 22 din Legea nr. 503/2004, republicată, cu modificările ulterioare, şi în maximum 90 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment. Pentru creanţele de asigurări născute ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii de faliment, cererea de plată poate fi depusă în maximum 90 de zile de la data naşterii dreptului de creanţă al creditorului de asigurări. Cererea de plată se adresează Fondului şi se depune la sediul acestuia, direct sau prin poştă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, prin poşta electronică ori prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Cererea de plată se poate depune şi la mandatarii desemnaţi de către Fond în acest scop. La cererea de plată se anexează, în copie legalizată, actele/înscrisurile doveditoare ale sumelor pretinse cu titlu de creanţe de asigurări. în cazul imposibilităţii de prezentare a actelor/înscrisurilor doveditoare în copie legalizată, petentul poate să prezinte copii ale acestora sau poate depune o declaraţie pe propria răspundere, în sensul susţinerii acestor documente justificative. Declaraţia pe propria răspundere dată de petent în susţinerea documentelor justificative este prevăzută în anexa nr. 7. În cuprinsul cererii de plată se va preciza motivul imposibilităţii de depunere a înscrisurilor justificative."

Analizând sentinţa atacată din perspectiva criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată nelegalitatea acesteia.

Prima instanţă a reţinut, în raport de probele administrate, că înscrisul depus la dosar, nu reprezintă o cerere de plată a despăgubirii, întrucât îi lipseşte elementul esenţial constând în cuantumul sumei solicitate cu acest titlu.

Înalta Curte constată, având în vedere cronologia demersurilor efectuate de către recurentul - reclamant, că solicitarea iniţială, formulată prin poştă electronică la data de 4 aprilie 2016, reprezintă o veritabilă cerere de plată, în sensul prevăzut de art. 14 din Legea nr. 213/2015.

Nu poate fi reţinută o conduită pasivă a reclamantului, aceasta depunând diligenţele necesare în vederea încasării despăgubirilor în condiţiile în care în dosarul penal nr. x/2015 prin Ordonanţa din data de 24 mai 2016 s-a dispus clasarea cauzei.

Dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 213/2015 permit transmiterea cererii de plată şi prin poştă electronică, iar potrivit dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 213/2015, care prevăd că "În toate cazurile în care consideră că este necesar, comisia specială poate solicita petenţilor completarea documentaţiei şi/sau precizarea ori furnizarea de informaţii suplimentare cu privire la cererea de plată a acestora. Informaţiile solicitate se transmit comisiei, sub sancţiunea respingerii cererii, în termen de cel mult 10 zile de la data primirii solicitării acesteia", reclamantul avea aşteptarea legitimă ca, în situaţia în care cererea sa adresată pârâtului nu îndeplinea condiţiile de formă, să i se solicite complinirea eventualelor lipsuri.

De altfel, se observă că prin cererea formulată, avocatul solicită expres a fi contactat în vederea depunerii documentelor necesare soluţionării cererii de plată.

Scopul instituirii de către legiuitor, prin dispoziţia art. 14 alin. (1) din Legea 213/2015, a termenului de decădere de 90 de zile, este acela de a sancţiona creditorii de asigurare care rămân în pasivitate în mod culpabil, în sensul că nu înţeleg să formuleze o cerere de plată în acest interval de timp. Or, în cazul de faţă, reclamantul nu a rămas în pasivitate, ci a formulat şi a transmis pe email-ul pârâtului, în termenul legal, cererea sa de plată, aşa cum rezultă din înscrisurile doveditoare, neputând fi sancţionat prin respingerea cererii ca tardivă pe motivul că pârâtul nu a luat în considerare această cerere şi nu a formulat un răspuns indiferent că aceasta nu era adresată pe formularul tip.

În concluzie, întrucât reclamantul a dovedit faptul că a formulat cererea de plată înăuntrul termenului legal de 90 de zile, transmiţând-o pârâtului prin email, la data de 4.04.2016, emailul din data de 16 octombrie 2016, luat în considerare de pârât, nereprezentând decât o revenire la cererea iniţială, Înalta Curte constată nelegalitatea Deciziei nr. 11868/08.12.2017 prin care pârâta a respins ca tardivă cererea de plată.

Totodată, în temeiul dispoziţiilor art. 13 alin. (4) din Legea nr. 213/2015, va obliga pârâtul FGA la soluţionarea pe fond a cererii de despăgubire, aprobarea sau respingerea, în tot ori în parte a unei cereri de plată fiind atributul Comisiei speciale din cadrul FGA, în cadrul procedurii administrative necontencioase, instanţa având doar posibilitatea de a cenzura legalitatea deciziei ce va fi emisă de pârât.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul prevederilor art. 496 din C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va admite recursul şi în rejudecare, va admite în parte acţiunea, va anula decizia nr. 11868/08.12.2017 emisă de intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi va obliga intimatul pârât să soluţioneze cererea de despăgubire formulată de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 3248 din 9 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi rejudecând:

Admite în parte acţiunea.

Anulează decizia nr. 11868/08.12.2017 emisă de intimatul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Obligă intimatul pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor să soluţioneze cererea de despăgubire formulată de reclamantul A..

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2021.