Discrimination sanction for statutory retirement age termination invalid due to non-retroactive effect of unpublished Constitutional Court decision

Şedinţa publică din data de 9 martie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 08.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanta Curtea De Conturi a României a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării, modificarea în parte a Hotărârii nr. 457/19.11.2018 emisă de pârât, în sensul anulării sancţiunii avertismentului aplicată reclamantei.

La termenul de judecată din data de 13.05.2019, instanţa a dispus, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004 şi art. 78 alin. (2) din C. proc. civ., introducerea în cauză, în calitate de intervenient forţat, a persoanei care a formulat sesizarea la CNCD, A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 338 din 1 iulie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Curtea De Conturi a României, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării şi intervenienta A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României, întemeiat în drept pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-intervenientă A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală.

II. Analiza cererii de recurs

1. Motivele de fapt şi de drept relevante

În motivarea recursului s-a arătat că la pronunţarea hotărârii pe fondul cauzei, instanţa de judecată nu a analizat legalitatea Hotărârii CNCD nr. 457/19.11.2018, apreciind că sunt întrunite dispoziţiile art. 2 alin. (1) şi (5) din O.G. nr. 137/2000, în raport de art. 97 şi 98 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, art. 52 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, dând prevalentă Deciziei Curţii Constituţionale nr. 387/05.06.2018, în ceea ce priveşte interpretarea sintagmei "condiţii de vârstă standard», din cuprinsul art,56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003, cu încălcarea prevederilor art. 147 alin. (4) din Constituţia României, revizuită, pentru următoarele considerente:

1. Prin Hotărârea nr. 457/19.11.2018, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a sancţionat cu avertisment Curtea de Conturi, când în fapt discriminarea a fost generată de legiuitor prin prevederile legale care instituiau dreptul la pensie şi vârsta de pensionare, prin emiterea Ordinului nr. 3404/04.05.2018, în baza prevederilor actelor normative în vigoare, obligaţie ce îi revenea în mod expres angajatorului odată cu îndeplinirea condiţiilor de pensionare.

La data de 04.05.2018, prin Ordinul nr. .3404 emis de preşedintele Curţii de Conturi a României, s-a stabilit că, începând cu data de 30.05.2018, doamnei A. îi încetează de drept raportul de serviciu, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare.

Ca atare, Ordinul nr. 3404/2018 a fost motivat, în drept, prin invocarea prevederilor art. 98 alin. (1) lit. d) şi alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi prevederile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice - Anexa 5.

Pentru ca un act să fie legal, acesta trebuie să fie emis în conformitate cu legea aplicabilă. în cazul de faţă, Ordinul nr. 3404/2018 îndeplineşte condiţiile unui act administrativ individual, respectiv este emis în baza şi in aplicarea actelor normative aplicabile, se adresează unui subiect determinat, dă naştere, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii.

În ceea ce priveşte efectele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 389 din data de 05.06.2018, instanţa de fond nu a avut în vedere dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, "deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României: De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii şi au putere numai pentru viitor".

Prin Decizia nr. 387/05.06.2018 a CCR, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 642 din 24 iulie 2018, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza întâi din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, însă, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României deciziile Curţii Constituţionale se publică în Monitorul Oficial al României, de. la data publicării fiind general obligatorii (erga omnes) şi au putere numai pentru viitor.

Efectul ex nune al actelor Curţii Constituţionale constituie o aplicare a principiului neretroactivităţii, garanţie fundamentală a drepturilor constituţionale de natură a asigura securitatea juridică şi încrederea cetăţenilor în sistemul de drept, o premisă a respectării separaţiei puterilor în stat, contribuind în acest fel la consolidarea statului de drept.

Decizia nr. 387/05.06.2018 a Curţii Constituţionale este o decizie interpretativă sau intermediară, denumită în doctrină şi decizie cu rezervă de interpretare, având în vedere faptul că, folosind expresia "(...) prevederile sunt constituţionale numai in măsura în care (...) ", instanţa constituţionala a arătat înţelesul constituţional al normei contestate, dispunând că numai acest înţeles poate fi aplicat de instanţa judecătorească, orice altă interpretare a normei fiind eo ipso neconstituţională.

Instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia pe dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. apreciind că se poate opune în prezentul litigiu lucru anterior judecat, respectiv în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Arad în care s-a analizat legalitatea Ordinului nr. 3404/4.05.2018 emis de reclamanta-recurentă.

Or, sentinţa civilă nr. 720/28.05.2018 a Tribunalului Arad rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 186/13.02.2019 sunt emise ulterior şi ca urmare a Deciziei Curţii de Conturi nr. 387/5.06.2018.

Oricum, intervenirea unei hotărâri judecătoreşti favorabile nu poate fi în niciun caz argument pentru aprecierea unei situaţii de discriminare, în caz contrar consecinţele, cu posibilitatea generalizării, fiind evidente.

Pe de altă parte, instanţa de fond precizează faptul că Hotărârea CNCD nr. 457/19.11.2018 a fost emisă ulterior publicării Deciziei Curţii de Conturi nr. 387/5.06.2018 în Monitorul Oficial nr. 642/24 iulie 2018 şi astfel ar fi fost obligatorie aplicarea ei.

Această interpretare este vădit eronată, singurul aspect care ar fi condus la această concluzie ar fi fost dacă Ordinul nr. 404/4.05.2018 al Preşedintelui Curţii de Conturi ar fi fost emis după publicare.

În cazul analizat dispoziţiile Legii nr. 188/1999 - art. 98 alin. (1) lit. d) erau la data emiterii Ordinului pe deplin aplicabile, intervenirea Deciziei CCR anulând dispoziţia.

A face din aplicarea legii un motiv de discriminare, este o eroare şi încă una flagrantă, nefiind dat în speţă nici unul din cauzele prevăzute de art. 2 alin. (1) şi (5) din O.G. nr. 137/2000 pentru constatarea existenţei acestui fapt.

Tocmai data publicării Deciziei CCR în raport de data Ordinului contestat ar fi trebuit să facă CNCD să înţeleagă simpla realitate a succesiunii temporale.

Neprocedându-se astfel, Înalta Curte apreciază că Hotărârea nr. 457/19.11.2018 a CNCD a fost emisă în mod eronat şi urmează a fi anulată.

2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs

Cum în raport de motivele invocate apar incidente dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004 va casa sentinţa şi va admite acţiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamanta Curtea de Conturi a României împotriva sentinţei nr. 338 din 1 iulie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Admite acţiunea formulată de reclamanta Curtea de Conturi a României.

Anulează pct. 4 din dispozitivul Hotărârii nr. 457/19.11.2018 emisă de C.N.C.D.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 martie 2022.