Legality of direct-negotiation public procurement for animal database services and failure to prove exclusive technical grounds or imminent damage for suspension of audit decision

Şedinţa publică din data de 9 martie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.10.2014 sub nr. x/2014, reclamanta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea parţială a încheierii nr. 121 din 06.10.2014 pronunţată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României şi, în consecinţă, anularea în tot a Deciziei nr. 19/12.08.2014, emisă de Departamentul III al Curţii de Conturi a României.

În temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 19/12.08.2014 emisă de Departamentul III al Curţii de Conturi a României până la soluţionarea definitivă a cauzei.

Prin sentinţa civilă nr. 567/3.03.2015 a fost admisă cererea reclamantei, hotărâre care a fost casată cu trimitere spre rejudecare prin decizia civilă nr. 1921/24.05.2017 pronunţată de ÎCCJ, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 3342 din 13 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins cererea formulată de reclamanta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, cu sediul în municipiul Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

S-a respins cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 19/12.08.2014, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate:

- cu privire la soluţia primei instanţe pronunţată asupra cererii de suspendare a executării actelor administrative, a susţinut recurenta că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., fiind dată şi cu aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. (8) din C. proc. civ.

- în condiţiile în care, instanţa de fond nu a făcut o analiză distinctă a condiţiilor de admisibilitate impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, iar, în ceea ce priveşte paguba iminentă, a apreciat că este inutilă analiza acesteia raportat la faptul că cele trei condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, rezultă, că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, prin raportare, inclusiv, la reţinerile instanţei supreme din decizia civilă nr. 1921 din 24.05.2017;

- prima instanţă nu a făcut nicio analiză a aparenţei dreptului, asa cum a dispus înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia de casare;

- punerea în executare a actului administrativ contestat ar produce o perturbare a bunei desfăşurări a activităţii autorităţii publice, raportat la oportunitatea executării acestuia înainte de soluţionarea acţiunii în anulare, având în vedere că sumele de bani reţinute ca prejudiciu în actul contestat sunt foarte mari şi că acestea trebuie recuperate "inclusiv de la persoanele cu atribuţii în domeniul în care s-a constatat paguba", astfel că măsurile care ar trebuie dispuse de către entitatea verificată ar avea repercusiuni asupra situaţiei acestor angajaţi şi, implicit, asupra modului de desfăşurare a activităţii reclamantei;

- potrivit dispoziţiilor art. 210 din Hotărârea nr. 155/2014 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea activităţilor specifice Curţii de Conturi, precum şi valorificarea actelor rezultate din aceste activităţi, în condiţiile în care instanţa de fond admite în totalitate sau în parte acţiunea entităţii împotriva măsurilor dispuse prin decizie, verificarea modului de ducere la îndeplinire a acestora se suspendă până la soluţionarea irevocabilă a cauzei, astfel că în perioada cuprinsă între data pronunţării sentinţei civile nr. 567 din 3 martie 2015 şi data de 24.05.2017, când Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a pronunţat decizia civilă nr. 1921, prin care a casat sentinţa civilă mai sus citată, executarea Deciziei nr. 19/12.08.2014 a fost suspendată;

- greşit a reţinut prima instanţă nu se mai justifică iminenţa pagubei la 4 ani de la emiterea deciziei, raportat la dispoziţiile art. 210 din Hotărârea nr. 155/2014;

- cererea de suspendare a executării actului contestat până la soluţionarea definitivă a acţiunii în anularea aceluiaşi act este pe deplin justificată, inclusiv pentru a se evita punerea în executare a unor măsuri care, ulterior, sunt anulate de instanţele de judecată, invocându-se în acest sens decizia civilă nr. 1558/19.05.2016 a Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în dosarul nr. x/2013;

În ceea ce priveşte motivele ce cizează acţiunea în anulare a încheierii nr. 121 din 06.10.2014 pronunţată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României şi a Deciziei nr. 19/12.08.2014, emisă de Departamentul III al Curţii de Conturi a României a susţinut admiterea recursului pentru motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.:

- a reţinut instanţa de fond că sistemul informativ pentru identificarea şi înregistrarea bovinelor a fost abandonat prin neutilizare, concluzie contrazisă de Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie/Direcţia Naţională Anticorupţie/Serviciul Teritorial Bucureşti, care, prin Rezoluţia din 01.10.2007, emisă în Dosarul nr. x/2005, a reţinut că unificarea softurilor a fost realizată, fapt care a condus la crearea unui program informatic mult mai performant, dar şi faptul că acest proces a fost în concordanţă cu prevederile O.U.G. nr. 127/2003 si ale legislaţiei europene;

- în ciuda acestui înscris, pe care A.N.S.V.S.A. l-a depus la dosarul cauzei, din care rezultă, fără dubiu, că cele două sisteme au fost unificate, creându-se un "program informatic mult mai performant", cu respectarea prevederilor O.U.G. nr. 127/2003 si ale legislaţiei europene, instanţa de fond a concluzionat, cu totul eronat, că sistemul de identificare a bovinelor a fost abandonat;

- motivarea instanţei de fond este contradictorie întrucât s-a constatat, pe de o parte, că "aplicaţia pentru identificarea şi înregistrarea bovinelor, finanţată prin programul PHARE, a fost integrată în sistemul unitar de identijîcare şi înregistrare a animalelor" iar, iar pe de altă parte că reclamanta l-a abandonat, în mod nejustificat, prin neutilizare;

- legalitatea acestei măsuri a fost constatată chiar de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2023/02.07.2008 (irevocabilă), pronunţată în dosarul nr. x/2005, având ca obiect acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Curtea de Conturi a României în contradictoriu cu A.N.S.V.S.A. şi cu persoanele nominalizate în dispozitivul acesteia;

- cu privire la dreptul de proprietate asupra sistemului informativ pentru identificarea şi înregistrarea animalelor, instanţa de fond face o confuzie între baza de date şi sistemul informatic pentru identificarea şi înregistrarea animalelor;

- potrivit deciziei civile nr. 381/13.03.2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2005, investită fiind cu verificarea legalităţii fişei de date a achiziţiei şi a art. 9.1. din Contractul nr. x/2004, s-a statuat că dreptul de proprietate intelectuală asupra sistemului aparţine intervenienţilor (A. şi S.C. B. SRL), în timp ce, reclamanta are un drept de proprietate exclusivă asupra bazei de date, conform art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 127/2003;

- instanţa de fond a înlăturat greşit aceste apărări, reţinând că împrejurarea privea exclusiv obiectul contractului iniţial încheiat de părţi şi care se referă la speciile ovinelor, caprinelor şi suinelor, întrucât, fiind integrată aplicaţia pentru identificarea şi înregistrarea bovinelor, această hotărâre are relevanţă în această cauză;

- contrar concluziei instanţei că prin Contractul nr. x/2013 s-au produs prejudicii bugetului de stat prin plata de către reclamantă a serviciilor nedatorate în valoare de 6.793.626 RON, s-a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006;

- la data încheierii contractului nr. x/12.11.2013 Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nu avea reglementat pe baze contractuale sistemul de identificare şi înregistrare a bovinelor şi bubalinelor şi gestiunea bazei de date a acestora, serviciile de procesare a informaţiilor, întreţinere şi dezvoltare a aplicaţiilor, precum şi orice alte servicii legate de animalele din speciile bovine şi bubaline fiind asigurate, în continuare, fără a avea la bază un contract sau un act adiţional încheiat în acest sens;

- era necesară evitarea unor probleme generate de sistarea furnizării acestor servicii, din cauza lipsei temeiului contractual, ce ar fi blocat acţiunea de acordare a subvenţiilor de către Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură;

- S.C. B. S.R.L. a atenţionat în numeroase rânduri A.N.S.V.S.A. că va proceda la sistarea furnizării acestor servicii, în lipsa unei reglementări contractuale a acestora;

- prin sentinţa civilă nr. 2023/02.07.2008 (irevocabilă) pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2005 s-a reţinut că este legală încheierea unor acte adiţionale la Contractul de achiziţie publică nr. x prin aplicarea procedurii de negociere cu o singură sursă, fiind exclusă posibilitatea organizării de licitaţie publică pentru achiziţionarea de produse şi/sau servicii suplimentare;

- contrar celor reţinute de către instanţa de fond, faptul că toată infrastructura hardware prevăzută, atât la nivel local, cât şi central pentru sistemul de identificare a animalelor era deja constituită şi implementată de această persoană juridică, dovedeşte faptul că cerinţa prevăzută de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv cea referitoare la motivele tehnice este îndeplinită numai de S.C. B. S.R.L.;

- totodată aceea societate deţine drepturi de exclusivitate raportat la faptul că, potrivit clauzelor 9.1. din Contractul nr. x/07.07.2004, deţine dreptul de proprietate intelectuală în legătură cu Sistemul de Identificare şi înregistrare a Animalelor, declarând (adresa nr. x/18.09.2013) că dreptul de comercializare aferent aplicaţiilor pentru Sistemul Naţional de Identificare şi înregistrare a animatelor - nivel local şi nivel central nu a fost acordat vreunui operator economic, că deţine Certificatul de înregistrare în Registrul National al Programelor pentru calculator seria x nr. x din 1.10.2013 pentru programul "aplicaţii pentru sistemul Naţional de Identificare si înregistrare a animalelor - nivel local" şi respectiv programul "aplicaţii pentru sistemul Naţional de Identificare şi înregistrare a animalelor - nivel central", emis de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor;

- de asemenea, prin sentinţa civilă nr. 1041 din 28.03.2016 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015, s-a reţinut că toată infrastructura hardware prevăzută, atât la nivel local, cât şi la nivel central pentru sistemul de identificare a animalelor era deja constituită şi implementată, în mod corect este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, respectiv cea referitoare la motivele tehnice, doar de către S.C. B. S.R.L., cu atât mai mult, cu cât aceasta deţine dreptul de autor pentru aplicaţiile necesare identificării şi înregistrării animalelor din speciile ovine, caprine, suine şi bovine, potrivit Certificatului de înregistrare în Registrul Naţional al Programelor pentru Calculator seria x nr. x din 1.10.2013, eliberat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor;

- instanţa de fond nu a precizat în vreun fel care ar fi fost modalitatea legală de ieşire din "pasivitate" a A.N.S.V.S.A., în condiţiile în care, încheierea, în anul 2013, a Contractului nr. x/2013 a fost apreciată atât de către pârâtă, cât şi de instanţa de fond, ca fiind nelegală;

- a criticat recurenta aprecierile instanţei de fond privind neîndeplinirea măsurii de la pct. II.4, în situaţia în care, această măsură era parţial executată la data emiterii Deciziei nr. 19/12.08.2014;

- cu privire la măsurile dispuse prin decizii anterioare, s-a arătat că instanţele de judecată au pronunţat hotărâri irevocabile prin care au fost respins acţiunile în pretenţii formulate de către instituţia reclamantă, astfel că recuperarea, pe această cale, a prejudiciilor constatate de Curtea de Conturi, nu mai este posibilă.

Pentru toate aceste motive s-a solicitat să admiterea recursului şi, în rejudecare, admiterea contestaţiei formulate împotriva încheierii nr. 121 din 06.10.2014, pronunţată de Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Curţii de Conturi a României, anularea parţială a acestei încheieri şi, în consecinţă, admiterea în totalitate a contestaţiei formulată de A.N.S.V.S.A. împotriva Deciziei nr. 19/12.08.2014, emisă de Departamentul III al Curţii de Conturi a României, precum şi suspendarea executării Deciziei nr. 19/12.08.2014, emisă de Departamentul 111 al Curţii de Conturi a României până la soluţionarea definitivă a cauzei

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare pârâta Curtea de Conturi a solicitat respingerea recursului ca nefodat.

A arătat că hotărârea îndeplineşte cerinţele art. 425 alin. (1) din C. proc. civ. cu privire la motivarea acesteia.

In ceea ce priveşte cererea de suspendare, s-a arătat că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 referitoare la cazul bine justificat şi la paguba iminentă.

Totodată, pe fondul acţiunii, s-a susţinut că în mod corect prima instanţă a constatat că pentru anul 2013 conducerea ANSVSA a angajat, în afara cadrului normativ, raporturi contractuale cu terţul executant B. S.R.L., prin încheierea contractului nr. x eludând regulile concurenţei loiale între operatorii economici.

5. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin procesul-verbal de constatare nr. x/15.07.2015 încheiat în urma efectuării auditului financiar al contului de execuţie pentru anul 2013 la reclamantă, pârâta Curtea de Conturi a României - Departamentul III a emis Decizia nr. 19/12.08. prin care, la punctul II, a decis aplicarea următoarelor măsuri pentru stabilirea întinderii prejudiciilor şi recuperarea acestora:

"Se vor iniţia procedurile legale şi se vor recupera pe toate căile, inclusiv de la persoanele cu atribuţii şi competenţe stabilite prin fişa postului, a plăţilor nejustificate efectuate de instituţie, în sumă de 6.793.626 RON, ca urmare a contractării nelegale a unor "servicii de furnizare informaţii cu privire la evenimentele consemnate, referitoare la animalele din speciile bovine şi bubaline, precum şi servicii de identificare şi înregistrare a animalelor din speciile bovine şi bubaline".

Totodată, se vor calcula, recupera şi vira la bugetul de stat majorările şi/sau penalităţile aferente sumelor de la bugetul statului utilizate nelegal."

"Se vor iniţia procedurile legale şi se vor implementa totalitate măsurile dispuse prin Decizia nr. 14/5.08.2011, respectiv măsurile de la pct. I.1, I. 2, măsura de la pct. I. 4, măsura de la pct. II. 1, II. 2, II. 3, II. 4 şi măsura de la II. 5, aşa cum au fost formulate prin decizia menţionată.

In situaţia în care ANSVSA nu a recuperat prejudiciile stabilite ca urmare a acţiunilor pierdute în instanţă datorită nerespectării procedurilor legale şi totodată s-a prescris termenul la acţiune împotriva persoanelor vinovate, se vor lua măsuri de recuperare a acestora de la persoanele care nu şi-au îndeplinit sau si-au îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu."

"Se vor iniţia procedurile legale şi se vor implementa totalitate măsurile dispuse prin Decizia nr. 2/13.01.2012, prin care s-a verificat modul de implementare a Deciziei nr. 2/2011, respectiv măsurile de la pct. 1,2,3,4,5,6 aşa cum au fost formulate prin decizia menţionată.

In situaţia în care ANSVSA nu a recuperat prejudiciile stabilite ca urmare a acţiunilor pierdute în instanţă datorită nerespectării procedurilor legale şi totodată s-a prescris termenul la acţiune împotriva persoanelor vinovate, se vor lua măsuri de recuperare a acestora de la persoanele care nu şi-au îndeplinit sau si-au îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu."

"Se vor iniţia procedurile legale şi se vor implementa totalitate măsurile dispuse prin Decizia nr. 11/26.07.2012, respectiv măsura de la pct. I.1, măsura de la pct. II.1, măsura de la pct. II. 2, măsura de la pct. II.3 şi măsura de la pct. II. 4 aşa cum au fost formulate prin decizia menţionată.

In situaţia în care ANSVSA nu a recuperat prejudiciile stabilite ca urmare a acţiunilor pierdute în instanţă datorită nerespectării procedurilor legale şi totodată s-a prescris termenul la acţiune împotriva persoanelor vinovate, se vor lua măsuri de recuperare a acestora de la persoanele care nu şi-au îndeplinit sau si-au îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu."

"Se vor iniţia procedurile legale şi se vor implementa totalitate măsurile dispuse prin Decizia nr. 15/30.08.2013, respectiv măsura de la pct. I.3, I. 4, II. 1, II. 2, II. 3, II.4, şi II. 5, aşa cum au fost formulate prin decizia menţionată.

In situaţia în care ANSVSA nu a recuperat prejudiciile stabilite ca urmare a acţiunilor pierdute în instanţă datorită nerespectării procedurilor legale şi totodată s-a prescris termenul la acţiune împotriva persoanelor vinovate, se vor lua măsuri de recuperare a acestora de la persoanele care nu şi-au îndeplinit sau si-au îndeplinit defectuos sarcinile de serviciu."

Împotriva măsurilor de la pct. II 1,2,3 şi 4 reclamanta a formulat contestaţie, înregistrată la pârâtă sub nr. x/28.08.2014, care a fost soluţionată de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor prin încheierea nr. 121/6.10.2014.

A fost admisă în parte contestaţia formulată împotriva măsurilor dispuse la pct. II. 2 şi II. 3, respectiv aspectele care intră sub incidenţa Legii nr. 124/2014, aşa cum au fost nominalizate la pct. 2 din încheiere, şi a fost respinsă contestaţia formulată împotriva măsurilor dispuse la pct. II.1 şi II.4.

Recurenta a invocat, în cadrul cererii de recurs, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. potrivit căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din această perspectivă, a fost vizate considerentele sentinţei, arătând recurenta, că instanţa nu a analizat condiţia cazului bine justificat în cadrul soluţiei privind suspendarea executării încheierii emise de pârâte.

Din analiza cuprinsului hotărârii recurate, Înalta Curte constată că motivarea primei instanţe răspunde la argumentele prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind identificate nici contradicţii în raţionamentul instanţei de fond şi nici considerente străine de natura cauzei.

Conform prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde (şi) "motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Argumentele invocate de recurentă, vizând contradicţiile din considerente privind situaţia de fapt, deduc controlului judiciar al instanţei de recurs legalitatea soluţiei instanţei de fond prin prisma dreptului substanţial, analiză pe care Înalta Curte o va dezvolta cu ocazia analizării motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În consecinţa, acest motiv de nelegalitate al hotărârii recurate nu va fi reţinut ca întemeiat.

Prima instanţă a reţinut în mod exhaustiv situaţia de fapt, reţinând Înalta Curte, că la data de 7.07.2004, reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, a încheiat cu A., din care făcea parte şi persoana juridică B. S.R.L., contractul nr. x/2004 pentru servicii integrate privind identificarea, înregistrarea şi crotalierea ovinelor, caprinelor şi suinelor, contract care a încetat la data de 30.03.2006.

În ceea ce priveşte specia bovinelor reclamanta a dezvoltat un sistem informativ în perioada 2003-2004 cu sprijin financiar acordat de UE prin programul PHARE şi cofinanţat din fonduri publice.

Prin actul adiţional nr. x/7.12.2004 la contractul nr. x/2004 A. a acceptat, fără contraprestaţie, să asigure compatibilizarea celor două sisteme, fără însă ca în mod automat obiectul contractului să se extindă şi asupra speciei bovinelor.

Prin actul adiţional nr. x/30.03.2006 la contractul nr. x/2004, recurenta reclamantă a atribuit persoanei juridice B. S.R.L., calitatea de operator al sistemului C..

In condiţiile în care pentru perioada 1.04.2006 - 12.11.2013, serviciile de identificare şi înregistrare a animalelor din speciile bovine şi bubaline nu făceau obiectul unui contract, la data de 12.11.2013, reclamanta a încheiat cu B. S.R.L., contractul nr. x/2013, obiectul acestuia fiind reprezentat de prestarea de "servicii de furnizare informaţii cu privire la evenimentele consemnate, referitoare la animalele din speciile bovine şi bubaline, precum şi servicii de identificare şi înregistrare a animalelor din speciile bovine şi bubaline".

A reţinut curtea de apel că reclamanta, în calitate de autoritate contractantă, a încheiat contractul de servicii nr. x/12.11.2013 în mod nelegal, atât prin prisma faptului că a făcut plăţi nedatorate prin intermediul acestuia, dar şi prin neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006 pentru aplicarea procedurii de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare.

Observă instanţa de control judiciar din analiza motivelor cuprinse în cererea de recurs expuse la pct. 3 din considerentele prezentei decizii, că recurenta - reclamantă nu invocă greşita încălcare a normelor de drept material, ci critică o serie de argumente expuse de prima instanţă instanţe prin motive care nu au legătură directă cu obiectul cauzei, astfel cum a fost acesta prezentat mai sus.

Ceea ce i se impută recurentei -reclamante este că, deşi a dezvoltat, prin fonduri FARE şi fondul publice o bază de date pentru identificarea şi înregistrarea animalelor din speciile bovine şi bubaline, nu a iniţiat niciun demers pentru înregistrarea acestei baze de date în patrimoniul său, a neglijat importanta menţinerii şi consolidării unei structuri proprii specializate în IT, care să gestioneze această bază de date, ajungându-şi prin pasivitatea autorităţii ca această bază de date să fie gestionată de un terţ, cu consecinţa atribuirii contractului prin procedura negocierii directe, fără respectarea principiilor liberei concurenţe şi tratamentului egal şi nediscriminatoriu, care să asigure corectitudinea acordării şi utilizării fondurilor publice.

Prin motivele de recurs reclamanta invocă, fără temei, omisiunea primei instanţe de a reţine că aplicaţia pentru identificarea şi înregistrarea bovinelor, finanţată prin programul PHARE, a fost integrată în sistemul unitar de identificare şi înregistrare a animalelor ca urmare a încheierii actului adiţional nr. x/2004 la contractul nr. x/2004.

Constată însă Înalta Curte că această împrejurare a fost corect stabilită de prima instanţă, care însă a considerat-o nerelevantă, întrucât nu "abandonarea" sistemului informativ reprezintă neregula ci împrejurarea că sumele de bani cheltuite pentru programul derulat pentru perioada 2003-2004 cu sprijin financiar acordat de UE prin programul PHARE şi cofinanţat din fonduri publice, nu s-au regăsit în patrimoniul acesteia, cu atât mai mult cu cât recurenta - reclamantă justifică adoptarea procedurii prin negociere directă de existenţa motivelor legate de protecţia unor drepturi de exclusivitate. (cu referire la informaţii asupra cărora atât legislaţia, cât şi o serie de decizii pronunţate de instanţe au stabilit că aparţin reclamantei).

Din această perspectivă nu sunt relevante pentru cauză nici concluziile cuprinse în Rezoluţia din 01.10.2007, emisă în Dosarul nr. x/2005, prin care s-a reţinut că unificarea softurilor a fost realizată prin crearea unui program informatic mult mai performant, aceasta fiind valorificată în latura penală a cauzei şi, eventual, în litigiile dintre autoritate şi terţ care au vizat executarea contractelor mai sus arătate.

Nu este întemeiată nici critica privind confuzia făcută de curtea de apel în ceea ce priveşte baza de date şi sistemul informatic pentru identificarea şi înregistrarea animalelor.

Deşi se invocă decizia civilă nr. 381/13.03.2006, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2005, Înalta Curte constată că respectiva chestiune litigioasă vizează relaţiile contractuale derulate cu B. S.R.L., insă ceea ce este relevant în prezentul litigiu este că prin modul de administrare a bazei de date, asupra căreia toate instanţele au stabilit că este proprietară, reclamanta a ajuns la situaţia în care să plătească unui terţ (B. S.R.L. în baza contractului nr. x/2013) pentru furnizarea de informaţii cu privire la evenimentele consemnate referitoare la animalele din speciile bovine şi bubaline, precum şi pentru serviciile de identificare şi înregistrare a animalelor din aceste specii.

Mai mult, B. S.R.L. a dezvoltat şi înregistrat ca producător unic, fără autorizarea ANSVSA, proprietarul de drept al sistemului de identificare şi înregistrare, programul extensie pentru calculator intitulat "Introducere, evidenţă, urmărire şi calcul subvenţii pentru bovine din zona defavorizată" şi a încheiat cu Agenţia de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură raporturi comerciale, prin contractarea unor "servicii de dezvoltare software pentru modulul de extensie al aplicaţiei Sistem Naţional de Înregistrare şi Identificare a Animalelor (C.)", aspect asupra căruia recurenta - reclamantă nu face nicio apărare.

În plus, în raport de dispoziţiile art. 6 alin. (10), (11) şi 12 din O.U.G. nr. 113/2002 (astfel cum au fost modificate în 2010), din anul 2011, se constată că toate costurile înregistrării, identificării şi a oricăror evenimente privind bovinele, ar fi trebui să fie suportate de proprietarii acestora, astfel că reclamanta nu justifică plata făcută terţului pentru perioada 2011-2013.

Însă principala neregulă reţinuta de autoritatea pârâtă şi de curtea de apel, generată de cadrul contractual expus, l-a reprezentat încălcarea de către autoritatea contractantă a prevederilor Ordonanţei de urgenta nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică.

Recurenta reclamantă a justificat derularea procedurii de Negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare de întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, care prevăd că "Autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai în următoarele cazuri: (…) b) atunci când, din motive tehnice, artistice sau pentru motive legate de protecţia unor drepturi de exclusivitate, contractul de achiziţie publică poate fi atribuit numai unui anumit operator economic".

Fără a relua considerentele anterior prezentate, se impune a se face menţiunea că, în timp ce soluţia software reprezintă proprietatea intelectuală a B. S.R.L., arhitectura hardware şi baza de date aparţine recurentei - reclamante, căreia situaţia creată îi este direct imputabilă, cum corect a reţinut şi prima instanţă, prin neluarea măsurilor de administrare a acestei baze de date, prin neconsolidarea unei structuri proprii specializate în IT. De altfel, fără a minimaliza importanta unui sistem de management al bazei de date, acesta reprezintă doar o interfaţă între baza de date şi utilizator, iar dezvoltarea unui soft de gestionare a unei baze de date este la îndemâna oricărui producător de astfel de servicii care ar fi putut participa la o procedură de atribuire organizată în condiţii de liberă concurenţă. Totodată, majoritatea bazelor de date au un limbaj de programare comun, putând fi exportată chiar şi în aplicaţii freeware, aflate la îndemâna recurentei - reclamante.

Pentru aceste considerente, nu poate fi reţinută justificarea recurentei - reclamante în dovedirea caracterului exclusiv al informaţiilor achiziţionate în baza Contractului nr. x/2013, în sensul că acestea reprezintă evenimente care au avut loc în perioada 2006-2013, care nu puteau fi cumpărate decât de la S.C. B. S.R.L., această susţinere venind să întărească concluziile primei instanţe.

In plus, reţine Înalta Curte că prin decizia nr. 1051 din 28 februarie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2015 (soluţia pronunţată în primă instanţă fiind invocată de reclamantă prin motivele de recurs), a fost admis recursul declarat de Curtea de Conturi a României.

Desi vizează serviciile contractate de ANSVSA cu S.C. B. S.R.L., în anul 2014, în baza Actului adiţional nr. x la Contractul nr. x/2013 şi Contractul nr. x/2014, pentru identificarea şi înregistrarea animalelor din speciale bovine şi bubaline, Înalta Curte a înlăturat aprecierile instanţei de fond în sensul că serviciile angajate în cadrul Contractului nr. x/2014 se înscriu în cazurile de excepţie prevăzute de art. 122 din O.U.G. nr. 34/2006.

In concluzie, instanţa de recurs reţine că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 122 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006.

In ceea ce priveşte măsurile de la pct. II.4, II.3 din Decizia nr. 19/12.08.2014, precum şi măsurile pentru care instanţele de judecată au respins acţiunile formulate de reclamantă, se constată că acestea nu pot fi repuse în discuţie, având în vedere că toate acestea reprezintă măsuri dispuse prin decizii anterioare ale Curţii de Conturi, intrate în puterea lucrului judecat, cu privire la care autoritatea pârâtă a stabilit doar termene de verificare, constatând că nu au fost recuperate prejudiciile în totalitate.

Astfel, argumentele recurentei - reclamante nu pot fi primite în sensul aprecierii nelegalităţii hotărârii primei instanţe.

Nu în ultimul rând, în ceea ce priveşte cererea de suspendare a executării actului administrativ atacat, soluţia primei instanţe este de asemenea corectă, nefiind îndeplinite cumulativ condiţiile instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. (t) din Legea nr. 554/2004, prin cazuri bine justificate, legiuitorul a înţeles împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În considerarea acestor prevederi legale şi în raport de criticile formulate de recurenta - reclamantă, identice celor care s-au subsumat cererii de anulare, analizate anterior, având în vedere că nu a fost identificată existenţa vreunui motiv de nelegalitate cu privire la actul administrativ contestat, de natură sa creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii acestuia, nu poate fi reţinută îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, astfel cum în mod legal a constatat prima instanţă.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, instanţa de control judiciar reţine că îndeplinirea doar a uneia dintre cerinţele cumulative prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, nu poate conduce la admiterea cererii de suspendare. Prin urmare, în lipsa dovedirii cazului bine justificat, nu se mai impune analizarea elementelor doveditoare ale pagubei iminente, această condiţie, prin ea însăşi, în lipsa cazului bine justificat, neavând aptitudinea de a schimba soluţia pronunţată în prezentul recurs.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva sentinţei civile nr. 3342 din 13 iulie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2021.