Broadcasting fine upheld after court rejects challenge to unproven accusations against public figure

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 03.01.2018, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul National al Audiovizualului, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea Deciziei nr. 654/21.11.2017 şi exonerarea sa de la plata amenzii în cuantum de 30.000 RON.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 2218 din 10 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins ca neîntemeiată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate si, rejudecând cauza, admiterea contestaţiei formulate împotriva Deciziei nr. 654/21.11.2017, cu consecinţa anulării deciziei si exonerării de la plata amenzii în cuantum de 30.000 RON.

Întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., s-a arătat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 si ale art. 144 alin. (3) din Decizia CNA nr. 220/2011 (Codul audiovizual).

S-a arătat că instanţa a motivat hotărârea prin constatarea de principiu potrivit căreia în stabilirea sancţiunii trebuie realizata o analiza globala si generica a criteriilor de individualizare indicate de legiuitor, fără a fi necesara o analiza individuala a fiecărui criteriu, modalitate care nu are corespondent în prevederile legale indicate.

A susţinut recurenta că se impunea realizarea unei analize concrete individuale si exprese a elementelor de individualizare a sancţiunii în cadrul deciziei, astfel cum s-a reţinut şi prin considerentele deciziei nr. 2358/05.06.2015, pronunţată în dosarul nr. x/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, intimatul -pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 90 lin. (4) din Legea nr. 504/2002.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

În şedinţa publică din data de 21.11.2017, membrii Consiliului Naţional al Audiovizualului au analizat raportul întocmit de Direcţia Monitorizare în baza sesizării înregistrate sub nr. x/29.05.2017 cu privire la emisiunea "B.", difuzată de postul de televiziune A., în data de 24.05.2017.

În urma dezbaterilor, membrii Consiliului au adoptat decizia nr. 654/21.11.2017, prin care radiodifuzorul S.C. A. S.A. a fost sancţionat cu amendă de 30.000 RON pentru încălcarea prevederilor art. 40 alin. (1), (3) şi 4 din Decizia CNA nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare. Prin aceeaşi decizie s-a decis că, potrivit dispoziţiilor art. 931 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 504/2002, radiodifuzorul S.C. A. S.A. are obligaţia de a transmite, în următoarele 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul orar 18:00-22:00, din care o dată în principala emisiune de ştiri, următorul text:

"Consiliul Naţional al Audiovizualului a sancţionat cu amendă de 30.000 RON postul A., deoarece în emisiunea B. din 24 mai 2017, au fost aduse acuzaţii nedovedite unei persoane publice şi fără punctul de vedere al acesteia, fapt ce contravine prevederilor art. 40 din Codul audiovizualului."

Curtea de apel prin sentinţa atacată a reţinut că la stabilirea sancţiunii amenzii în cuantum de 30.000 RON, membrii C.N.A au avut în vedere atât criteriile prevăzute de art. 90 alin. (4) Legea audiovizualului cât şi pe cele menţionate în art. 144 alin. (3) din Decizia CNA nr. 220/2011, în condiţiile în care faptele (contravenţiile) au fost prezentate în mod distinct, fiind evidenţiate elementele de fapt care reprezintă încălcări ale dispoziţiilor legale precum şi efectele produse prin raportare la importanţa dezbaterii pentru societate sau prin raportare la drepturile aflate în conflict.

Prin motivele de recurs circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta - reclamantă a arătat că sancţiunea stabilită în sarcina sa a fost dispusă fără a se realiza o individualizare în funcţie de criteriile prevăzute de art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului şi art. 144 alin. (3) din Decizia CNA nr. 220/2011, pentru fiecare faptă reţinută.

Potrivit art. 90 alin. (4) din legea nr. 504/2002, individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii uneia dintre contravenţiile prevăzute în prezenta lege se face ţinându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum şi de sancţiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an. Textul legal se aplică şi în cazul contravenţiilor prevăzute de art. 91 din lege.

Instanţa de fond a reţinut, în mod corect, că Legea audiovizualului nr. 504/2002 nu impune, ca o cerinţă de validitate a deciziei de aplicare a amenzii contravenţionale, redarea analizei efectuate în aplicarea sancţiunii, cu referire la fiecare dintre criteriile de individualizare prevăzute de dispoziţiile art. 90 alin. (4) din acest act normativ, pentru fiecare aspect constatat.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 90 alin. (4) din Legea nr. 504/2002 enumeră criteriile de individualizare şi nu se referă la conţinutul deciziei de aplicare a sancţiunii, astfel încât absenţa referirii concrete la aceste criterii nu poate atrage nulitatea deciziei.

Înalta Curte mai reţine că recurenta nu invocă greşita individualizare a sancţiunii aplicate, în raport de criteriile legale de individualizare.

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 2/2001 privind aplicarea sancţiunii amenzii pentru fiecare contravenţie şi cumulul amenzilor nu sunt aplicabile contravenţiilor reglementate de Legea nr. 504/2002 care a instituit un regim distinct de constatare şi sancţionare a acestora.

Totodată, nici dispoziţiile art. 144 din decizia nr. 220/2011 nu reglementează modul de individualizare a pedepselor invocat de recurenta - reclamantă, ci precizează doar circumstanţele care trebuie avute în vedere la aplicarea sancţiunii.

Curtea apreciază că măsura de sancţionare a recurentei nu este abuzivă sau excesivă şi este justificată în raport de scopul urmărit şi de gravitatea faptelor, realizându-se prin sancţiunea aplicată un echivalent just între protecţia libertăţii de exprimare consacrată de art. 10 din Convenţie şi pe de altă parte, dreptul la propria imagine şi demnitate al persoanelor în cauză protejat de art. 8 din Convenţie, ca element al vieţii private.

Hotărârea invocată de recurentă atât în faţa primei instanţe, cât şi în recurs nu reprezintă decât o decizie de speţă, care vizează strict individualizarea sancţiunii în respectiva cauză, neconstituind izvor de drept.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.A. împotriva sentinţei civile din 2218 din 10 mai 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2021.