Legality of state-funded salary payments for employee delegation as commercial company administrator

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la 15.01.2018, reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune a chemat în judecată pe pârâta Curtea de Conturi a României, solicitând anularea încheierii nr. 68/15.12.2017 emisă de Comisia de soluţionare a Contestaţiei nr. 1.00/58411/02.11.2017 formulată de Societatea Română de Radiodifuziune împotriva Deciziei nr. 7/29.01.2017 a Departamentului XI din cadrul Curţii de Conturi a României, modificarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii contestaţiei formulate de SRR si anularea măsurii II.1 dispuse prin Decizia nr. 7/2017.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. civile nr. 3121 din 29 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta Societatea Română de Radiodifuziune, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate potrivit cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.:

A susţinut recurenta - reclamantă că prima instanţă a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 35, art. 43 şi art. 44 din Codul Muncii, în speţă fiind vorba despre situaţia unui salariat care a îndeplinit alte atribuţii de serviciu decât cele pentru care avea încheiat contractul individual de muncă, domnul A. specialist marketing în cadrul D.M.C., exercitând funcţia de administrator al unei societăţi comerciale, S.C. B. S.R.L..

S-a arătat că din probatoriul administrat a rezultat că angajatul a exercitat pentru S.C. B. S.R.L. activitatea de administrator al societăţii şi a fost retribuit de această societate în baza unui contract de muncă încheiat conform legislaţiei din Republica Moldova, iar pentru SRR a îndeplinit funcţia de specialist marketing păstrându-şi contractul de muncă avut, în baza căruia a îndeplinit activităţi de promovare a produsului editorial al C. pe teritoriul Republicii Moldova.

A precizat recurenta că salariatul nu se putea afla în delegare, deoarece aceasta contravine dispoziţiilor imperative stabilite de Codul Muncii - exercitarea unor sarcini/atribuţii altele decât cele prevăzute în contractul său de muncă şi pentru un alt angajator decât cel cu care are încheiat contractul de muncă, că salariatul a exercitat două funcţii diferite, la doi angajatori diferiţi, şi a fost plătit pentru cele două funcţii diferite, de către fiecare angajator în parte (SRR şi S.C. B. SRL) precum şi că pentru activitatea desfăşurată ca specialist marketing al SRR, domnul A. a depus periodic rapoarte de activitate referitoare la modul de îndeplinire a sarcinilor stabilite prin ordinele de deplasare, iar activitatea sa a fost evaluată anual conform reglementărilor interne ale SRR.

Pentru toate aceste motive a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă spre rejudecarea acţiunii.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata - pârâtă Curtea de Conturi, prin întâmpinare a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat pârâta că forma aprobată de S.R.R. în cursul anului 2016 drept exercitare a calităţii de administrator al S.C. Pajura S.R.L. a fost cea a delegării, astfel cum rezultă din ordinele nr. 797/10.08.2015 şi 967/06.10.2016.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin acţiunea dedusă judecăţii recurenta-reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune a solicitat anularea încheierii nr. 68/15.12.2017 emisă de Comisia de soluţionare a Contestaţiei nr. 1.00/58411/02.11.2017 formulată de Societatea Română de Radiodifuziune împotriva Deciziei nr. 7/29.01.2017 a Departamentului XI din cadrul Curţii de Conturi a României, modificarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii contestaţiei formulate de SRR si anularea măsurii II.1 dispuse prin Decizia nr. 7/2017.

Prin Procesul-verbal de constatare încheiat de către auditorii externi ai Curţii de Conturi a României, ca urmare a acţiunii de audit financiar cu tema Audit financiar asupra contului de execuţie a bugetului de stat pe anul 2016 la Societatea Română de Radiodifuziune s-a constatat nelegală decontarea de la bugetul de stat a cheltuielilor de natură salarială aferente persoanei delegate din partea SRR să îndeplinească sarcinile/atribuţiile de administrator în cadrul S.C. B. S.R.L.

Pentru remedierea acestei abateri a fost dispusă prin Decizia nr. 7/2017 măsura nr. II.1, respectiv, "Pentru remedierea abaterii consemnate la punctul pct. 3, conducerea SRR va stabili, în interiorul termenului de prescripţie, întinderea prejudiciului reprezentând cheltuieli de natură salarială decontate de la bugetul de stat şi va dispune măsuri pentru recuperarea acestuia, inclusiv dobânzile şi penalităţile de întârziere sau majorările de întârziere, după caz, aplicabile pentru veniturile bugetare".

Împotriva acestei măsuri SRR a formulat Contestaţia nr. 100/58411/02.11.2017 care a fost soluţionată de Comisia de soluţionare, constituită în acest scop în cadrul Curţii de Conturi a României, prin încheierea nr. 68/15 decembrie 2017.

A susţinut în esenţă recurenta - reclamantă prin motivele de recurs greşita aplicare a normelor de drept material, cu referire la textele din Codul Muncii care reglementează delegarea şi cumulul de funcţii (art. 35, art. 43 şi art. 44), solicitând anularea măsurii dispuse, întrucât plăţile efectuate au fost legale, conform prevederilor art. 35 alin. (1) din Codul muncii, aprobat prin Legea nr. 53/2003, republicată, dl. A. desfăşurând două activităţi diferite, potrivit fişelor de post, la două societăţi cu personalitate juridică, S.C. B. S.R.L., din Republica Moldova şi Societatea Română de Radiodifuziune, în baza a două contracte de muncă.

Sub acest aspect reţine însă Inalta Curte că susţinerile nu corespund situaţiei de fapt reţinute în cauză, întrucât prin Ordinele Preşedintelui Director General (PDG) al SRR nr. 797/10.08.2015, nr. 139/15.02.2016 şi nr. 967/06.10.2016, delegarea persoanei s-a realizat "în vederea îndeplinirii funcţiei de administrator al societăţii B. S.R.L".

Totodată prin Ordinul PDG nr. 813/12.08.2016 referitor la perioada 15.08.2016 - 13.10.2016, scopul deplasării a fost stabilit "în vederea coordonării şi promovării produsului editorial al C., în cadrul D.". Astfel, sintagma "coordonarea şi promovarea produsului editorial al C. în cadrul D.", care defineşte scopul delegării ţine mai mult de activităţile de marketing ale SRR.

Din aceste motive, rezultă că în fapt, a avut loc o delegare a persoanei în cauză, cu încălcarea dispoziţiilor art. 43 din Codul Muncii, în condiţiile încheierii unui contract individual de muncă cu S.C. B. S.R.L. şi în condiţiile în care persoana in cauză a beneficiat de drepturi salariale atât din partea SRR (salariu lunar, indemnizaţie CO, prime, etc.) cât şi din partea S.C. B. S.R.L. (salariu lunar, indemnizaţie CO).

Referitor la incidenţa dispoziţiilor art. 35 din Codul Muncii, potrivit cărora "orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiţi sau la acelaşi angajator, în baza unor contracte individuale de muncă, beneficiind de salariul corespunzător pentru fiecare dintre acestea", Înalta Curte constată că din actele dosarului nu rezultă că au fost încheiate contracte individuale de muncă în aceste condiţii. Un alt aspect care trebuie avut în vedere la soluţionare litigiului este acela că acordarea drepturilor de natură salarială în cadrul autorităţii reclamante nu au fost stabilite prin încheierea unui act adiţional la contractul de muncă preexistent din care să rezulte modificarea contractului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 17 alin. (5) din Codul Muncii, privind locul prestării muncii sau posibilitatea ca salariatul să muncească în diferite locuri, timpul de lucru, etc.

Corect a reţinut prima instanţă că funcţia de administrator implică gestionarea întregii activităţi a societăţii, inclusiv sub aspectul editorial, însă cumulul de funcţii nu poate fi realizat prin încheierea a doua contracte de munca, ambele cu norma întreagă.

Reţine astfel Inalta Curte că, în condiţiile în care angajatul a prestat o singură activitate, exclusiv pentru S.C. B. S.R.L., în mod corect pârâta a stabilit că pentru perioada 2015-2016 reclamanta a plătit nejustificat suma de 67.170,56 de RON, reprezentând cheltuieli de natură salarială.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Română de Radiodifuziune împotriva sentinţei civile nr. 3121 din 29 iunie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2021.